Acuma că am scris și despre maimuțăreală și cum se manifestă ea, evident, exagerând un pic, avem nevoie și de un pic de distracție.
Aici mă refer la o ieșire în oraș cu vreun amic dacă ești singur cuc, un film la cinema sau relaxare acasă la tine.
Numai cu muncă sau pasiune nu poți să trăiești. Suntem ființe sociale și vrei nu vrei interacționăm unii cu alții zi de zi.
Unii oameni se încarcă energetic la vreun concert, alții la un pub și o pizza, iarbă verde, grătar, o bere, etc.
Problema e că facem exces de divertisment și avem impresia că dacă ne comportăm într-un anumit fel lumea ar trebui să ne accepte așa cum suntem.
Mai văd oameni apropiați mie care zic așa:
- Hai înțelege-l și pe X-ulescu și acceptă-l așa cum este.
În concepția mea, din păcate nu pot accepta pe oricine ca prieten. Dacă observ un comportament neadecvat sau ceva care mă deranjează la persoana respectivă, tai legătura cu omul.
Îi zic că îmi pare rău, dar numai putem discuta pentru că mă deranjează asta și cealaltă. Și știu în sinea mea că omul nu se va schimba doar pentru că eu numai doresc să comunic cu el/ea.
Își găsește pe altcineva cu care să mă înlocuiască. Facem foarte ușor lucrul ăsta.
E mai simplu să vezi defectele unui om și să le scoți în evidență, decât calitățile lui.
Eu urmăresc calitățile la început și încerc să îmi fac o părere bună din prima. Dar dacă văd că omul iși tot etalează defectele în fața mea, îi fac observație și spun ce mă deranjează.
Nu înțelege? Apoi nu mai pot continua socializarea. recunosc un caz pierdut când văd unul.
Dar am deviat un pic de la subiect. Cum ziceam, facem exces de divertisment, iar asta se transformă într-o dependență ușor, ușor.
Odată dependent, e greu să îți mai revii la un echilibru. Iar când alții îți spun că ești dependent, te aperi spunând exact opusul:
- Cine eu? Nu sunt depenent!
Asta se reflectă în stilul tău de viață. În felul cum te comporți cu ceilalți. Hai să luăm un alcoolic de exemplu.
Când bea, se ceartă cu toți care nu sunt de acord cu el și părerile lui personale.
Și asta e treaba cu excesul. De asta nu suntem în stare să relaționăm sănătos. Suntem în relație cu dependența noastră mai mult.
Și cu asta am încheiat ce am de zis. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.
Acum că am scris pentru voi despre maimuțăreală și de ce ne place am să scriu o postare și pentru mine personal.
Și mie mi-a plăcut maimuțăreala de când sunt mic. Problema e că maimuțăreala asta mi-a aud și unele neajunsuri în viață.
Timp pierdut, dependență de fumat, etc. Am încercat tot felul de soluții online, ca să ajung la același rezultat.
Până în ziua în care am găsit soluția. Voi lucra la vocația mea, restul e istorie. Adio circ, maimuțăreală și comedie.
Încă nu sunt la nivelul de a-mi permite distracții. Cine are timp de așa ceva, să fie sănătos. Nu am de gând să mai stau pe lângă astfel de oameni.
Cum am mai spus:
- Decât 10 prieteni falși mai bine 1 adevărat.
Așa că dragă Vlad, ai grijă ce postezi pe social media, că începi să prinzi tracțiune. Și imaginea începe să prindă contur. La fel și oamenii care fac parte din cercul meu.
A început să îmi pese de ce anume distribui pe rețelele de socializare. mai ales că acum am format și o echipă.
Am să schimb în timp modul de scriere a articolelor. O să fiu mai serios, mai integru și mai dedicat succesului.
De azi înainte, toleranță 0 la mine pe blog, când vine vorba de circ și maimuțăreală. Fără glume de prost gust și nesărate.
Dacă o să vreau să fac o glumă, mă voi gândi de două ori înainte să o scriu. Am povestit și faze mai rușinoase din viața mea?
Va trebui să schimb asta în viitor. Iar dacă voi mai povesti și altele, va trebui să schimb lumina reflectoarelor.
Cam atât am avut de zis. Vezi ce postezi pe social media. Oamenii te vor judeca indiferent de situație.
Am să încep acest articol în mod diferit față de modul meu normal de a scrie. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar s-ar putea să te simți puțin deranjat emoțional despre ce am să scriu.
Bineînțeles că totul va fi la mod general, și nu doresc să arăt cu degentul către o anume persoană.
Revenind la titlu, care e toată faza? De ce ne place să ne pierdem timpul online urmărind materiale video sau articole în care oamenii se fac de râs sau îi validăm și stimăm pe cei care râd de alți oameni?
Află de ce, citind mai departe! Va fi o mică lecție de istorie pentru tine.
Încă de pe vremea romanilor existau jocurile cu gladiatori. Doi, sau mai mulți oponenți erau băgați în arenă și erau forțați să se lupte până la moarte.
Gloata care urmărea măcelul din tribună (bărbați și femei deopotrivă, țipa și striga cât îi țineau gura: Omoar-l!!
Organizatorul jocului care era de obicei împăratul imperiului și care reprezenta autoritatea supremă, dădea semnalul arătând degetul mare în jos, iar câștigătorul bătăliei executa ordinul.
Să fac o paranteză aici. E împotriva naturii umane să faci o crimă, să iei viața unui om, decât în cazul în care în mintea ta îl asociezi cu ceva inuman, închei paranteza.
Bineînțeles că gloata era în delir după un moment din ăsta devreme ce li s-au satisfăcut dorința.
Câștigătorul primea ovații și urale ca:
- Ești erou, ești de neînvins, ești zeul zeilor.
Iar ăstuia i se urca la cap, ceea ce îl încuraja să continue. Pe lângă asta, mai primea ca recompnsă din partea Lanistei (conducătorul școlii de gladiatori numită Ludus) bani, băutură și o sclavă pe post de jucărie sexuală care îi făcea omului noaptea fericită.
Timpul a trecut iar oamenii au înțeles că astfel de evenimente trebuiesc musai evitate.
Dar care e scopul? De ce gloata se aduna să urmărească așa ceva? Că aici vreau să ajung.
Pentru că cel învins, se făcea de râs, pierzând competiția care era un circ total.
Ajungem în zilele noastre și observăm că modernizându-ne, ne-am păstrat obiceiul ăsta de a râde, bârfi, arăta cu degetul, umili și pune o persoană într-o lumină proastă doar ca să ne crească nouă ego-ul și orgoliul.
Practic văzând pe cineva pierzând ceva sau simțindu-se prost ne face pe noi să arătăm superiori lui/ei.
Circul sau maimuțăreala cum îi zic eu, s-a schimbat odată cu platformele de televiziune, și social media. Locuri în care poți acum să te exprimi liber, să fii serios în mesajul pe care îl transmiți, integru în exprimare, ce mai, un titan, reprezentant al sexului tare sau frumos deopotrivă.
Dar gloata, ce azi noi creeatorii de conținut (foști gladiatori) numim audiență, a rămas la fel. Vrea circ, maimuțăreală și comedie.
Și când ajung în așa zisa noastră arenă, care poate fi canalul tău de YouTube, blogul meu sau profilul de social media a cuiva, ei (abonații noștri) caută să vadă dacă se pot distra: pe seama ta și a conținutului tău, pe seama reacțiilor altor oameni sau pe seama pozelor și a videoclipurilor ori conținutului respectiv.
Vorba lui Puya aici ca s-l citez: Cu cât te faci mai mult de râs, rating-ul sare. Am încheiat citatul.
Acuma tu ai două variante:
1. Vinzi circ, maimuțăreală și comedie sau divertisemnt (ca să mai maschez un pic)
2. Faci tot posibilul să înveți pe alții ceva constructiv, într-un mod cât mai proactiv și asertiv.
Ce crezi că face gloata? Preferă să se ducă la punctul 1 și să plătească bani grei, în timp ce tu ești ori total dat la o parte din vizor (ignorat) ori luat peste picior.
Ajungi ca acel gladiator, pierzător, pe care gloata îl vrea executat. Și atunci ce variante ai tu când ești în dezavantaj? Vrei să mori? Unii să știi că nu avut încotro.
1.1 Ajungi în culmea disperării din cauză că audiența nu te vrea sau te judecă și atunci ești dat la o parte (personal din zona asta am plecat eu)
2.1 Indiferent ce se întâmplă, continui să lupți, să te zbați și să nu renunți, putând astfel răsturna situația în favoarea ta (și aici am ajuns).
Este doar o chestine de alegere și mentalitate. Cei de la punctul 1.1 nu mai au nici o șansă. Nu am nici un sfat pentru ei. Dacă asta ai ales, nu te mai poate ajuta nimeni în afară de tine însuți. Decizia e a ta! O iei sau nu?
Cei de la punctul 2.1 (puțini și rari la număr) folosesc armele din dotare sau opțiunile dacă vrei, ajungând în fază finală să lupte și cu mâinile goale dacă e nevoie.
Ei prietene, când vei ajunge să lupți și cu ultima fărâmă de putere, cu mâinile goale și cu dorința arzătoare de a nu pierde (mentalitate de câștigător sau abundentă) poți să răstorni situația în favoarea ta.
Dar singur nu îți va fi ușor. Și atunci poți alege să creezi (din nimic) cea mai puternică armă în dotare de care vei dispune și care te va ajuta să câștigi meciul.
Munca în echipă.
Unde-s doi puterea crește. Sună cunoscut?
Asta am ales să fac și eu. O alianță cu Darius, un om cu o atitudine de fier, realist, care are mai multă audiență decât mine în timp ce eu sunt mai slab în atitudine (mai visător), dar inspirat de mesajul pe care el îl transmite, i-am propus o înțelegere.
Ca orice înțelegere, totul se încheie cu o tranzacție, ai putea spune. Nu și în cazul de față.
Care e tactica? Păi faci ca Nașul, o ofertă de nerefuzat. Abordezi persoana la nivelul la care se așteaptă să fie abordată, îi faci oferta și aștepți un răspuns.
Te asigur de faptul că ți se va răspunde întotdeauna cu o întrebare, care sună așa: Și care e miza? Ție ce-ți iese?
Deja ai făcut prima împresie prin modul de abordare. În cazul meu, Darius e genul de om care nu pierde timpul pe comedie și circ, prin urmare nu mă ajută dacă îi trimit poze cu pisici sau clipuri cu unul care taie cu toporul în două un Iphone.
Așa că i-am trimis un mesaj serios, în care era vorba despre el și munca lui și am ales să amplific imaginea și brand-ul pe care îl are deja dar fără să cer nimic la schimb.
Tu cum ai recționa? Nu te-ai întreba?
- Dar Vlad, unde e tranzacția? Că tu nu câștigi nimic din asta.
Serios? Chiar nu vezi avantajul meu? Înseamnă că faci parte din gloata care vrea circ și nu din comunitatea care vrea să învețe să se dezvolte și să progreseze.
