05/04/2022 - Atunci versus acum...

 

Am să povestesc în câteva rânduri cum mi-am schimbat mentalitatea legată de mai multe zone ale vieții mele. Atunci, înseamnă când aveam 15 -25 de ani, iar acum înseamnă după 30 de ani.

Bani - atunci

Ca orice adolescent, să fie cât mai mulți și să vină cu muncă puțină sau deloc. Ajunsesem chiar la disperare după bani. Am încercat multe metode ușoare de a face bani, care bineînțeles că nu au funcționat.

Simțeam o lipsă de bani continuă și nici primul sau celelalte job-uri pe care le-am avut și unde am depus muncă grea nu-mi satisfăceau nevoile financiare. Începusem să trăiesc pe spatele altora din ajutoare financiare (rude, prieteni).

Bani - acum

Ei bine, s-a schimbat foaia. Am un job care îmi acoperă nevoile financiare strict necesare dar se poate și mai bine. Nu mai sunt disperat după bani, ci mulțumit de situația mea financiară. Mulțumit în procent de 80%. Întotdeauna e loc de mai bine.

Am renunțat la a bombarda oameni cu reclame tip spam și am realizat că fără muncă fie ea ușoară sau grea nu câștigi nimic. Șpilul acum e să fiu pe picioarele mele și de ce nu să îi ajut și pe alții să fie pe picioarele lor.

Relații de cuplu - atunci

Alergam după fuste și orice fată mi se părea frumoasă. Socializam mai des și mergeam la întâlniri. Credeam că relațiile sunt ceva de vis și că rămâi ca-n filmele de la Hollywood cu fata visurilor tale. Mă despărțeam mai repede și îmi găseam iubite mai ușor.

Relații de cuplu -  acum

Nici nu îmi mai bat capul cu alergat după fuste. Consider că e un consum de timp și energie. Am descoperit că orientarea mea sexuală s-a schimbat în timp și nu mai caut relații obișnuite ci deschise. Sunt mai selectiv cu femeile și știu că nu orice zboară se mănâncă.

E mai greu de găsit pe cineva compatibil în ziua de azi. Și din cauza vârstei dar și din cauza mentalității pe care femeile au dezvoltat-o pe parcursul timpului. Relațiile de cuplu sunt din ce în ce mai scurte, mai plictisitoare și mai monotone. 

Văd cupluri certându-se des și din mai nimic (din senin așa) și căsnicii destrămate mai frecvent. Nunțile și botezurile au devenit afaceri de familie.

Carieră - atunci

Aveam o condiție fizică de invidiat. Puteam lucra peste 8 ore și puteam face munci grele; cărat, curățenie, testat telefoane. Schimbam job-urile ca pe șosete și nu-mi păsa de cum trecea timpul.

Carieră - acum

Contorizez timpul mai eficient. Îmi pun deadline-uri și sunt mai concentrat pe treabă ca înainte. Îmi organizez veniturile obținute mai bine și mi-am deschis firmă. Lucrez mai puțin de 8 ore și eficiența de lucru a scăzut odată cu condiția fizică.

Și cam astea sunt în mare schimbările de mentaliate pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Tu cum stai cu ele? Lasă-mi un comentariu dacă ai timp. Sunt curios ce părere ai.

Ne auzim în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

05/04/2022 - Le-am încercat pe toate...

 

Așa ziceam eu ori de câte ori nu îmi ieșea ceva. Ba că vroiam să fac bani online, ba că vroiam o relație și nu mergea, îmi spuneam:

- Bă, le-am încercat pe toate și nu mi-a ieșit.

Până mi-am dat seama că nu există "a incerca totul" în nici un domeniu.

Ce încercasem eu sunt doar câteva metode care nu au funcționat sau nu m-am implicat eu destul în procesul de implementare.

Poate treaba funcționa până la urmă dar am renunțat eu la plan. Am încercat să fac video-uri pe Youtube, să deschid bloguri, să promovez produse, etc.

Rezultatele? Ba comentarii negative și puține vizualizări la video-uri, ba nici o vizualiare pe bloguri, ba îmi bloca social media link-urile de afiliat,etc

Și atunci am zis:

- Nu are rost! Pierd timp degeaba când aș putea face ceva mai constructiv decât să bombardez oamenii cu reclame, pe care și așa nu știu să le fac, că nu sunt expert în markeing și vânzări.

Dar asta nu înseamnă că am încercat totul. Metode mai sunt cu tona, eu doar am zgâriat gheața la suprafață.

La fel și în relații. Am încercat social media, aplicații de întâlniri, chat, etc și n-am primit nici un răspuns.

Asta nu înseamnă că le-am încercat pe toate. Spre exemplu să ies la abordat femei, asta nu am încercat și nici nu am de gând pentru că am rețineri.

Poate asta ar fi o soluție bună, care ar putea să funcționeze, cine știe.

Până la urmă mi-a venit ideea cu proiectul ăsta. Blog în limba română în care să povestesc toate pățaniile mele din copilărie, să discut despre preferințele mele și să împart idei cu oamenii care rezonează cu mine.