Dacă încă nu te-ai prins ce am eu de câștigat hai că îți explic în mare așa, nu dau detalii amănunțite.
Există o lege a naturii care spune așa:
- Oferă ceva benefic unui om, în avantajul lui, fără să ceri nimic la schimb și acel om se va simți dator la rândul său să îți întoarcă favoarea.
E un fel de I.O.U, o strategie folosită de bănci prin care tu dădeai bani îmrumut băncii să se ridice, iar banca îți dădea un fel de hârtie care să reprezinte legătura contractuală (bond) dintre tine și ea ca entitate.
Practic tu nu primeai nimic în schimb pe loc, ci când banca reușea să prospere primeai recompensa cu dobândă. Mergeai pe încredere
Nu suntem bănci, ci oameni, iar legea e lege. Și unde e lege, nu e tocmeală. În special în natură.
Crezi că nu nu mi-am primit dobânda înzecit înapoi? Darius a fost atât încântat de modul în care i-am făcut oferta și am livrat proiectul final, încât a distribuit postarea făcută de mine către comunitatea lui, care e mai dezvoltată decât a mea.
Am câștigat amândoi ceva, el puncte în plus și apreciere pentru munca lui iar eu audiență din partea lui.
Așa se joacă în arenă când nu ai opțiuni, arme și trebuie să lupți cu mâinile goale. Mai bine faci un semn către alt gladiator mai puternic decât tine, semn pe care doar el să-l înțeleagă și care să însemne o colaborare, iar rezultatul este victoria și câștigul meciului.
Bine acuma am exagerat un pic, dar cred că înțelegi ideea. Recompensa nu sunt, banii, femeile și băutura ci progresul și munca în echipă.
Dar progresul aduce cu sine după el, bani, femei băutură și manele, alege ce vrei. Mai precis, dacă ai succes în viață, îți poți permite să faci circ la orice oră, așa de distracție. Nu recomand!
Așa că te întreb din nou. Tu ce alegi? Circ sau progres și creștere? Deja știu și răspunsul. Vei alege circ, maimuțăreală și comedie.
Și nimeni nu te mai poate salva din spirala asta negativă. Sper ca articolul ăsta să îți de-a de gândit, să te trezească ca să ieși din gloată.
Dacă nici eu și nici Darius nu reușim să te convingem că maimuțăreala, comedia și circul pot avea impact puternic negativ asupra vieții și creierului tău, eu consider asta un caz pierdut.
Devii o persoană care disperă după bani, femei, statut social și caută dar nu găsește o soluție. Soluție care e chiar sub nasul său, la un miros distanță.
Cu asta am încheiat. Lasă-mi un comentariu te rog dacă ai reușit să citești până aici. Asta o să-mi transmită mie personal că vrei să ieși din gloată.
Nu vrem nici în ruptul capului să ne schimbăm obiceiurie și tabieturile. Trăim zilnic o rutină din care, nu că nu putem, dar nu vrem să ieșim pentru că e prea confortabil acolo.
De ce nu încerci ceva nou? Începe cu gândurile tale, devino conștient de ele și schimbă-le. Când mergi pe stradă, fă-o relaxat și detașat, nu încordat și găbit.
Un colg de muncă de la un fost job mi-a zis vorba asta:
- Vlad, nu te grăbi.
Graba strică treaba, știm asta. Dar nu vrem să ne învățăm minte. Dacă ieși la o plimbare, schimbă drumul pe care mergi, mijlocul de transport sau direcția de mers.
Bea cafeua în stil diferit. Nu-ți lua aceeași cafea în fiecare zi. Rutina e cea care ține pe loc și te oprește să progresezi.
Mergi cu atobuzul azi, mâine cu tramvaiul, în loc să folosești mașina personală. Și bicicleta e o opțiune, încearc-o.
Fă ceva diferit în fiecare zi. Mixează. Improvizează. Probează. Nu vei avea de unde să știi dacă îți va plăcea să faci sau nu lucrul respectiv.
Uite eu de exemplu, trebuie să practic mai mult ieșirile din casă. Plimbările sau statul la o cafea, chiar dacă de unul singur.
Așa îmi vin idei despre ce să scriu. Închei postarea aici și mă duc la o cafea. Când mă întorc voi scrie despre altceva, pentru că voi avea idei noi.
Ne auzim în postarea următoare. Numai de bine până atunci.
Ai urmărit și tu vreun influencer sau vreun guru online, care îți promitea că dacă faci pașii următori, stiul de viață ți se va schimba? Vei face bani și veri avea succes?
Te-ai luat după el/ea și aplicat cât mai bine metodele pe care le-a menționat în articol sau video?
Bine ai venit în liga mea. Asta am făcut și eu ani de zile. Am aplicat metodele altora, ponturile și pașii ce trebuiau făcuți și ghici ce?
Nimic. Nu s-a schimbat nimic. Mi s-a spus, să îmi deschid bloguri, pentru care să plătesc găzduirea, să fac vloguri de Youtube, să postez pe social media, ba chiar să caut eu oamenii și să le prezint oferta mea.
Și toate astea, doar ca să am rezultatele pe care influencer-ul sau guru online le discuta în material.
Și uite așa am început să alerg după rezultate. Deschideam blog și mă așteptam ca din prima zi să am succes. Făceam vlog și așteptam vizionările să apară.
Trăiam din așteptări, alergam ca un disperat după rezultate și pierdeam timpul. Până am zis: STOP!
De azi înainte, închid toate sursele astea de informare, mă dezabonez de la ele și numai urmăresc pe nimeni.
Fac ce simt că e mai bine și nu mă mai concentrez pe rezultat. Scopul este transmiterea mesajului, și nu audiența.
Începutul va fi întotdeauna cel mai greu. Orice proiect pe care vrei să-l începi va dura luni de zile, poate chiar ani până vei culege roadele.
E ca pomul pe care îl plantezi. Cât îi ia să crească, să înflorească și să producă fructele?
Crește mâine? Așa credeam înainte. În loc să te concentrezi pe audiență, caută să lustruiești mesajul pe care îl ai de transmis, să improvizezi, să inventezi.
Că de aia ești o ființă umană inteligentă și creeatoare de conținut. Iar când te apuci, fă-o cu dragoste și pasiune, spune din suflet ce ai de spus. Spune cum simți tu mai bine.
Nu căuta produsele altora și le vinde pentru un comision, că nu ai să cunoști istoria produsului iar recomandarea pe care o vei încerca să o faci va suna sec.
Descoperă-ți valoarea interioară. Caută direcția drumului tău și începe călătoria. O călătorie care nu se mai termină, dar care are o destinație.
Fă asta iar rezultatele vor apărea negreșit. Cam atât am avut de spus aici.
Să ne vedem cu bine în postarea următoare. Toate bune.
Ăsta e un gest care devenise o atitudine în viața mea. Făceam ceea ce și tu poate faci la ora actuală când intri pe Facebook.
Vizitezi profilele altor persoane și începi:
- Ia uite ce mașină și țoale are omul. Ce mușchi are pe el.
Sau intri pe la vreo mândruță pe profil și o compari cu tine. Nu trebuie să mai explic.
Vei pierde timp și vei avea stima de sine scăzută. Îți vei face părere proastă despre tine comparându-te cu alți oameni.
Fiecare avem calitățile și defectele noastre. Suntem unici prin naștere și ne diferențiăm unii de alții.
Că aparent semănăm cu ceilalți în unele domenii, este adevărat și se întâmplă foarte rar.
Fii mulțumit de banii care îi ai, de stilul de viață unic pe care îl duci. Muncește ca să crești și fă progrese.
Pe de altă parte, nu te lăuda în exces. Vei descoperi că mulți vor fugi de tine când o să vii cu replici de genul:
- Ia uite ce am făcut eu. Ce tare sunt.
Pe mine mă dezgustă complet tipul ăsta de atitudine. O văd peste tot pe platformele de socializare.
Selfi-uri numai cu oameni fericiți care îți dau impresia că n-au nici o problemă în viața lor. Pe când în realitate sunt goi pe dinăuntru.
Check-in uri prin locurile pe care le frecventezi și expunerea asta ostentativă a modului în care îți trăiești viața, nu să îți aducă nici un beneficiu.
De ce crezi că profilul meu de Facebook nu are poze cu mine sau cu prietenii. Doar nu mi-e rușine cu mine, cum arăt și ce fac.
Dar sentimentul ăsta de laudă față de alții, de superioritate dacă vrei, sunt de prost gust pentru oricine.
Dacă alergi după ce au alții și vrei să ai și tu la fel ca ei, sau dacă te expui arogant în fața altora, o să treacă viața pe lângă tine, o să ajungi la vârsta mea și o să realizezi cât timp ai pierdut alergând după atenție și validare.
Cam atât am avut de zis. Ne vedem cu celaltă postare. Până atunci, numai de bine.
Dacă ar să primesc un sfat din partea cuiva, legată de blogulețul meu acesta ar suna cam așa:
- Vlad, dar de ce nu-ți faci blogul SEO friendly?
- Pune și tu niște cuvinte cheie în postare. Niște etichete aferente.
Te întreb, cu ce mă ajută? Să mă citescă doar Google?
Oamenii mă vor găsi și în gaură de șarpe, atâta timp cât am prezență online. Nu am nevoie de platforme de socializare ca să îmi amplific mesajul.
Asta fac doar lăudăroșii care doar prezintă în loc să ajute. Și ce îți prezintă? Stil de viață cool și ce bine o duc ei în compania altora. Te mai și mint că poți avea aceleași rezultate ca și ei dacă urmezi pașii și le dai banii.
Nu-mi pasă dacă jignesc pe cineva cu vorbele astea. Nu-mi plac oamenii superficiali. E mai important cum te porți, cum mergi și ce scoți pe gură decât ce-mi prezinți visual.
Eu la asta mă uit. La calitățile tale care le expui ca om față de mine. Asta îmi formează o părere despre tine, care te poate ajuta să îmi câștigi respectul sau nu.
Iar eu sunt genul care odată ce mi-am format o părere despre tine, așa rămâne.
Îmi aduc aminte în școală că eram cel mai cuminte din clasă. Eram dat exemplu de fiecare dată pentru faptul că eram atent la ore și știam răspunsul la întrebarea:
- Ai înțeles?
- Da!
Este adevărat că dădeam atenție doar acelor profesori care îmi inspirau siguranță pe ei. Că știu ce vorbesc când predau ora respectivă.
Puteam să am eu înclinare spre materie cât un munte. Dacă omul (profesorul) îmi inspira dubii și neîncredere, îmi pierdeam interesul.
Materii din astea au fost: Matematica, fizica, chimia...etc.
Unde profesorii nu știau să explice de ce soluția la problema X e aia.
Eu am înțeles doar metoda reducerii la absurd. Pentru că, prin absurd poți spune și face orice.
Și îmi era ușor să ajung la soluție spunând prin absurd...
- Da hoss, asta e soluția conform teoremei.