Și nu sunt focusat pe rezultate momentan. Câte vizite primesc, dacă mă citește cineva, câți bani să fac scriind, etc. Astea vor veni în timp. pe mine scrisul ajutându-mă să mă descarc emoțional și mă bucură să văd că am pus pe foaie/blog ce am simțit la momentul respectiv.

Asta e tot. Să ne vedem sănătoși în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - Atragi ceea ce ești, nu pe cine vrei tu

 

Cel puțin așa am văzut eu într-o postare pe social media. Că o fi adevărat, că n-o fi, e o chestiune de perspectivă a fiecăruia.

Mie mi se pare parțial valabilă fiindcă nu am atras pe nimeni ca mine în viață. Aproape toți prietenii sau iubitele pe care le-am avut au fost oameni total diferiți de mine, cu o singură excepție.

Da, a existat o persoană care mai apoi și-a schimbat deciziile, dar asta s-a întâmplat o singuă dată.

E foarte drăguț să găsești pe cineva și să aveți gusturi comune, în multe domenii. Să vă potriviți gusturile la filme, haine, cărți sau tipuri de mâncare.

Noi oamenii în schimb, vrem să atragem pe cine vrem și ne trezim cu cine nu trebuie în viața noastră, ceea ce înseamnă că undeva în titlu, e un strop de adevăr, mai rar așa.

Și atunci, intreabă-te. Ce ești? Răspunsul ar fi unul sec:

- Sunt om, ce altceva.

Oameni suntem toți, dar ce vrea afirmația să spună e că atragi alți oameni similar cu gândurile sau calitățile pe care le ai.

Adică, dacă eu mă consider tipul de om singuratic, pe care nimeni nu-l vrea în preajmă, voi întâlni oameni la fel.

Și am un prieten care chiar așa e. Nimeni nu vrea să iasă cu el deși el caută multe persoane, la telefon sau online. Amândoi suntem fumători și ne place berea.

Aici ne asemănăm, dar diferențele sunt faptul că el e zgârcit dar nu singuratic, iar eu sunt singuratic dar nu zgârcit.

Fă-ți o listă cu ce calități ai și compar-o cu ce calități au prietenii tăi sau oamenii din jurul tău. Vei fi surprins de ce ai să descoperi.

Ai să observi că vă asemănați mai mult decât îți vine să crezi. 

Dacă ești o persoană extrovertită, sociabilă și care sare în ajutorul altora cu prima ocazie, cum e maică-mea, vei întâni tot oameni extrovertiți, sociabili care sî iți ceară ajutorul.

Dacă ești un om introvertit ca mine, atragi oameni introvertiți.

Dar nu întotdeauna se aplică formula asta, fiindcă natura prin legea atracției balansează punctele.

Și atunci poți atrage uneori opusul a ceea ce ești tu și ce calități ai. 

Să zicem că tu ești cel care are bani mai mulți la el în timp ce prietenii tăi au mai puțini bani sau deloc. 

Tu poți fi pe picoarele tale, să ai propria casă și mașină, să te întreții singur în timp ce prietenii tăi sunt întreținuți de părinți sau de alți oameni.

Pe final te întreb: Tu ce fel de oameni ai atras în viața ta? Lasă-mi te rog un comentariu, sunt curios să aflu.

Toate bune,

Vlad

05/04/2022 - Ce înseamnă succesul pentru mine

 

Fiecare dintre noi are propria definție a succesului. Câți oameni, atâtea definiții.

Pentru unii înseamnă mulți bani, țoale scumpe, mașini sau relații de cuplu reușite. Pentru alții din păcate o simplă mâncare caldă pe masă.

Practic succesul e definit de nivelul la care te afli. Pentru mine în schimb succesul este să las o moștenire în urma mea, ceva ce să existe după ce nu voi mai fi. Cum ar fi blogul ăsta de exemplu.

Mai înseamnă și să îmi practic vocația sau pasiunea dacă vrei. Iar ce mă pasionează pe mine cel mai mult după cum am mai spus, este scrisul.

Sunt încă la început cu proiectul ăsta și sunt curios ce va ieși în 3 ani de zile de scris zilnic.

Asta dacă va dura 3 ani. Poate că da, poate că nu. Definiția succesului în viața fiecăruia se schimbă și odată cu vârsta.

Dacă acum 10 ani îți doreai bani, călătorii, ieșiri pe la munte sau la mare sau de ce nu o excursie în altă țară, planurile ți se vor schimba odată cu timpul care trece.

Și eu când eram mai tânăr ca acum visam bani, fete și distracții cât încape. Asta însemna succes pe atunci pentru mine.

Dar am observat că nu asta mă împlinea sufletește. Job-urile pe care le-am avut, la fel, nu m-au împlinit.

Nu mi-am dorit niciodată o mașină, care consider că înseamnă o responsabiliate în plus pe lângă cele multe pe care le am de făcut.

Nivelul la care mă aflu eu acum, e unul decent. Am un job, un loc unde să stau fără să plătesc chirie și un calculator de unde pot să îmi fac treaba.

Ca orice om, vreau să cresc la nivelul următor, iar asta înseamnă să duc la bun sfârșit proiectul actual, care este în sine o călătorie.