Însă reputația îmi era pătată de absențele nemotivate. Și nimeni nu își putea explica cum o persoană atât de cuminte și atentă poate să chiulească de la ore.
Atenția mea costă. Nu bani ci emoții și sentimente. Rezonez cu tine? Foarte bine, am grijă întotdeauna să mă port cu mănuși în prezența ta și ai un loc în top-ul listei mele de socializare.
Îmi dai un mesaj sau un telefon și eu sunt ocupat? Las temporar ce am de făcut și te ascult ce ai de zis.
Tocmai din cauză că te respect. Fă invers în prezența mea, poartă-te mojicește și ai să mai vezi ce reacție am.
Și cam asta e și cu postarea de față. ne vedem în următoarea cu bine. Toate bune,
Când vine vorba de propria imagine, văd pe mulți care vor să scoată în evidență numai părțile pozitive și de suprafață a personaltății lor.
Social media e plină numai de oameni la sacou, fericiți și toți un zâmbet și o radiație. Sau apar direct cu produsele pe care încearcă să ți-le vândă ca pâinea caldă, în loc să învețe să-și vândă întâi povestea, sau experiența de viață.
Eu am o regulă strictă când îmi selectez prietenii sau vreau să socializez cu tine. Îmi pun întrebarea:
- Ești vulnerabil? Dacă da, îmi poți demonstra asta? Cum? Simplu:
- Zi-mi o experiență din viața ta de care nu ești mândru la ora actuală.
Observ că oamenii fug sau le este rușine să împartă experiențe negative. Eu personal, prefer oamenii deschiși sufletește și spiritual față de mine.
Îmi fac părerea despre tine pe baza vulnerabilităților tale. Degeaba vii în fața mea în costum Armani, sau într-o mașină luxoasă și fluturi bani prin aer.
Am să te consider arogant și prost crescut din strat (bilă neagră). Se zice că prima impresie contează. Este adevăart. Dar pentru mine nu vizual contează ce afișezi, ci ce scoți pe gură.
Acum, prin a fi vulnerabil, nu înseamnă că dacă vii la mine și te plângi ca o muiere despre cât de nașpa e viața ta și câte lipsuri ai...n-ai să mă încânți cu nimic.
Dar dacă vii cu o mentalitate de genul:
- Bă Vlad, am avut problema asta și am rezolvat-o așa. Ce părere ai?
Păi o să am o părere pozitivă despre tine. Și am să îți dau un feedback de încurajare, am să te validez iar asta te va face să te simți important.
Că noi asta vrem de fapt, să ajungem la statutul de VIP, cei mai protejați, cei mai căutați, cei mai poulari.
Și poți fi VIP fără bani, fără o imagine stabilă, fără multă bătaie de cap, doar făcându-ți pasiunea. Tot ce trebuie să faci e să oferi în stânga și drepta ajutorul tău pe cât posibil.
Cu cât ajuți oamenii prin mesajul pe care îl transmiți, o vorbă bună, un sfat inteligent cu atât vei primi mai multe puncte de reputație.
Cu cât îți crește reputația ca om, cu atât vei deveni mai viral, mai căutat și mai popular.
Imaginea ta nu ți-o faci tu. Imaginea ta reprezintă suma tuturor părerilor despre tine a celor din anturajul tău, a comunității tale.
Tot imaginea ta e influențată de cercul în care te învârți. Degeaba ai social media plină de citate motivaționale de la mai știu ce mentor, guru și așa mai departe când interiorul tău e varză. Când golul ăla, lipsa aia emoțională nu se mai umple.
Crezi că atenția pe care o primești din partea celorlalți te va ajuta în vreun fel? Niciodată.
Vei fi flămând de mai mult. Ca să nu zic de femei, ele sunt și mai dependente de atenție ca bărbații.
Un bărbat pe picioarele lui, cu o mentalitate puternică știe că atenția, validarea dar mai ales valoarea vine din interiorul lui. Calitățile astea se vor distribui ca un magnet direct sau indirect, tuturor oamenilor din jurul lui.
Să îți dau un exemplu:
Dacă mergi pe stradă cu o anumită postură, cu capul sus și cu gândul că:
- Bă, am tot ce îmi trebuie și nu-mi lipsește nimic.
O atitudine la nivel înalt. Vei observa că vei influența pozitiv un om care trece pe lângă tine și va avea capul în jos și respirația grea.
Omul își va ridica privirea de curiozitate să vadă cine ești. Și ca o vibrație, starea ta de spirit se va reflecta indirect acelui om. Îl va influența, dacă vrei.
Eu nu sunt ca alții, atent la mine și la ce țoale port. Papuci imaculați, haine din mall, freza făcută și așa mai departe.
Eu sunt foarte atent și conștient la ce scot pe gură. Știu să salut politicos, să zic un mulțumesc drept recunoștință și să las loc de bună-ziua cum s-ar zice.
Asta e atitudinea pe care trebuie să o ai. Nu să te lauzi pe social media cât de tare ești tu și cum ești îmbrăcat sau cum stau mușchii pe tine.
Astea pentru mine sunt doar niște impresii pline de aroganță și orgoliu sau ego pe care eu le ignor la fel cum tu îmi poți ignora mesajul pe care vreau să ți-l transmit.
Mesaj care poate ție ți se pare plictisitor sau neinteresant. De ce? Pentru că sunt prea serios, nu fac glume, nici pe-a clown-ul, nici maimuțăreală.
Un om serios, e cel mai de succes. Dar gloata vrea distracție, divertisment. Țin să te anunț că nu sunt aici pentru amuzamentul tău. Și-o spun direct.
Știu că te deranjează lucrul ăsta, dar prefer să îți spun adevărul, să fiu serios cu tine, integru și corect.
Nu îmi place să mă compar cu nimeni, să zic ceva de genul:
- Da frate, eu sunt gladiatorul din arenă, vreu să fiu ovaționat.
Eu gândesc altfel.
Alți oameni (în viziunea mea) sunt gladiatorii în arenă iar eu sunt gloata pentru acei oameni.
Sau eroi dacă vrei. Și nu mă refer la desene animate. Vorbesc despre acei oameni care au imaginea imaculată în fața mea, acei oameni care mi-au câștigat mie respectul.
Dar e un șpil aici. Nu sunt mulți și sunt foarte rar de găsit. Dacă găsești unul sau doi în ziua de azi.
Restul sunt doar gloata care urlă către gladiator și care îl indeamnă să își execute oponentul din arenă.
Iar pe final, o mică povestioară. Ai auzit de Arena Leilor? Eh, eu dacă aș fi unul dintre lei, aș investi numai în ăștia care vin cu o atitudine mai retrasă, ar fi mai vulnerabili și le-ar tremura vocea în timpul prezentării.
De ce? Pentru că oamenii ăia au muncit la produs și nu la prezentare. Gloata ce face? Turma dacă vrei.
Muncesc la prezentare de mama focului, și când îți ajunge produsul în mână te speli cu el pe cap.
Am fost și eu pățit și trecut prin asta. Am cheltuit banii pe imaginea exterioară. Ca să ce? Nu am avut nimic de câștigat de pe urma tranzacțiilor ăstora.
Așa că am decis să fac invers dacă voi avea succes. Să ridic imaginea celor care poate se simt rușinați sau nesiguri pe ei. Să le ascult nevoile în mod activ și nu neapărat să ofer soluții.
Sau mai rău, să le ofer soluția și le spun că au o problemă.
Și cu asta am încheiat. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.
Am să intru direct "în pâine" ca să zic așa, fără să mai povestesc cât de bine am dormit azi noapte. A fost una din nopțile de neuitat. Dar să incepem direct:
1. Transmite-ți mesajul până când acesta devine greu de ignorat
O să îți fie foarte greu la început. Nimeni nu o să te cunoască sau o să-ți ofere atenția necesară din prima. Sceptici din fire, oamenii noi cu care vei intra în contact, vor trage doar așa un ochi la prima vedere peste ce ai tu de spus, și or să zică:
- Meh, mai bine mă duc să mă uit la video-uri cu animale pe YouTube. Sau
- Ia uite și la ăsta, are și el blog și se crede Eminem.
Cam de astea te poți lovi în drumul tău spre succes. Tu continuă-ți călătoria, până când începi să atragi oamenii cu aceeași mentalitate. Ei sunt acolo, dar mesajul tău e încă proaspăt și trebuie să prindă rădăcini.
Exprimă liber ceea ce simți, în fiecare zi. Vei vedea încet încet, cum totul va începe sî se închege ca laptele care întâi se prinde dacă îl pui și îl lași în treaba lui, ca apoi să devină brânză.
Așa și cu mesajul tău. Distribuie-l și mergi pe drumul tău mai departe.
2. Lauda de sine, nu miroase a bine
Este adevărat. pe când făceam dezvoltare personală, dădeam de mulți mentori care înainte să te ajute cu ceea ce te interesează pe tine de fapt, începeau așa:
- Sunt cel mai citit marketer. Am ținut nu știu câte seminarii cu habar n-am câți oameni la un loc.
- Am ajutat pe, nu știu câtă lume să își atingă obiectivele. Am diplomă în asta și astălaltă.
- Sunt expert in....și te-ai prins de idee.
După care îți aruncă numai testimonialele pozitive (false cred eu) cu așa ziși oameni care au încercat produsele și serviciile acelui "guru" să îi spun așa. Și cum și tu poți avea aceleași rezultate. Dar ce observi? Nimic negativ despre mentor. E fără pată? Ei hai?
Sunt aici să te dezamăgesc și să îți spun că noi ca oameni suntem unici. Nu vom avea niciodată rezultate asemănătoare.
Iar tipul acesta de marketing sau vânzări dacă vrei, tehnica asta de a creea o imagine despre tine înainte să lași omul să te descopere, e urât de tot.
Degeaba te lauzi pe social media că ești cel mai mare: psiholog, antreprenor, marketer sau mentor în seducție, când de fapt începi să dai reîncărcare la statisticile reclamei proaste pe care ți-ai făcut-o.
Și ajungi acasă de la studio-ul de unde ți-ai filmat video-ul sau de unde ți-ai scris articolul și începi să te simți și să te porți la fel de prost ca înainte de posta reclama. Fără rezultate. Și revii la starea de gol, de lipsă.
Sau există varianta ca reclama ta să fie una de succes iar lumea disperată după soluția pe care tu o vinzi să îți răspundă pozitiv. Iar atunci ego-ul tău va fi gâdilat și te vei umfla în pene și ai să zici:
- Ia uite bă cine sunt eu. Sunt ăla expert, ce știi tu. Mare și tare. Ia să mai zic despre mine și data viitoare.
Te anunț pe această cale că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Vei deveni învechit folosind aceeași strategie iar oamenii care probabil au început să te susțină financiar și moral cumpărându-ți produsul, te vor mirosi și se vor dezabona de la tine.
3. Nu repeta ca papagalul, vei plictisi audiența
Când eram mai tânăr am dat de un blog a unui "mentor" căruia nu am să îi spun numele sau promova website-ul ca să nu îi fac reclamă negativă.