Cât timp voi exista eu, va exista și blogul. Când nu voi mai fi, blogul va rămâne în urmă ca moștenire pentru cine va dori să-l continue dacă va fi cazul.

Și cam așa văd eu succesul momentan. Cine știe, peste 10 ani va însemna altceva, dar hai să ne concentrăm pe prezent.

Nu am fost niciodată mai ambițios ca acum. Îmi doream succes, porneam planul dar nu îl duceam până la capăt, mai pe scurt, renunțam.

Și să renunț a fost cea mai proastă decizie pe care pe care am putut-o lua, de mai multe ori evident.

Și acum trebuie să fug la lucru. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - Nea Mărin, Tani Leana și saramura de pește

 

Aveam doi vecini în Leamna de Jos când eram mic. Să fi avut vreo 9-10 ani pe atunci. Locuiau ăn casa de alături.

Nea Mărin: un bărbat de vreo 70 de ani, fumător înrăit.

Tanti Leana: soția lui și ea cam pe la acceași vârstă, femeie gospodină.

Dumnezeu sa-i ierte pe amândoi, mă invitau aproape în fiecare săptămână pe la ei. Dar ce le plăcea foarte mult să facă în zilele călduroase și frumoase, era să stea amândoi pe banca din fața curții și să se uite la lumea de prin sat, care trecea pe stradă.

Bârfeau, de rupeau. Dar ce să le faci. Așa sunt oamenii care nu au ocupație, fiind pensionari amândoi.

Bă nene, făcea Tanti Leana o saramură de pește, cu mămăligă și usturoi de mergea pisica în coadă.

Mâncam de spărgeam, după care ieșseam să stăm pe bancă la bârfe. Câteodată mai aduceam eu peștele prins, când mergeam la pescuit și Tanti Leana îl gătea.

Nea Mărin era cel care mi-a spus că de câte ori mă caută BU prin sat cu nuiaua, să fug repede acasă că iau bătaie mai puțină.

Da de unde, primeam porție dublă de nuia pe fund pentru că fugeam de BU. Și eu eram drac împielițat și nu îi spuneam lui BU când plec de acasă.

Eu nu îi spuneam de teamă că nu mă lasă să mă joc cu prietenii, dar greșseam evident. 

Timpul a trecut iar eu am plecat din Leamna și nu am mai știut nimic de ei. Am aflat mai târziu că au murit, însă nu de probleme de sănătate ci de bătrânețe.

Asta e, ne naștem, îmbătrânim și murim. Și cam asta e mini povestioara despre ei. Ne auzim în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - N-am stare...

 

Am zis că să iau o pauză de la scris și să mă întind puțin în pat. Dar ce să adorm, că gândul tot la scris îmi stă.

Și mă apucase din nou starea aia de neliniște sufletească și un sentiment de vinovăție că m-am îndepărtat de blog.

Dar am și jobul care trebuie făcut pe lângă asta. Și toate se adună la un loc dacă nu te apuci de ele.

Așa că o să termin de scris postarea asta și mă apuc de treabă. Musai, nu am încotro. Mi-am revenit de cum am început să scriu primele litere de aici.

Iară stare de flux, iar zen, iar calm și pace. Cum mă opresc, cum iar mă apucă starea nașpa.

Vezi tu, de aia tot zic și bat la hadarag. Fă-ți vocația, în primul rând, ca să capeți energie, stare de flux și bunăstare emoțională, iar apoi poți să faci cu drag și job-ul (dacă ai unul).

Pot spăla și vase la bucătărie după ce am reușit să scriu ceva. Asta am descoperit astăzi. 

După ce îți practici vocația, poți să te ocupi și de lucrurile mai puțin plăcute, care nu îți dau o stare de entuziasm.

Cred că ăsta e șpilul la toată treaba. Când te simți prost, revii la vocație. Practici vocația 10-20 de minute după care te poți ocupa și de lucrurile care contează mai puțin pentru tine.

Apoi mai bagi vocație un pic, dacă vezi că starea ți se schimbă și iar te încarci energetic și mai poți face din nou alte lucruri.

Cam atât am avut de zis. Hai că am amânat destul restul lucrurilor, dar o să revin astăzi cu și mai multe postări.

Ne auzim în următoarea postare. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - Anturajul

 

Un subiect pe care oemnii nu prea îl abordează sau îl ignoră total. Ce este anturajul?

În opinia mea, anturajul este cercul tău familial, rude sau prieteni pe care îl ai. Zona de influență în care te învârți.

Anturajul te poate influența atât negativ cât și pozitiv și îți poate afecta: stima de sine, modul în care gândești și părera care ți-o faci despre propria persoană.

Dar și dacă obișnuiești să îți petreci timpul singur mai mult, tot într-un anturaj ești. Și anume gândurile pe care le creezi. Adică te poți inflența și singur.

Eu personal, am avut de mic numai anuraje proaste, cu prieteni și rude care îmi dădeau sfaturi complet diferite de modul în care gândeam eu.

Sunt și genul de persoană mai nonconformisă așa. Nu mi-au plăcut niciodată regulile societății. Stai în banca ta, nu vorbi neîntrebat, etc.

Fiecare are dreptul la propriile idei și păreri. Ideile și părerile noastre se lovesc de ideile și părerile celorlalți.