Articolele lui începeau să semene între ele. Întotdeauna era vorba de același lucru și anume povestea lui scrisă și rescrisă folosind alte cuvinte sinonime.
Nu te supăra, dar povestea ta nu e nevoie să o scrii și rescrii de mii de ori în articole diferite. Spuneți-o o singură dată, citește ce ai scris și revino asupra ei eventual. Poate vei simți că vrei să adaugi sau să reduci din articol.
Dar vino în fiecare zi cu ceva nou. Care e greșala aici? În loc să scrii pentru oameni, tu scrii pentru Google și SEO ca blogul tău să ajungă în top căutări folosind aceleași cuvinte cheie.
Am citit eu primul articol de pe blog, am empatizat cu omul după care am observat același lucru repetat. Atnnci mi-am dat seama că ce făcea acel mentor nu era decât să satisfacă algortmul Google.
Am dat dezabonare și mi-a văzut de drum. Cum ar fi ca eu pe blogul ăsta să scriu povestea mea în zeci de postări, cu același scenariu, gen:
- Ce sărac am fost și uite cum m-am ridicat. Ce viață am dus și uite unde sunt acuma. Cel mai cel.
Audiența mă va observa și va zice:
- Mă Vlad, mai taie din ele dă-le încolo. Că ne-ai plictisit cu: dependențele, relațiile și lipsa de bani pe care o aveai.
4. Adaptează-ți mesajul pe baza feedback-ului primit.
Mi-a plăcut Darius pe YouTube, unde i-am lăsat un comment despre ce aș vrea să văd ca vlog. Și omul mi-a răspuns:
- Am să fac un video în care o să abordez și subiectul cerut de tine.
Am zis:
- Asta e hoss! Mulțam fain.
Audiența îți va spune ce vrea prin feedback-ul pe care ți-l oferă. Un comentariu, o distribuire, un like.
5. Nu te concentra pe imagine sau brand
Greșala pe care o poți face foarte ușor e să vorbești non-stop despre brand-ul tău și imaginea ta (vezi mai sus #2) iar oamenii se vor plictisi să audă și să vadă același tipar.
Vinde-te pe tine, vinde-ți emoțiile tale, stările, trăirile, experiențele sau poveștile.
Văd pe mulți care în loc să transmită ce simt, ei scriu o carte și încep să o vândă.
O carte e cool, dar pe mine mă interesează să interacționez cu omul nu cu cartea.
E adevărat, lași ceva în urmă după ce nu vei mai fi dar nu pune un paravan între tine și audiența ta.
- Vai, trebuie să apar impecabil pe video, filmat din poziții diferite în HD, să nu mă bâlbâi, să nu greșesc.
Păi bă, nu știu alții cum sunt, dar eu când mă uit la un video cu tine și văd că e tras de păr și mai mult, editat, tăiat și fără pată, încep să îmi pun nniște semne de întrebare.
Ai făcut video-ul ăsta pentru mine? Îmi transmiți ceva emoțional? Sau e un video în care tu îți vinzi cursurile și cărțile iar mesajul e de formă? Dacă e așa, pot să mă duc să mă uit la WWE în loc să te urmăresc pe tine.
N-am nimic împotrivă. Ai un produs, te înțeleg. OK. Dar nu începe video-ul sau articolul cu el. Vrei să-l pui la final? Bun, pune-l, dar fă-i o prezentare scurtă, nu-l trage de păr gen:
- Ăsta e cursul despre....și face și drege și te ajută mai știu eu cum.
Eu am văzut o tactică de genul ăsta:
Filmat vlogul direct, fără editări sau decupaje. Vorbit în vlog despre subiect, arătat o carte la final și s-a închis vlogul.
Păi bravo bă, cel care ai filmat, oricine ai fi. Mi-ai stârnit curiozitatea să îți cumpăr cartea.
Deci, înainte de brand și imagine, vinde povești, experiențe, emoții, fii vulnerabil și deschis.
Si cu asta închei postarea de față. Ne auzim în următoarea cu bine. Toate bune.
Am citit de-a cărți, am văzut de-a filme, am urmărit de-a mentori că nu am degete la mâini să pot enumera puzderia de mesaje motivaționale pe care am asimilat-o de-a lungul vieții.
Toate fără nici un rezultat. Un strop de entuziasm, un boost de dopamină e tot ce aveam după ce consumam astfel de conținut.
După ce se termina, viața mi se părea la fel de grea și de murdară iar ura interioară pe care o aveam despre propria persoană începea din nou.
Vizualizări, meditații, gânduri pozitive, afirmații, citate motivaționale. validam tot ce prindeam și ziceam:
- Da frate așa e, cum zice mentorul.
Acuma, nu zic faptul că dezvoltarea personală nu m-a ajutat deloc. E folositoare în a-ți creea un boost de stimă de sine, dar iți trebuie și atitudinea să se alinieze cu gândurile pozitive sau afirmațiile pe care le faci.
Dar adevăratul plin și izvor de energie va sta întotdeauna în vocație. Vocația e pentru mine ca un bulgăre de zăpadă.
Mic la început, căruia îi dai drumul la vale și crește, crește până se face cât muntele și când ajunge la final și se izbește, explodează și împrăștie numai zăpadă în jur.
Asta simt eu cu fiecare postare pe care o scriu. Starea de flux în care intru și gândul ăla că nu mă mai pot opri din a tasta, mă face să plutesc.
Nu mai simt nevoia de nimic, nici foame, nici sete, nici iubire sau mângâieri, validare socială sau lipsă de bani.
Totul este o euforie, perfect echilibrată, în corp și minte. Substanțele chimice din creierul meu se secretă în cantități ideale și trăiesc starea pe care am cautat-o ca pe mâncare sau apă.
E vorba bineînțeles de starea de fericire. Cum de nu ești fericit? Păi nu ești, pentru că nu faci acel lucru care te pasionează.
Iar dezvoltarea personală, nu-ți poate aduce asta, oricâți bani ai cheltui pe ea. O carte e bună doar dacă ești pasionat de citit. Un articol scris de mine, la fel.
Caut să atrag oameni cărora le place să citească. Puțini dar fideli sau loiali. Și am să-i găsesc.
Pentru că ce fac eu aici nu e muncă sau distracție, e doar creația mea care vine din interior. Tu ce creezi în fiecare zi?
Nimic? Atunci nu întreba de ce ești nefericit. Un artist muzical, cântă, un pictor pictează, un scriitor scrie, un cititor citește.
Tu ce faci? Pierzi vremea distrându-te? Viața va trece pe lângă tine vrei sau nu vrei. Timpul nu îl mai poți recupera.
Fiecare secundă petrecută în vocație, în pasiune, e musai ce trebuie tu să faci dacă vrei fericirea pe care o simt eu acum.
Știu că vrei să te simți la fel și citești rândurile astea ca să îți schimbi starea de spirit pe care eu ți-o transmit prin cuvinte.
Cuvintele sunt sursa interminabilă de magie pe care o avem la îndemână. Creează-ți mesajul în felul tău și începe să îl transmiți cât mai departe. Video, audio, text...ai atâtea opțiuni.
Ia o decizie, alege și pornește călătoria. Altfel, vei pierde multe trenuri, până când va veni ultimul și va fi prea târziu.
Și cu asta închei postarea. Să ne vedem sănătoși în următoarea. Toate bune,
Oricât de puternic ar fi mesajul tău și oricât de serios îl vei transmite prin atitudine, gesturi sau puterea exemplului și de ce nu, propria experiență, vei afla că nu vei rezona cu foarte mulți.
Vrei să îți spun unde sunt toți acei oameni care fac blogurile, social media sau canelele de Youtube virale?
La distracție, la amuzament și la pierdut vremea în loc să învețe ceva pozitiv de la tine.
Devii viral cel mai ușor, numai dacă știi să faci glume, să o faci pe-a clown-ul și să te maimuțărești. Practic trebuie să fii entertainer.
Să faci lumea să râdă, ori de tine, ori de acțiunile tale. Poate exagerez eu, dar din experiența mea de a-mi împărtăși gândurile și a-mi transmite mesajul, am dat de o groază de obstacole.
Ori am primit feedback negativ, ori subaprecieri, ori am fost ignorat total, considerat de ce nu, plictisitor.
Și nimeni nu vrea să se plictisească pe Internet. O altă metodă de-a deveni viral e să arunci cu bani în stânga și-n dreapta, promițând câștiguri pe măsură.
Am picat și eu în plasa asta. Am zis că dacă îi urmăresc pe cei care fac mulți bani și eu voi avea aceleași rezultate ca și ei.
Mă entuziasma treaba asta și chiar mă distra uneori. Îmi omora plictiseala. Ce să mai.
Vinde-i unui om speranțe sub forma unei soluții care îi rezolvă o problemă, dar mai mult creează tot tu și problema și să vezi cum aduni gloata de fani gata să te urmeze.
Dar să nu deviez de la subiect. Omul e în stare să plătească sume importante de bani ca să fie distrat și nu numai online, cu filme, jocuri sau muzică pe Internet ci și în viața reală.
Nunți, botezuri, cumătrii, ieșit pe la grătare, munte sau mare, clubăreală, electronice și bani cât încap pentru a-ți permite toate astea la un loc.
Lucruri care pe mine pesonal mă dezgustă mai ales acum că am găsit cu adevărat calea grea spre succes.
Iar ca să guști succesul, e musai să depui o muncă asiduă. Dar ai un aliat de nădejde în războiul sau competiția asta, dacă vrei.
Vocația sau pasiunea, doar ea te împlinește și te împinge înainte. Nu renunța, nu te retrage. Fără multă suferință n-ai nici dorință.
Asta am învățat de la un prieten. Și uite așa închei și postarea asta. Să ne vedem cu bine în următoarea. Toate bune,
M-am îmbogîțit!!! Glumesc, nu am să vorbesc despre bani ci despre faptul că prin vocație am reușit să fac prima promovare online care mi-a ieșit într-un final cu bine.
Am avut emoții mari, recunosc, în ceea ce privește implementarea. Inițial am scris articolul și am pus video-ul unde trebuie și am prezentat proiectul final, clientului.
Am primit feedback despre ce trebuie corectat și cum dorește clientul să apară în articolul de promovare.
Mi-a plăcut modul în care am colaborat împreună și sunt mulțumit de faptul că am reușit să fac unui om un bine. Mi-a dat OK-ul, totul în regulă.
Acuma te întrebi dacă mi-a ieșit ceva din asta? Absolut! Ba chiar mai mult decât mă așteptam.
Un punct în plus reputației mele pe plan social, liniștee sufletească și nu în ultimul rând împlinirea de care am, avut parte.
Am învățat că înainte de a cere ceva, mai bine oferă tu primul, iar favorul pe care tu l-ai făcut cândva, se va întoarce către tine ca un boomerang.
E legea naturii, ce dai, aia primești. Nu sub aceeași formă, evident. Întotdeauna mi-a plăcut ideea de colaborare, dar una sănătoasă mă refer, în care să construiești ceva pozitiv.
Că de colaborat, eu am mai colaborat cu oamenii, dar în final, orgoliul, ego-ul și invidia, au sabotat ca să zic așa ideile pe care doream să le construim.
Ori a fost vorba de bani, ori de validare socială, ori de ceva în beneficiul persoanei care conlucrează cu tine la același proiect.
Dar mie ce îmi iese dacă fac X lucru pentru tine? Și să îți dau un exemplu:
Într-un weekend am fost la un Hackathon. Ce e ăla poate întrebi?
E locul unde programatorii, hackerii sau cei care sunt buni în calculatoare, genul meu de persoane, se adună și creează aplicații și servicii pentru diferiți clienți în schimbul unor premii.
Eu m-am dus inițial cu ideea de a face singur treabă. dar ca să faci o aplicație solidă, trebuie să fie mai mulți oameni la un loc care să lucreze la unison.
Așa că mi-am găsit un grup de 5 persoane, în care am intrat. Ideile curgeau gârlă pe tablă din partea unuia dintre membri.
Dar când a venit partea de implementare și prezentare 3 dintre ei au dispărut, s-au retras, așa că am rămas doar eu și încă un membru care am lucrat pe implementare.
De ce s-au retras cei 3? Te întrebi. A izbucnit un conflict din cauza premiului cel mare. Nici nu îl câștigaseră și deja își făceau calcule cine ia procentul mai mare în bani.
Îmi sună cunoscută atitudinea asta. Așa eram eu acum ani de zile.
Prezentarea finală am făcut-o eu, cu frica de a vorbi în public. Nu m-am mai simțit așa speriat în viața mea. Dar am fost încurajat cu aplauze și validare socială, chiar dacă nu am câștigat.
Vrei nu vrei, când oferi ceva, sau faci ceva pentru cineva în favoarea și spre binele acelei persoane, automat vei primi de la acea persoană cel puțin favoarea întoarsă inapoi.
Așa sunt oamenii. Nu pot trăi fără să ofere înapoi, dacă primesc ceva.
Poți să îi spui schimb pe schimb. Dar și așa, chiar dacă nu ceri nimic în schimb, trezești interesul persoanei respective și te ține minte.
Scopul meu de astăzi a fost să creez o imagine pozitivă pentru un prieten. Să îl ajut în a deveni viral online cu mesajele pe care vrea să le transmită, fără să cer nimic în schimb.
Și tot am primit un răspuns drept mulțumire, care sună așa:
- Dau share la ce ai scris tu acolo în comunitatea mea.
Ce am câștigat fără să cer nimic în schimb? Am surprins sau am mișcat pe cineva încercând să fac ceva proactiv in avantajul omului, care la rândul lui fără să îi cer eu vrea să facă ceva proactiv pentru mine.
Și cam atât deocamdată. Ne auzim în postarea următoare. Toate bune.
Vreau să descriu în minimum 1000 de cuvinte opinia mea în legătură cu Darius un prieten de pe Facebook, care m-a surprins prin atitudinea, mentalitatea și mesajele pe care le transmite prin vlogurile Youtube pe care le face.
L-am cunoscut pe Darius dintr-o simplă întâmplare, când am observat la acea vreme (să fie vreun an?) o poză cu el și cu un tren. Eu cum sunt la rândul meu pasionat de trenuri am rezonat cu ideea de a conduce unul și am avut ocazia să stau într-o locomotivă condusă de un om care nu mai este printre noi din păcate.
Așa că i-am dat o adăugare lui Darius care mi-a răspuns la cerere într-un timp relativ scurt. Încet, încet el m-a invitat în grupul Machinistul unde am văzut și mai multe poze cu trenuri.
Am aflat astfel, că Darius conduce trenuri, ca și job, iar asta a fost prima impresie pozitivă pe care am avut-o despre el.
- Mamă ce tare trebuie să fie să conduci un tren!
M-a bătut gândul că cine știe, poate am călătorit și eu într-un tren condus de el. Așa să fie? Nu am de unde ști.
Nu am avut nici o discuție pînă recent, eu doar mă uitam la pozele de pe grup fără să reacționez în vreun fel. Apoi am dat de alt grup tot de el creeat pe nume DRSMediaClub unde Darius mi-a sugerat să dau click cu tupeu și voi fi accepat imediat. Zis și făcut.
Cumva, după ce mi-am deschis blogulețul ăsta, am văzut un video vlog făcut de Darius pe canalul lui de Youtube, despre stima de sine. La prima vedere am fost sceptic dar am avut tăria de a mă uita la video cap-coadă ca să înțeleg pe îndelete tot mesajul ce mi-a fost transmis.
L-a început de video am avut impresia că nu prea înțeleg șpilul, dar am stat până la final și am fost plăcut impresionat de ce am reținut.
Finalul a fost incredibil, așa mi s-a părut mie cel puțin. Omul a spus direct și clar:
- Dacă vrei să ținem legătura, apasă butonul de abonare! și s-a închis video-ul.
Nu tu specificat lasă un comentariu, sau împarte cu prietenii, cum mă așteptam de la mulți vloggeri.
- Bravo hoss, am zis! Aia e ideea!
Ce mi-a transmis mie chestia asta? Păi faptul că nu aștept validare din partea nimănui și nu oblig pe nimeni să mă urmărească. Nu am timp să stau să verific dacă primesc atenția ta!
Am și altele de făcut, timpul meu e limitat! Scurt și la obiect. Puterea îmi vine din interior!
Eu știu cum e să fii vlogger pe Youtube pentru că am avut și eu tentativa asta. E o muncă de Sisif în viziunea mea, pe care Darius o face cu o foarte mare ușurință și relaxare.
Ca orice abonat al canalului său de Youtube, am simțit că e datoria mea să dau un like la video-urile la care mă uit, să las un comentariu cu ce am înțeles din vlog și nu în ultimul rând să mă uit la vlog până la capăt.
Dar m-a intrigat ceva foarte tare. Să văd un om care pe lângă faptul că are un job, să mai își rupă din timp să facă și vlogging, iar ca rezultat să aibă doar 237 de abonați pe canal și doar 17, 18, sau 20 de vizualizări per video, comentarii pe aici pe colo câte un "Bravo" și atât, mi-a dat impresia că abonații nu sunt chiar atât de interesati de conținut.
Și mi-am pus întrebarea? Oare câți se uită la vloguri de la început până la capăt? Că degeaba te uiți 3 minute, nu înțelegi nimic și ajungi mai confuz decât erai.
Bun, acuma nu știu în ce măsură îl afectează pe Darius treaba asta, cert e că eu m-am gândit să fac ceva în privința asta, pentru că mi se pare corect la munca pe care o depui, cu vlog needitat, totul dintr-o bucată și timp consumat, să ai și rezultate aferente.
Așa că am început să îi dau eu like-uri și comentarii cu gândul că poate îi va crește canalul și va ajunge viral. Dar sunt doar o singură persoană și nu e de ajuns.
M-am gândit eu mai bine și am zis că dacă tot am blogulețul ăsta, să pun și eu umărul la treabă și să fac o promovare omului pe blog, care merită înzecit mai multă apreciere decât are în momentul de față.
Și nu spun că el are canalul, de azi de ieri. Îl are de 5 ani de zile. E o muncă pe care eu o văd greu de făcut și care merită distribuită la cât mai multă lume.
Puteam să fac postarea asta și fără acordul lui, că doar canalul e public, dar mi s-a părut politicos să îl anunț întâi, să-l informez ce și cum, pentru că el are o imagine deja și un brand stabilit.
Sper că vinde cărțile pe care le promovează. Eu încă nu mi-le permit, dar voi face tot posibilul să le cumpăr. Pentru asta trebuie să intru pe Instagram...uită-te la vlog-uri până la capăt te rog și ai să vezi.
Așa că zilele trecute i-am scris un comentariu pe Facebook în care i-am propus să îi fac o promovare corectă la mine pe blog.
Darius a răspuns pozitiv, cerându-mi link-ul blogului. Nu mi-a spus încă ce a citit din ce am scris eu sau ce a înțeles din conținut, dar nici nu l-am întrebat și nici nu am de gând.
Consider că și-a făcut și el o părere personală despre mine. Și uite așa a rămas să îmi răspundă dacă pot face asta pentru el.
Am văzut că nu am primit răspunsul lui încă și am crezut că a uitat, așa că l-am mai abordat cu un comentariu în care i-am reamintit de treaba asta.
Mi-a scris în privat și mi-a spus:
- OK, am văzut mesajul, despre ce vrei să scrii în postare?
- Păi despre canalul tău de Youtube, vlogurile care le faci și părerea mea pozitivă despre tine.
- De ce nu, a spus el. Dar nu știu ce ai tu de câștigat din asta. Cititori pe blog poate.
Ajungem și acolo. Că e o miză la mijloc, mai subtilă, de care oamenii se prind mai greu.
Ai ajuns să citești până aici? Mai reziști? Că abia am zgâriat gheața.
Ce mi-a plăcut
În mod special acest vlog, pe care îl voi pune la finalul acestei postări. Am rezonat cu titlul lui pentru că am o mentalitate de tip "swing" care înseamnă relații deschise cu partenere multiple (mai greu de explicat).
Mesajul vlog-ului este: O minte abundentă și încredere în sine.
M-am uitat doar la câteva vloguri, dar nu oricum ci cap-coadă ca să înțeleg mesajul corect.
Pot spune că starea mea de spirit, mentalitatea, stima de sine și inspirația au spart tavanul.
Cum să abordezi nu numai subiecte pe vlog ci și 300 de femei în 6 luni de zile? Pentru mine ești un erou.
Eu la primul refuz, dacă mă apropii ca iepurele fricos de o femeie, e lucru mare. Cum ai gestionat refuzurile? Am să văd asta pe vlog sunt sigur.
Să îți faci job-ul, să știi să îți gestionezi timpul liber și să ai și o mentalitate de genul: orice ar fi, nu mă retrag, nu mă predau, nu renunț, este egal cu a fi alfa, în viziunea mea.
Să vorbești liber despre cum să abordezi femei la modul relaxat, din propria mașină, fără nici un fel de urmă de teamă gen: Dacă-mi dă vreounul hate?
Ce mi-a displăcut
Reacția publicului. Am impresia că nu se uită lumea la vloguri cap-coadă și de aia nu înțeleg mesajele transmise. Și vin confuzi prin comenarii și scriu numai chestii negative, doar pentru că se află în starea asta ( cu un sfert sau jumătate din mesaj recepționat).
Păi uite-te omule până la capăt! E ca la mine pe blog, citește tot ca să înțelegi ideea. Intru-ies și intru-ies, caut doar distracție. Păi eu nu îl văd pe Darius să distreze pe cineva, el e foarte serios acolo. Dar are și arsenalul de glume în program. Eu le-am prins și am râs cu poftă.