Și de aici se pot genera conflicte sau se pot construi lucruri pozitive. În special dacă ideile noastre rezonează cu cele a altor oameni.

Tu în ce fel de anturaj sau cerc te învârți? Ești mulțumit de prietenii pe care îi ai? De familie?

Eu pot spune că sunt mulțumit doar așa și așa, Îmi petrec mai mult timpul de unul singur și nu prea las prietenii sau rudele să mă influențeze.

Dar ca orice om și eu sunt ușor de influențat în unele momente. Cum ar fi:

Bunicul meu o influențează pe maică-mea, care nu îi refuză nimic. Iar maică-mea mă influențează pe mine:

- Du-te la cumpărături pentru bunicu, sau la loto!

Astea sunt momente când nu am de ales. Locuiesc cu ei sub același acoperiș spre rușinea mea. Și ăsta e anturajul meu principal, sau cercul în care mă învârt, dacă vrei.

Cât despre cercul de prieteni, pot spune că e mai mult inexsistent. Ceea ce înseamnă că în mare parte eu mă auto-influențez.

Mda, cam atât despre subiectul ăsta. Lasă-mi te rog un comentariu cu părerea ta. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

 

05/04/2022 - Gândește pozitiv...

 

Ușor de zis, greu de făcut. Când pierzi o sumă de bani, sau șeful te ceartă la job, ești respins de ceilalți sau îți iei o țeapă, e greu să gândești pozitiv.

Peste 80% din gândurile noatre sunt negative și ne înconjurăm de și mai mult negativism. Când ies pe stradă văd numai oameni supărați care merg cu capul în jos.

Aș putea interpreta un pic de ce un om e atât de abătut. Ori lipsa banilor și faptul că nu are destui, ori vreo ceartă cu partenerul/a sunt principalele cauze pentru care ne supărăm.

Ar mai fi și altele ca: lipsa stimei de sine sau lipsa unui scop în viață.

Cabinetele de psihologie sunt pline de oameni care vin și se plâng despre cât de nedreaptă este viața lor.

Ce faci în cazul ăsta? Când ai senzația totul se prăbușeste în jurul tău?

Nu stagna, nu lenevi asta e clar. Nu faci decât să te afunzi mai tare în gânduri negre.

Citește o carte, vezi un video motivațional, caută-ți un mentor sau fă ca mine descarcă-te prin scris.

Gătește, fă o plimbare sau seteaz-ți obiective noi.

Eu am ieșit din cercul ăsta negativ, căutându-mi vocația, care m-a găsit într-un final. Am încercat diferite lucruri care posibil mi-a plăcut să le fac și hop am găsit scrisul.

Totul începe cu acceptarea.

- Bă, îmi merge mie prost, dar sunt alții cărora le merge mai rău ca mine. Hai să încerc să îi ajut.

Eu așa am început să gândesc când am văzut că viața mea mergea într-o direcție negativă.

Am gătit, am citit, m-am plimbat, am căutat mentor și m-am uitat la clipuri motivaționale. Dar am realizat că pierd timpul și tot nefericit sunt.

Până am început ușor ușor să scriu. Întâi pe hârtie, apoi pe Internet. Am început cu o listă despre ce-mi place să fac și ce nu îmi place să fac.

Chiar dacă există vorba: 

- Uneori trebuie să faci și ce nu-ți place în viață!

Eu nu sunt de acord cu ea. Făcând ce nu-ți place, te face să te simți prost și îți scade stima de sine.

Eu când fac curățenie sau spăl vasele în bucătărie, mă simt bine? NU, bineînțeles dar gândul că maică-mea îmi va mulțumi frumos pentru că m-am ocupat de bucătărie, e un gând pozitiv.

Dacă observi că faci în viață numai ce nu-ți place, oprește-te și schimbă direcția. Apucă-te și fă-ți lista cu lucruri pe care ți-ar plăcea să le faci.

Azi un pic, mâine un pic, să ai senzația că faci progrese, să simți că ai crescut un pic, că ai lăsat ceva în urmă, făcut de mâna ta.

Ce te-ar mai putea ajuta să gândești pozitiv sunt afirmațiile și meditațiile. Meditează zilnic 2-3 minute, nu o oră cum zic unii, pentru că nu vei avea răbdarea asta.

Afirmații de genul: Sunt bun, contez, merit! Sunt doar câteva pe care dacă le repeți de cel puțin două ori pe zi, îți poți crește numărul de gânduri pozitive.

Conectează-te doar cu oamenii cu care rezonezi. Fie ei puțini sau mai mulți. Nu îți pierde vremea cu prieteni toxici care te descurajează.

Hai să îți povestesc o fază. Prietenul cel mai bun din Iași, mă descuraja zilnic cu vorbe de gen:

- Bă, vezi că nu o să-ți iasă ce vrei tu să faci!

- Bă, vezi nu ești bun la cutare lucru! Sau...

- Bă, nu ești în toate mințile.

Asta m-a influențat negativ, iar de când a plecat în altă țară, viața mea a început să se schimbe în bine.

E uimitor cât de mult ne influențăm noi oamenii unii pe ceilalți.