Ca să închei, să nu pară prea lungă postarea, pun pe final vlogul meu favorit care mi-a dat azi o atitudine și stare de bine necunoscută de mine până acum, iar dacă tot ai citit până aici, recomand să te uiți la tot video-ul de mai jos.
Dar să nu uit! care e MIZA despre care am vorbit mai devreme. Chiar și Darius m-a întrebat ceva de genul ăsta. Ce îmi iese mie?
Păi eu am o metodă pe care am văzut-o pe site-urile de torrent-uri, știi tu, unde mai intri să iei câte un film care nu apuci să-l vezi la cinema. Eh!
Când un uploader încarcă un film care e cerut de multi utilizatori, există pe site un buton de validare căruia îi zice REP, de la reputație.
Șpilul e să încarci cât mai multe torrrente și să iei câte +1 REP de la cei care descarcă. Cu cât crește reputația, cu atât îți crește rangul pe site, până la VIP (persoană foarte importantă) care este maximum. Sună cunoscut?
Când ești VIP, toți te caută să descarce torrente doar de la tine. Asta îmi doresc și eu pentru Darius. Iar ce am câștigat eu azi din partea lui e acest +1 REP pe partea socială.
Mai pe scurt, i-am făcut o favoare. El o să vadă treaba asta, poate o să-i placă poate nu, nu am de unde să știu. dar mă va ține minte.
Și într-o zi fără să vreau eu sau să cer ceva de la el, o să aibă dorința de a-mi întoarce favoarea. Cine știe, poate mă va menționa în vreun vlog de-a lui sau vreo postare pe Facebook. Sau un comenatriu aici. Nu am de unde să știu cum sare iepurele.
Ce știu e că am +1 REP atât în ochii lui cât și în ochii viitoarei mele audiențe. În încheiere vreau să-i mulțumesc lui Darius pentru cooperare și feedback.
Cum am promis aici e vlogul care mi-a schimbat percepția la 180 de grade. Îți recomand să îl vezi pe tot ca să înțelegi mesajul.
Iar noi ne auzim în postarea următoare. Toate bune,
Ori de câte ori pornesc un proiect, devin foarte entuziasmat și anticipez (greșit de multe ori) rezultatele ce pot apărea.
Cum am mai spus și în în alte postări dacă ai citit, eu am defectul de a amâna lucrurile fără un deadline fix, fără un interval de timp în care trebuie să știu că treaba trebuie terminată.
Asta le-am transmis și colegilor de job.
- Când aveți un task pentru mine, puneți acolo și un deadline, să știu să prioritizez!
Am avut succes cu sugestia asta. De acum știu că până la date de, la ora de am de făcut X lucru.
Printre altele, din prea mult entuziasm, îmi vin atât de multe idei că nu știu cu care să încep prima.
Asta mi-a afectat stilul de viață de când mă știu. Teme pe la școală amânate și note proaste din cauza asta. Blocaje mentale de scris când a venit vorba de pus pe foaie.
Practic în cap la mine încep cu o idee, iar pe foaie termin cu altă idee. Pierd șirul și coerența uneori, când vine vorba să pun în aplicare un plan.
De asta probabil și vezi la mine pe blog diferite subiecte de discuție, intr-un stil haotic dacă vrei.
În caz de nu înțelegi ceva, sau ți se pare că nu fac nici un sens în postările mele, te înțeleg perfect.
E vina mea dacă nu reușesc să îți captez atenția. Iar lipsa de organizare pe care o am mi se pare și foarte greu de corectat.
Trebuie să vin cu liste de priorități pe care bineînțeles că mi-e lene să le fac. Odată ce le văd făcute mă apucă așa o stare ne neliniște, că nu știu de unde să încep prima dată.
Chiar dacă pun totul în ordine: 1,2,3 ajung la același rezultat.
Mă macină treaba asta teribil, de aia am decis să o scriu aici, s-o recitesc, să o citească și alții și poate îmi dai o mână de ajutor în secțiunea de comentarii, dacă rezonezi cu asta.
Ar mai fi multe de spus și am să revin pe subiectul ăsta într-un blog post viitor. Până atunci, am alte sarcini mai urgente de executat.
Să ne auzim cu bine în postarea următoare. Toate bune,
Cu toții greșim mai mult sau mai puțin când vine vorba de scris sau exprimat verbal. Unii dintre noi suntem chiar și nealfabetizați corect. Facem varză diacriticile, punându-le alandala.
Dar postarea asta e despre mine, persoană înspre care să arăt cu degetul aici și nu despre alții.
Ca și scriitor, nu sunt imun la greșeli gramaticale. De mic copil sunt dislexic. Adică mănânc sau pun litere în plus textului scris sau citit și nu pun spațiu unde trebuie.
Am învățat eu să citesc la 5 ani și să scriu corect la 7 ani dar asta nu înseamnă că sunt perfect în domeniul ăsta.
Am nevoie să recitesc ce scriu și să corectez textul aferent de fiecare dată când postez ceva pe blog, scriu ceva pe o foaie de hârtie, sau citesc o carte ori articol.
Și ca să îți demonsterz asta, am să las voluntar câteva linii de text în postarea asta, complet greșite. Ca să nu zici că te mint!
Îți dau șansa în cometarii să găesști tu greșeșile și să le corectezi. OK, cred că a fost de ajuns atât. Numai vreau să scriu greșit pe mai încolo.
Asta devine o problemă socială, dacă nu știi să scrii și să citești. Nu știi să scrii? O să ai probleme la semnat de documente și acte.
Nu știi să citești? Nu știi în ce te bagi semnând un act sau contract. Și să vorbesc un pic despre contractul meu de la job.
Nu dau multe detalii sau nume, doar câteva condiții pe care le-am citit înainte să semnez.
1. Pot fi penalizat în caz de nu-mi fac treaba corect.
2. Trebuie să respect întocmai intimitatea clienților cu care lucrez. Asta înclude date perosnale, copiere text sau poze postate despre job în public.
Mai pe scurt, nu am voie să divulg nimic explicit despre munca mea.
Ar mai fi ele condiții, dar nu mi-le amintesc pe toate. Am voie să scriu numele companiei la care lucrez, să promovez site-ul sau produsele firmei în public și așa mai departe.
Dar când vine vorba de clienții și conversațiile pe care le avem în ședințe, asta nu am voie să scriu despre ele.
Să revenim la greșelile gramaticale. Am făcut o paranteză doar. Bun. Și cum greșesc eu?
Pe lângă greșelile intenționate de mai sus care sunt evidente, când scriu sau citesc, văd literele diferit de un om normal.
Adică, în loc de cafea citesc sau scriu cufea sau cucuvea, în loc de six (limba engleză) eu văd sau scriu sex 🤣 (sunt vinovat pentru asta), iar în loc de nu știu...să zicem cifra 10, eu pot scrie sau citi 100, 1000, etc. Și cam asta fac eu greșit, când vine vorba de scris sau de citit.
Tu greșesști când scrii sau citești prea repede? Lasă-mi un comentariu dacă ai timp și dezbatem. Până atunci ne vedem în postarea următoare. Toate bune.
Un subiect pe care mă mir că nu l-am abordat până acum. Am învățat despre politică la școală în ora de educație civică.
Și să vezi dezbateri acolo bă nene bă. Discuții despre președinți, partide și legi.
Până am crescut mare și am văzut cu adevărat care e fața reală a politicii. Șantaj și spălare de bani, jocuri de putere, denigrarea imaginii publice, corupție, mulți bani, vorbe goale și de ce nu, războaie.
Eu mi-am făcut datoria de cetățean și am votat de fiecare dată, dar fără tragere de inimă. Nu știu cum e în alte țări, dar aici politica e un pește urât mirositor.
Corupția și mita în România sunt la nivel înalt. Infrațiunile de tip furt, sunt cele mai frecvente, iar mass media are grijă să promoveze meticulos și cu mănuși albe toată șarada.
Schimb de replici între cei care de ani de zile stau la putere și n-au grija zilei de mâine. Vrei să îți spun un secret?
Un politician nu plătește niciodată facturile la utilități. Are relații prea sus puse ca să se sinchisească cu un mizilic de factură.
Vii și îi tai curentul, apa sau gazul, pentru neplată? Îți pierzi job-ul instant. A dat un telefon la firma la care lucrezi și puf te-a șters de pe lista angajaților.
Nici politicile firmelor sau corporațiilor nu sunt mai prejos. dacă nu ești un angajat obedient de tip cățel, poți să îți cauți în altă parte.
Salariul e de ajuns să te țină prin în lesă. Ești workaholic? Avantaj firma sau compania la care lucrezi. Orcărui angajator îi place să de-a peste un angajat care stă peste program.
Am fost acolo, am băgat ca MIG-ul și n-am văzut nici un fel de promovare, în afară de o mărire de salariu care se aplica la toți.
Muncești cât 8 și ești plătit ca 1. Asta e politica firmei. Nu ești de acord cu termenii și condițiile?
Nu ne pasă! Adică, du-te nene unde știi.
Mulți sunt cu partidele, ba sociali ba democrați. Socialii vor măriri de pensii și servicii moca la sănătate, ajutor social și creșterea copiilor, în timp ce democrații vor antreprenori de succes și firme mari.
Acuma, orientarea mea politică există, eu fiind de extremă dreapta. Țin cu democrația sau liberalismul.
Dar ce înseamnă să fii social sau democrat/liberal? Părerea mea evident:
Social
Vrei moca tot ce se poate. Statul să te întrețină iar tu să depui o muncă cât mai puțină posibil. Faci copii? Statul să plătească. Ești bolnav? Statul să plătească. Ți-e lene să muncești? Să-ți de-a statul bani.
Și tot așa. Nu scriu mult aici ca să nu te plictisesc. Avem în categoria asta: cerșetori, oameni cu handicap fizic sau mental, cupluri sărace care creeză copii pe bandă rulantă și leneșii care vor doar ajutor social.
Mai pe scurt statul să-mi de-a tot, eu doar îl susțin moral, iar statului îi plac suporterii.
Democrații și liberalii
Chiar dacă țin cu ei nu înseamnă că nu au și ei hibe. Prea mult capitalism, firme și afaceri cât mai multe ca să existe angajați pe care să îi manipulezi cât vrei, Crește corupția și șantajul.
Doctrina unui liberal este:
- Muncesc unde vreau eu, pe cât vreau eu. Sau mai bine zis, am afacerea mea proprie.
Sau,
- S-au instalat prea multe camere de supraveghere, vrem intimitate mai multă, inclusiv online. Fără pașapoarte, dacă se poate doar cu buletinul să treci granița.
Sau
Ce n-am voie să am ce orientare sexuală vreau? Statul să nu îmi restrîngă dreptul ăsta. Să se de-a lege și pentru mine, minoritarul.
Sau
- Vreau să fumez ce vreau unde vreau. Așa că voi ăștia cu statul vostru, luați și legalizați Maria-Ioana ca să pot face și bani din asta, în timp ce vând și de ce nu, mă recreez.
Am scris mai mult la liberali pentru că mă asociez cu ei, politic vorbind.
Dar am și beneficii sociale: sănătate și transport moca
Deci cumva, multumesc și părții celeilalte pentru încurajări. Și cam asta e despre politică.
Tu cu cine ții? Lasă-mi un comenatriu dacă ai timp și dezbatem.
Am început să fumez pe la 15 ani. Dependența asta o am și acum chiar dacă am reușit să mă las de ea vreo 3 ani de zile.
Dacă ești fumător (înrăit chiar) și vrei să te lași, eu nu-ți recomand să lași fumatul instant.
Ar fi o prostie să zici:
- Gata, de mâine numai pun țigara în gură!
Da, într-advăr sunt periculoase țigările dar în cantități foarte mari. Vezi și tu cât fumezi pe zi și mai taie din ele. Fumezi 2 pachete? Redu la 1 pachet. Fumezi 1 pachet? Redu la jumate. Simți că vrei să ajungi la 0? Bravo hoss, ești tare!
Eu ca fumător mi-am găsit aproximarea. În jur de 10 țigări pe zi și conștient fac tot posibilul să nu sar calul. Însă nu ating extrema ailaltă să zic:
- Gata, tai de la rădăcină tot.
E ușor? Nu, binînțeles. Depășesc uneori numărul, în funcție de starea care o am. dar sunt conștient de ele și nu fumez ca robotul. Să nu vorbim de preț. Scumpe rău tată!
Bărbații sunt mai predispuși la fumat decât femeile în opinia mea. Cunosc femei care fumează mai rar, mai puțin sau chiar deloc. Bravo vouă, v-am lăudat un pic, dar urmează să mă iau și de voi imediat.
Validarea Socială
Ei bine, v-am lăudat eu mai sus despre fumat. Dar la capitolul validare socială sunteți însetate.
Platformele de social media sunt oglinda voastră în ziua de azi, la fel și tefonul mobil. Ați fi în stare să încărcați pozele cât mai sexy posibil dacă vi s-ar permite, pentru un extra like din partea unui bărbat.
Aici mă refer mai mult la fete adolescente. Că o femeie trecută de 25 de ani, e mai cu capul pe umeri, dar setea de validare, rămâne acolo.
Noi bărbații, la rândul nostru avem și noi o bubă. Ăștia mai tineri care aleargă după fuste. Dar nu ne comparăm cu voi femeile în materie de dependență socială.
Profilul de social media la voi reprezintă piedestalul fals pe care voi îl creeați în materie de imagine.
Cu cât primești mai multă atenție, cu atât crezi că ești mai frumoasă. Nu primești atenție? Aoleu, e bai mare. Te pui pe plâns și începi să îți urăști propria persoană.
Și cu asta închei. M-am luat destul de femei.
Acuma să zic de mine. Scopul meu pe platforma de social media a fost întotdeauna să vând ceva, să fac bani. Deci da, am depins și eu de ea la viața mea.
Când am văzut că pierd vremea degeaba, mi-am băgat picioarele în ele like-uri, am devenit mai conștient că dacă mă expun devin ținta reclamelor proaste, mi-am făcut un profil fals și îmi e de ajuns.
Vrei să mă cunoști mai bine? Citește-mi blogul. Sunt ca o carte deschisă aici.
Și cu asta închei postarea. Să ne auzim sănătoși în următoarea.
Am vorbit aici despre dependență. Ce este dependența în viziunea mea, și de ce am fost dependent în anii ce-au trecut.
Cum am făcut, nu să scap de ele ci să le echilibrez. Să ți-le enumăr:
1. Alcoolul
Alcoolul mi-a dat întreaga viață peste cap. A fi alcoolic e unul din cele mai grele lucruri de suportat. Și nu caut scuze zicând că:
- Lasă bă, era numai bere, nu tărie.
O fi fost ea bere, dar cantitatea de 6 litri pe zi la care ajunsesem avea același impact negativ asupra mea ca și tăria. Mahmureala de dimineață și sentimentul de vinovăție continuă m-a făcut să mă închid în mine și mai mult. Alcoolul mi-a afectat și relațiile de cuplu de la acea vreme.
Am început să fiu bârfit de vecini, prieteni și rude.
- Ia uite și la bețivul ăsta! Iar cu sticla!
În plus, nu eram singur, mai aveam și prieteni de pahar. Dar am reușit să las viciul ăsta odată ce am avut prima internare în spitalul de psihiatrie.
M-am detoxifiat acolo, ca să zic așa. N-am mai simțit nevoia să beau alcool în cantități enorme după ce am ieșit.
Am mai avut tentative de revenire, dar am fost corectat de familie, care văzând că iar alunec spre alcool, mi-au atras atenția:
- Bă Vlad, vezi că e prea mult. Iar o iei de la capăt!
Mulțumesc maicămii și surorii mele prin intermediul ăsta. Au fost primele persoane care mi-au sărit în ajutor în momentele astea. Am înaintat în vârstă și am devenit mai conștient de problemă. Așa că în prezent beau mai echilibrat.
2. Filmele porno
Să te uiți în fiecare zi la filme porno îți dă senzația că sexul în realitate se face ca-n film. Creierul nu poate face diferența între ce este pe ecran și experiența reală.
Ajunsesem să mă compar cu actorii de filme XXX ba chiar să devin unul cum am mai scris de altfel.
Asta mi-a scăzut încrederea în mine și mi-a afectat relațiile de cuplu pe plan sexual. Cum de am renunțat? Nu de tot.
A trebuit doar să citesc despre ce înseamnă să fii actor de filme porno și am văzut poveștile unor foști actori și actrițe care au mărturist că au luat cea mai proastă decizie la acea vreme.
În plus am aflat despre trucajele care se execută la editarea videclipurilor și cum sunt ele filmate, să pară că acțiunea e reală. Actori care mimează indiferent de cât de extrem ți se pare.
Vârsta a fost și ea un factor decisiv. Am zis:
- Hai Vlade, ai 36 de ani de acuma. Tot copil vrei să rămâi?
Și uite așa am echilibrat și dependența asta. Așa că de câte ori îmi apare vreun film porno prin față, nu-l închid. De curiozitate dau play acolo un minut-două.
Dar nu caut zilnic și specific tipul ăsta de conținut ca înainte.
3. Jocuri video
Astea mi-au mâncat timpul mai mult ca orice altă dependență. Când ești tânăr adolescent, ai senzația că ai tot timpul din lume așa că pierzi vremea cu jocuri video la fel ca mine.
Ți se par ceva WOW să vezi pe ecran împușcături 3D, furt de mașini sau a fi erou. mai ales când tu faci acțiunea prin computer. Îți asumi un rol dacă vrei.
Jucam cu nopțile, iar asta mi-a afectat somnul și psihicul destul de tare, ca să numai zic job-ul de pe atunci. Eram varză de somn a doua zi. A fost și singura dependență de care am scăpat cel mai ușor. Nu de tot, dar acum am echilibrat situația.
Am încetat pur și simplu să mai joc, când am trecut de 30 de ani, iar timpul a devenit mai valoros pentru mine.
4. Poker, Pariuri și Păcănele
Adicția asta nu am scris-o în postarea trecută. Dar zic acum. Modul în care mă simțeam când pierdeam a fost incomparabil cu toate câștigurile la un loc. Așa am scăpat și de treaba asta, în general.
Când am văzut că tot pierd bani și iar pierd, iar câștigurile erau mici, am zis:
- Gata, s-a terminat. Prefer să dau banii pe altceva!
Joc și în prezent, dar foarte rar (de exemplu odată la 3-4 luni) și sume foarte mici.
5. Dependența de bani
Daa. Asta m-a ținut în lanțuri zeci de ani. Ajunsesem la obsesie și disperare în legătură cu banii. Nu erau niciodată de ajuns. Iar asta mă călca pe nervi. Până m-am lăsat de făcut bani în special online unde numai bani nu făceam.
Cheltuaim bani mai bine spus pe produse pe care alții mi le vindeau. Ca să îmi dau seama că ce cumpăr sunt doar speranțe deșarte.
Așa că am decis să am o relație sănătoasă cu banii și câți ori fi atâția să fie. Dacă e să fac mai mulți, bine, dacă nu, aia e. Dar nici nu mai disper. Și nu, faza cu stai pe loc și te gândești la bani iar ei îți cad în poală, e o fcțiune.
Gânduri finale
Am reușit să echilibrez dependențele pe care le-am avut. E o prostie să te duci în extrema cealaltă și să zici:
- Gata, de mâine mă las de tot!
Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu ai să te lași, ci o să o iei de la capăt. Învață să îți echilibrezi dependențele. Viața înseamnă să guști câte puțin din toate. Ca om, îți trebuie varietate, altfel te plictisești și cazi în excese.
Salvarea mea finală a fost vocația. Am descoperit scrisul iar asta mă face să mă simt atât de împlinit încât nu am nevoie să apelez la dependență. Viața mea a căpătat sens. Am un scop acum, iar timpul a devenit și el mai folositor.
Tu cu ce fel de dependențe de confrunți? Dacă nu îți este rușine, lasă un comentariu și povestește-mi. Sunt curios.
Știu că nu e ușor să vorbești despre asta dar dacă ai curaj le poți face pe toate. Ne auzim în postarea următoare.
- Dependența de ceva sau cineva înseamnă să depinzi de acel lucru sau personă.
Ea vine în două forme: cea pozitivă, când ești în echilibru total și cea negativă, când faci exces de un lucru sau de o persoană.
Hai să îți dau câteva exemple:
Vrei să comunici cuiva ceva pe Internet. ca să faci asta tu depinzi de acea platformă de socializare, sau de dispozitivul folosit ( fie el telefon smart, tabletă sau PC).
Vrei să te relaxezi, merge o bere și chiar o țigară (care nu te omoară pe loc), un film, un moment cu partenerul de viață (dacă ai o relație) sau o mâncare bună (fie ea și junk food)
Astea sunt doar două exemple. Nu vreau să te plictisesc cu restul.
Totul se întoarce la 180 de grade când începi să faci exces de unul sau toate de mai sus (de ce nu).
Și atunci începe dependența negativă, care vine la pachet cu muuulte dezavantaje și probleme atât fizic cât și psihic.
Stai prea mult pe social media? Pierzi timp și îți scade stima de sine. Depinzi în exces de smartphone (mare problemă în zilele noastre) iți afectează psihicul.
Bei sau fumezi în exces, iți faci fizicul praf. Te uiți prea mult la filme sau bagi junk food prea mult, iarăși suferi pe plan fizic și emoțional.
Și acum favorita mea. Te căsătorești și trăiești cu iubitul sau iubita sub aceleși acoperiș. Îți spun din propria experiență că te-ai ars. Ești pedepsit pe toată perioada relației 1 la 1 iar conflictele se țin lanț de tine.
Asta în caz de nu ești swinger ca mine cu relații deschise și nu-ți pasă de câți parteneri ai atâta timp cât îi cunoști foarte bine și toți luați aceeași decizie la unison.