Cam atât și cu postarea asta, ne vedem în următoare cu bine. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - Oamenii numai citesc ca pe vremuri...

 

În trecut, ziarele erau primele surse de informare a lumii. Cartea era și ea la mare căutare iar tipografiile sau editurile răsăreau ca ciupercile.

Dar ne-am modernizat și acum preferăm materiale video. Nu am nimic împotriva video-ului. Vezi omul față în față pe ecran, iar conținutul pare mai ușor de asimilat.

Cititul în schimb îți antrenează creierul și îți spun pe bune că dacă te oprești din citit, o parte din neuronii pe care îi ai vor muri, iar parte din creietul tău se va atrofia.

Poate te întrebi:

- Bă Vlad, de ce nu mai obișnuim să citim?

Motivul e simplu: plictiseală, lene și comfort (comoditate dacă vrei)

De ce să mă apuc eu de citit când uite că e plin YouTube de materiale video care sunt mai ușor de digerat?

De ce să depun eu muncă psihică când pot sta relaxat derulând imagini?

Și uite așa omul modern, a devenit și comod din fire. Un ziar sau o carte nu mai are valoarea de pe vremuri.

Și pe bună dreptate. Am avut și eu o perioadă când renunțasem să mai citesc ceva. Băgam ca MIG-ul video după video.

Până mi-am dat seama că mușchiul creierului trebuie antrenat. Și mi-am propus ca în fiecare zi, pe lângă scris, să mai citesc un pic (măcar vreo 30 de minute) că nu strică.

Cel mai frumos e să citești povești. Și nu mă refer la basme sau literatură.

Mă refer la bloguri alte altor oameni care au ceva de spus și care din păcate sunt puțini.

Nu prea abordează lumea subiecte tabu sau le e rușine să povestească despre experiențele negative din viața lor.

Social media e plină numai de oameni care zâmbesc și care dau impresia că duc o viață de vis, când pe interior se simt mai singuri ca niciodată.

Cititul eo  formă bună de conectare între oameni, Primele au fost cuvintele, nu imaginile sau videoclipurile.

Cam asta e și cu postarea de astăzi. Ție îți place să citești? Las-mi te rog un comentariu și povestește-mi de ce da sau nu.

Până atunci, toate bune,

Vlad

05/04/2022 - De ce nu mă uit la știri?

 

Nu mă uit eu la TV în general. Îl consider o pierdere de timp. Dar vreau să ating astăzi subiectul: știri

Am intrat în contact prima oară cu știrile la radio când aveam 5 ani și jumătate. Nu înțelegam de ce BU asculta radioul pe atunci.

Nu erau știrile ca în ziua de azi: cu accidente, crime și alte specimene d-astea.

Iți mai spunea la radio ce făcea președintele nu știu care, mai ascultai un buletin hidrologic și cam asta era în trecut.

Până a apărut televiziunea modernă, iar știrile au devenit excavatoare de hormoni ai creierului. Iar eu sunt sătul să mă las manipulat de imaginile șocante sau politicieni.

Uitatul la știri îți creează o senzație de nesiguranță, o frică continuă iar asta are un singur scop. Să îți bage reclamele TV care să îți de-a senzația de bine apoi.

Vezi tu, un om dacă îl ții cu frica în sân e mai dispus să cheltuie banii pe un produs care să îi ofere confort și siguranță.

Un medicament, o vopsea de păr, o sticlă de cola, un telefon mobil nou sau o companie care vrea să îți inspire încredere.

Cu toate astea, nici eu nu sunt imun la știri. Dar prefer să le citesc online decât să îmi prezinte Andreea Sexa la TV imagini cu mare impact emoțional.


Numai știri despre omoruri, sinucideri, politică, accidente de mașină sau oameni vai de capul lor care trăiesc în mizerie. Merită să absorbi astfel de informații?

Ca să nu spun că în ultima perioadă s-a vorbit numai despre războiul cu Ucraina, în sus și-n jos.

Apoi, hop reclama care spunea:

- Încearcă...(că ei așa fac) asta și asta. Sau:

- Vino la noi și îți oferim...aia și ailaltă

Marketerii folosesc cuvinte de genul "încearcă" în loc de "cumpără" ca să nu pară că îți ia banii din buzunar.

De asta zic, nu îți pierde timpul cu știrile, încearcă să faci ceva mai util în loc să pierzi vremea cu bârfe despre ce face unul sau celălalt și să îți stoarcă bibilica.

Cam atât și cu postarea asta. Ne auzim în următoarea. Toate bune,

Vlad

05/04/2022 - Vlad, ce ai să te faci dacă nu vei mai avea despre ce să scrii?

 

Probabil ai întrebarea asta pentru mine. Ce o să mă fac dacă nu îmi mai vine nimic în cap despre care să scriu?

Este adevărat că blocajul scriitorului îl poate avea oricine. Nici eu nu sunt imun la asta. Se poate întâmpla să deschid o postare nouă și să mă uit la o pagina albă fără să scriu un cuvânt.

Nu am pățit-o până acum, de când am pornit blogul dar niciodată nu se știe. Dacă am să o pățesc, cu siguranță am să povestesc despre asta.

Ori scriu despre ce mi s-a întâmplat pe parcursul zilei, ori vreo amintire dacă îmi vine. Cert este că am material.

Am ales scrisul ca și vocație. Îmi dă o stare bine nemaiîntâlnită, un calm și un zen cum nu am mai trăit până acum. Așa se simte emoția împlinirii.

Simți că ești împlinit făcând ceva ce îți place. Și acuma te întreb:

- Dacă și tu ai găsi un lucru pe care să-l faci în fiecare zi și care să îți de-a o senzație de împlinire, te-ai mai opri din a-l practica zilnic?

Nici măcar un job nu îți poate oferi ce îți oferă vocația. Fericire, împlinire, un sens în viață și înțelegere. Cam asta caută orice om.

Bine, că și din iubire mai poți extrage un strop de fericire, dar vocația vine și îți umple și golul iubirii.

Dacă te simți neiubit dar ai vocație, nu îți mai trebuie iubire când ești în starea de flux. Tot ce trebuie să faci este să te apuci de lucrul care îți place mai ales după ce te trezești de dimineață.

E o senzație ce nu o pot descrie în cuvinte. Nu pot trăi fără gândul că trebuie să postez de cel puțin de 5 ori într-o zi pe blog.

Cu ocazia asta, blogul crește, odată cu senzația că:

- Bă, am mai pus pe foaie azi ceva!

Cam atât pentru postarea asta. Ne vedem în următoare. Numai de bine.

Vlad

05/04/2022 - Vlad și ieșirile din casă

 

Sunt genul de persoană căruia îi place să stea mai mult în casă. În special recent, de când am început blogulețul ăsta și scriu foarte mult, de pe un PC tip desktop.

Ceea ce înseamnă că nu pot lua PC-ul cu mine și să mă duc cu el unde vreau, așa că trebuie să fiu în casă când mă apuc de scris.

Primesc tot felul de sfaturi și invitații de pe la rude și prieteni:

- Bă Vlad, mai fă și tu o ieșire prin țară. Du-te și vezi și tu alte orașe.

Aș putea face asta, mai ales că am liber pe transportul cu trenul, însă nu am nici o tragere de inimă.

Chestia asta cu ieșitul din casă, o fac numai pe distanțe scurte. Plimbări prin cartier de unul singur sau o ieșire cu vreun prieten, dar tot în zonă. Și să nu uit, cumpărăturile zilnice.

Cam astea sunt motivele pentru care ies eu din casă. Altfel spus, majoritatea timpului mi-l petrec la mine în cameră, lucrând pentru job sau scriind pe blog.

Este adevărat că pierd și niște ocazii cheie de a socializa cu oamenii. Dar cum eu nu sunt stilul foarte sociabil, îmi pică numai bine statul în casă.

Tot statul prea mult în casă, te poate afecta negativ din punct de vedere psihic și emoțional. Nu faci mișcare și trăiești cu senzația de cerc închis, sau 4 pereți.

Cunosc persoane care sunt uimite de faptul că eu stau în casă așa mult:

- Bă Vlad, eu nu știu cum reziști tu în casă, dar eu dacă nu ies afară în fiecare zi, o iau razna.

Cam asta îmi zic prietenii când reușesc să mă scoată și pe mine la o ieșre din când în când.

De ieșit, mai ies eu în weekend-uri, câte o oră două așa, la o bere. 

Dar mă ia pofta de scris și mă întorc rapid înapoi în casă.

Tu cum stai cu ieșitul din casă? Stai mai mult pe afară în timpul zilei? Sau ești ca mine și petreci mai mult timp în interior?

Las-mi te rog un comentariu dacă vrei să discutăm despre asta.

Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

05/04/2022 - Să nu te simți niciodată vinovat

 

De mic copil am avut în mine senzația asta de vină constantă în momentul în care eram certat că am greșit ceva.

Simți în piept și în stomac un gol care nu se mai umple o anumită priodadă de timp.

Într-una din zile BU plecase până în Craiova, încuiase casa și uitase că pusese niște bani într-un sertar. Și o sună pe una din vecinele din sat și îi zice:

- Vezi dacă nu cumva Vlad a luat banii, că nu știu unde sunt.

Cum ți-am mai povestit aici, eu puneam mâna pe ce nu e al meu. Aveam vreo 10 ani pe atunci, când s-a întâmplat povestea asta.

Și vecina asta de care vă povestesc m-a traumatizat psihic. A venit la mine în curte (că eu eram pe afară) și m-a luat la întrebări.

- Vlad, ai luat tu banii?

- Nu! Am zis eu.

Și ăsta era adevărul, nu luasem eu banii. Dar vecina nu s-a oprit aici.

- Nu minți, zi că i-ai luat tu și te las în pace.

- Ok, nah i-am luat!

Asta doar ca să mă lase în pace. Da de unde. Că iar cu întrebările.

- Și ce-ai făcut cu ei?

- I-am cheltuit la magazin! am spus.

În ideea că mă va lăsa în pace.

- Nu, că hai la magazin să vedem pe ce i-ai cheltuit.

- Nu, că nu i-am cheltuit la magazin

- Da unde?