Bun, hai să continui. Dependența de sex sau filme porno. Altă belea pe plan fizic și psihic. Nu descriu simptomele că nu le știu, nu sunt medic.
Asta așa numai cât să spargem gheața. Acum am să vorbesc despre ce dependențe negative am avut eu și cum m-au afectat.
Să încep cu, de ce nu sunt dependent, întâi. Nu sunt dependent în prezent de:
1. Smartphone - Stă pe silent aproape non-stop și îl folosesc doar dacă mă sună cineva sau vreau să folosesc o aplicație. În rest e în stand-by.
2. Social media - Pfff, nici n-am profil real acolo. Folosesc platformele mai mult de distracție din când în când, dar și când am nevoie să socializez cu prietenii. Vrei să ne conectăm pe Facebook? Click aici!
3. Iubire și validare - Da ai citit bine. Nu-mi pasă dacă alții nu mă validează sau mă resping. Consider că dragostea se face în minim doi iar maxim se împarte.
Iar acum hai să încep cu dependențele mele actuale în exces și cum mă afectează:
1. Fumatul - se știe cât de periculos e în cantități mari. Eu bag vreo 10 țigări pe zi.
2. YouTube - prea mult timp pierdut uitându-mă la video-uri fără sens
3. Job - Dap, sunt workaholic din fire iar asta mă afectează psihic
Și ar mai fi scrisul, dar asta e vocație sau pasiune, nu dependență. Iar vocația cum mai spus, e ceea ce mă împlinește ca om.
Foste dependențe (din trecut), pe care le-am rezolvat:
1. Filme porno - îți scad stima de sine și te fac incapabil de a avea o relație sexuală sănătoasă.
2. Jocuri video - pierdere de timp și afectarea job-ului
3. Alcool - la fel ca fumatul, e periculos în cantități mari
Am ajuns la final. Nu am scris chiar tot. Ar fi prea lungă postarea. Tu ce dependențe ai și cum te afectează? Lasă-mi te rog un comentariu dacă ai timp și chef. Sunt curios să aflu mai multe despre tine.
Am mai scris despre problema mea cu alcoolul în tinerețe aici.
Consumam bere în cantități industiale între 15 și 25 de ani, iar asta mi-a afectat rău de tot stilul de viață. Să fii alcoolic nu e un lucru ușor. Bine că am și alte dependențe de care vreau să scap cum ar fi fumatul de exemplu, dar caut un motiv puternic să renunț.
În ultima perioadă am cam sărit calul când vine vorba despre bere. Din nu știu ce motiv începusem să beau din ce în ce mai mult și mai des.
Am început cu o bere în weekend, apoi două beri în timpul săptămânii, au urmat trei beri și era să urmeze patru beri dacă nu mă opream.
Dar am conștientizat treaba asta ieri, când mi-am terminat cele trei doze de bere și am adormit....și am dormit 11 ore.
Când m-am trezit dimineața la ora 4 AM nu am avut nici o problemă cu dureri de cap sau mahmureală dar sentimentul de vinovăție că:
- Bă Vlade, iar ai dat-o pe ulei...era acolo.
Cu am trecut peste? Super simplu. M-am apucat de scris și mi-a trecut instant toată vina interioară ce o purtam.
Și am zis așa:
- Nu e păcat să bei ci e păcat să te îmbeți de nu știi ce e cu tine.
Azi Cosmin, amicul meu din zonă mă sună să ieșim la o bere. I-am zis frumos:
- Îmi pare rău, dar eu azi nu beau bere.
- Cum nu bei? Da încearcă berea asta că e slabă în alcool. Are sub 5%.
Bineînțeles că am ieșit dar cum mi-am promis că nu beau bere, am cumpărat un ceai la sticlă (nu zic marca să nu-i fac reclamă gratis).
Pot zice că a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua. Nu zice nimeni nu, să bei o bere, două, trei, în weekend.
Dar să ajungi să mărești cantitatea de alcool în fiecare zi, păi ăsta e drum care duce spre dependență.
Și e ușor să cazi în capcană. Dependența e ca iubirea. Odată ce se instalează în creier, numai scapi de ea.
Și atunci am zis:
- Bă Vlade, și așa ești fumător (nu înrăit), la ce-ți mai trebuie și alcool?
Și uite așa am scăpat pentru o zi. Mâine fac la fel și tot așa până în weekend, când sunt liber și îmi permit să pușc trei beri într-o zi.
Orice lucru controlat, înseamnă echilibru iar orice lucru în exces înseamnă dependență negativă.
Și cu asta închei postarea. Ne vedem sănătoși în următoarea. Până atunci, numai de bine.
Am o amică (singura de altfel de sex feminin) care mai socializează cu mine din când în când. Am cunoscut-o acum vreo 3-4 ani cred. Nu dau prea multe detalii despre ea ca să îi păstrez intimitatea.
Am încercat să creeăm o relație de cuplu (dar ne certam des) iar distanța e prea mare în Km și avem culturi diferite, însă ideile pe care le împărțim și discuțiile pe care le ținem sunt foarte adânci.
Și azi mă sună, plângând de mama focului că s-a săturat să muncească la vocația ei (care este muzica) și să nu vadă rezultatele dorite.
Ca un bun ascultător ce sunt, n-am întrerupt-o din ce avea de zis. S-a calmat s-a descărcat, după care am putut avea o discuție foarte în detaliu.
Mi-a mărturisit că s-a săturat să cânte și să nu primească recompensa pe care toți o dorim pe social media, Tik-tok și din astea.
În plus, trebuie să consume multă dată mobilă, să încarce videoclipurile. Like-urile nu vin câte ar trebui, comentariile nici ele nu sunt la nivelul care trebuie și tot așa. Ca orice artist în devenire, fata vrea să își monetizeze conținutul. Dar cum platformele astea au niște cerințe și condiții imposibile zic eu de-a reuși să ajungi viral, apar situații de genul ăsta.
Nu sunt expert în social media, am mai vorbit despre asta, nu sunt fan like-uri, comentarii și "plăceți-l pe Vlad pe Facebook" sau alte platforme din astea.
Bun. Când s-a mai potolit și am simțit momentul în care pot vorbi și eu, i-am spus așa:
- Am fost și eu acolo de multe ori, dar nu mi-am descoprit pasiunea la timp. Așa că uite ce-am făcut. Mi-am deschis blog în limba română (noi vorbind engleză) în care mi-am scris toate trăirile, emoțiile și experiențele mele de viață, să le vadă toată lumea care înțelege limba.
- Am scris pe blog despre orientarea mea sexuală (și nu, nu sunt gay), experiențele mele psihice prin spitale, relațiile eșuate, lipsa de bani, ce mai, tot tacâmul.
S-a schimbat la voce și reacții. S-a oprit din plâns și foarte șocată de ce i-am spus, a zis:
- Ce Vlad? Ai avut curajul ăsta? Eu n-aș avea...
- Da, l-am avut și încă îl am. Și ce crezi că plouă cu trafic la mine pe blog? Nici vorbă. Ai mai multe like-uri și comentarii tu pe platformele de socializare, decât eu pe bloguleț.
- Nu mă citește încă nimeni la modul serios și nu sunt băgat în seamă deloc. Și nu disper, aștept cu timpul să văd ce iese. Mă mai simt și împlit scriind, cum tu te simți cântând, iar faptul că pun întâmplările mele pe Internet mă face să văd viața cu alți ochi.
- M-am săturat să mă gândesc la ce vor spune oamenii despre mine dacă îmi vor citi vreo postare. Că sunt nebun? Știu asta deja! Că mă înjură? Hate-ul online e de când există Internet, agresarea verbală e și mai veche de atât.
- Am fost deja bătut, umilit, jignit, refuzat de fete când eram tânăr și cu toate astea sunt încă aici fără nici o problemă. Orice mi s-a întîmplat, nu am renunțat.
- Ba chiar am câștigat niște beneficii de pe urma evenimentelor petrecute în viața mea. Iar părerea mea despre dragoste s-a schimbat.
Am motivat-o un pic și a rămas să vorbim data viitoare. Sper că i-a fost de folos. De aia zic, când simți că viața ți-se duce de râpă (asta e doar în mintea ta, bineînțeles) sună un prieten adevărat.
Nu știi niciodată de unde sare iepurele. Și nu îți trebuiesc 5000 de prieteni pe Facebook, sau fani pe Tik-tok, care dacă îi suni sau le dai mesaje, se dau la fund.
Pe final și concluzionând. Există și un proverb american cred care spune așa:
- Un prieten în nevoie, e un prieten în faptă!
Proverbul ăsta vrea să spună că noi oamenii nu uităm ajutorul pe care îl primim din partea celorlalți. Îi știm cine sunt și îi apreciăm pentru asta. Că de aia avem memorie sau ținere de minte dacă vrei.
Și eu la rândul meu m-am simțit validat pentru recunoștința de care a dat dovadă și conversația s-a ternminat cu:
- Te-aș lua în brațe acuma dacă aș putea.
I-ar eu am zis:
- Asta e magia Internetului, scurtează distanța dar face imposibilă conexiunea umană!
Cam atât pentru postarea asta. Ne vedem în următoarea. Și nu, nu am să încetez să scriu doar pentru că n-am audiență sau să fac nu știu ce fel de postare "la comandă" ca să atrag atenția. Ce va fi va fi.
Sau mai bine spus cum am fost forțat să îmi deschid firmă din cauza condițiilor angajatorului. Procesul de deschidere a firmei a fost ușor, dar nu ieftin. Am angajat o firmă de înființări societăți comerciale, am trimis actele prin email și în 3 zile a fost totul gata.
Ei s-au dus pentru mine la ONRC și tot ei s-au ocupat de hârțogăraie și birotică. Comunicarea cu ei a fost excelentă și serviciile impecabile. Mulțumesc Expert Mind pentru ajutor. Sunteți de nota 10.
Apoi a trebuit să îmi găsesc contabil. Noroc cu o vecină din bloc pe care o mai ajut din când în când cu mici treburi logistice. Mă ajută pe gratis cu firma.
Nu detailez aici ce face un contabil, e prea mult de explicat. Cert e că procesul de menținere e pe mâini bune.
Apoi a trebuit să îmi deschid un cont bancar special pentru SRL-uri. Procesul aici a fost mai greoi din cauza documentelor de verificare și a semnăturii electronice. Verificarea s-a făcut prin webcam de pe mobil. A fost nevoie de 3 încercări și am așteptat mult să fiu preluat de un operator bancar.
Am avantaje acum că am firmă. Pot împrumuta bani sau lua credit mai ușor de la bănci. Plătesc un impozit pe venit mic față de un PFA.
Până acum nu am avut nici o problemă și sper nici să nu am. Nu au venit controale și am grijă să nu implic firma în activități din afara actului constitutiv.
Cam asta ar fi în mare. Recomand Expert Mind cu căldură, oricui dorește să își deschidă un SRL în Iași.
Și cu asta am terminat. Mă duc la un suc (că bere parcă am băut destul zilele astea) cu Cosmin, să văd ce mai zice.