Și uite așa am tot mințit eu compulsiv până am început să plâng de nervi, și am urlat.

- NU I-AM LUAT EU, OK? Degeaba insiști.


Dacă a văzut că nu mai are nici un control asupra mea, eu repetând ca papagalul printre lacrimi (evident) că nu eu sunt vinovat, a plecat și m-a lăsat în pace.

BU a găsit banii când a ajuns acasă și totul a fost uitat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar eu am crescut cu sentimentul ăsta de vină continuă pentru ceva ce n-am făcut. Lucru care m-a afectat adult fiind.

Până m-am apucat de dezvoltare personală și am început să îmi auto-induc: că sunt bun, că merit să fiu înțeles de ceilalți și că am dreptul ca orice om să iau ce decizii vreau în viață.

De asta zic, dacă ai greșit ceva vreodată, nu ține în tine sentimentul ăsta de vină:

- Vai, dar uite ce am făcut!

Ca să scapi de el, cel mai bine e să îl dai afară, scrind sau vorbind cu cineva despre asta.

Și astăzi (că de asta mi-a venit în cap postarea) m-am trezit de dimineață și am văzut tona de mesaje la care nu am răspuns pe seară, fiindcă mă băgasem în pat ieri pe la 17:00.

Și începuse iar senzația asta de vinovăție:

- Bă, da n-am răspuns la mesaje. Oare cum s-o simți celalaltă persoană?

Ca mai apoi să-mi vină mintea la cap și să zic:

- Stai așa Vlade, ai tot dreptul să dormi cât vrei, când vrei. Și nu e obligatoriu să fii disponibil oricând pentru oricine. Timpul meu e limitat.

Plus că acum mai și scriu despre asta, îmi dă o senzație de liniște sufletească și îmi crește vibrația.

Cam atât și cu povestea asta. Ține minte, nu lăsa pe nimeni să te arate cu degetul sau să de-a vina pe tine, în special dacă tu știi în interior că nu ai greșit cu nimic.

Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

04/04/2022 - Actualizări de la medicul ORL-ist

 

După cum v-am spus, am fost astăzi să-mi rezolv problema cu urechile. M-a consultat doctorul a zis că nu am nimic și m-a trimis acasă. Glumesc!

Am intrat în recepție și am fost întâmpinat frumos, întrebat dacă am mai fost la acest medic.

Am zis:

- Da, acum 3 ani!

- Păi completați formularele astea, și dați-mi buletinul vă rog. Aveți bilet de treimitere?

- Am , am zis!

- A, da, e valabil, deci numai trebuie să plătiți consultația.

- Dați-mi și cardul de sănătate vă rog!

Zis și făcut. Am intrat eu în cabinet acolo, m-am așezat pe scaun și medicul m-a examinat.

Mi-a scos două dopuri de ceară și mi-a dat de făcut audiogramă ca să vadă care e buba. Și m-a întrebat:

- Ascultați muzică tare în căști?

- Aăă, da, sunt vinovat pentru asta.

- Bun, atunci stați departe de căști până la audiogramă!

Timpanele OK, canalele urechii OK. Ce poate fi de n-aud aferent? Vedem pe audiogramă.

Gratuit, bineînțeles. Am ieșit din cabinet, am așteptat să mi se înapoieze cardul de sănătate, mi-am aprins o țigară și...du-te Dică spre casă.

Ajuns acasă, explicat familiei că totul e bine și care e următoarea etapă. O programare la audiogramă.

Cam asta e pe moment. Vă țin la curent cu datele. Toate bune.

Vlad

04/04/2022 - Cum să ai o relație de tip swing

 

Atenție! Subiect tabu. Dacă te simți ofensat citind asta, mai bine închide blogul și caută altceva de citit!

Am mai scris despre asta, e ultima oară, promit. Poate nu am fost înțeles în ultimele postări despre subiect. Așa că vreau să revin un pic.

- Te-a înșelat vreodată iubitul sau iubita?

Eu de două ori am pățit-o în 2 relații diferite. Când mi-au zis iubitele la vremea respectivă:

- Bă Vlad, am fost cu cineva, dar nu s-a întțmplat nimic!

Sau

- Bă Vlad, mie îmi place și de X în afară de tine.

Eu am recționat foarte pozitiv la faza asta și am zis OK, hai să avem o relație în 3.

Ne cunoaștem toți și stabilim niște reguli și conviețuim.

Nu, că nu vreau să te împart cu nimeni.

- Ei hai, așa nu, așa nu. Nu vrei să mă împarți cu nimeni, dar preferi să mă înșeli pe la spate.

 - Asta cum sună? E normal, nu? Ce zic eu aici și se pare bulversant poate, dar cu înșelatul cum rămâne?

Atunci mi-am dat seama că nu îmi doresc o singură parteneră. Pot oricând să dau de altcineva, dar în același timp nu vreau să pierd nici relația actuală.


Iar psihicul meu a acceptat chestia asta. O relație în 3,4 5 parteneri care compun un grup și ajung de comun acord să socializeze cum vor între ei.

O consensualitate multiplă dacă vrei. Până acum nu am găsit pe nimeni care să vrea asta. Nici nu am întrebat măcar.

E posibil ca fetei să nu îi placă de mine, sau e posibil ca mie să nu îmi placă de ea. Nu e simplu. Sau prea puține fete și prea mulți băieți și vice-versa.

Dar e o soluție. Adică, spune-mi și mie ce ai alege între a fi înșelat pe la spate și a împărți partenera/partenerul cu cineva pe care îl/o cunoști foarte bine?

Îți spun eu ce-ai alege. te-ai despărți de parteneră/partener, ai pierde relația și te-ai duce cu alta/altul.

Valabil și pentru femei treaba asta. Îți place să fii înșelată pe la spate sau ești dispusă să intri în jocul seducției?

Dă-mi partenerul sau partenera ta și dau la schimb partenerul sau partenera mea. Sau o fată și 2 băieți, sau un băiat și 2 fete, sau 2 băieți și 2 fete. Iar numărul poate crește

Ce n-ai mai văzut pe stradă oameni așa? Care se plimbau numai, nu ai de unde să știi în ce relații sunt.

Dar tu nu, Batman, Batman! Continui să stai înșelat/ă sau să îți cauți fata visurilor tale ani la rând. Sau tu, bărbatul ideal.

Eu o zic din prima, fără nici o reținere. 

- Bă, îți place de mine? Și de el?

Sau

Bă, îți plac astea două?

Apoi hai să facem schimb sau hai împreună să ne cunoaștem toți și vedem ce iese.

Și uite așa nu mai alergi după fuste și nici ele după bărbați plini de succes.

De ce? Simplu.

Nu mai caut nimic devreme ce am deja, destul. Nu mai duc lipsă! Am de unde alege!

Și asta a fost ultima postare despre subiectul ăsta. Dacă nu e pentru tine, nu am ce să fac. Eu așa văd viața.

Dacă ți-a plăcut, în schimb, lasă-mi te rog un comment și zi ce crezi. 

Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - De ce nu vreau să mă căsătoresc?

 

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când vine vorba de o căsnicie, fug de rup pământul. Nu mi-au plăcut nunțile niciodată.

Personal, cred că o nuntă, ca și un botez de altfel, e doar un mod de a strânge bani invitând alte persoane care să contribuie la asta în favoarea tinerilor căsătoriți/copii botezați.

Pe lângă asta, eu sunt poligam. Am să fac și o postare despre ce înseamnă asta, mai în detaliu deși sunt sigur că am postări în care discut amănunțit despre subiectul de față.

Nu aș fi mulțumit într-o relație închisă, în care sunt controlat non-stop de partenera de cuplu, mai ales după căsătorie.

Să n-ai amante pe undeva, sau să nu cumva să o înșeli pe la spate în vreun fel. Sau ea pe tine, deci și vice-versa e valabil.

Acuma tu o să să spui:

- Bă Vlad, dar cum să spui așa ceva, căsătoria e benefică. O nuntă e un ritual sfânt.

Pentru unii oameni probabil. Nu și pentru mine. Eu nu m-aș alege decât cu dureri de cap și cicăleli de pe urma unei experiențe ca asta.

Plus că trebuie să împart 50/50 cu soția, să-i dau acces la cardul meu de credit ca să întrețină casa, că deh unii oameni încă mai cred în fantezia asta gen: Îmi iau nevastă ca să-mi gătească, să facă curat și să spele.

Rolul femeii nu mai e în bucătărie, la tigaie, în viziunea mea. Dacă tu încă ai concepția asta, o te consider prea bătrân pentru secolul ăsta.

Dacă se mai ivește și un copil, apoi v-ați ars amânoi pe o perioadă de 18 ani de zile. Ca să nu zic mai mult de un copil, doi sau trei.

Mie îmi place să îmi țin partenera liberă, la fel cum și eu vreau libertate în relație. Sună revoltător? Probabil.

Da e mai bine să fii ținut sub papuc? Să nu poți ieși la o bere cu băieții sau să nu poți socializa cu alte femei? Sau în cazul femeii, să nu mai poată fii abordată de alt bărbat că sari tu de fund în sus ca malacul turbat?

Te sună telefonul constant, unde ești și ce faci. Sau faci tu gestul, suni tu ca bărbat să verifici.

Pot apărea amanți și amante și calci strâmb extra conjugal. Apoi, divorț și altă căsătorie.

Ți se pare normal? Mie nu. La mine în relație există partenere și nu parteneră / iubirea vieții mele.

Și de asta nu vreau să mă căsătoresc și să mă închid ca țestoasa în carapace. Ne vedem în postarea următoare în care am să explic în detaliu (chiar dacă am mai vorbit despre asta) ce înseamnă să fii poligam sau swinger dacă vrei, și cum să trăiești cu acest concept.

Până atunci, toate bune

Vlad

04/04/2022 - Vlad și disperarea după bani

 

Încă din adolescență am avut disperarea asta a banilor. Să fac mulți bani, să mă imbogățesc și să trăiesc și eu un stil de viață diferit, cum am văzut la alții. Să fac și eu un city-break, să-mi iau țoale scumpe, să mă dau în stambă. Nu mi-a adus decât ghinion toată obsesia asta pe care o aveam în legătură cu banii.

Există o vorbă:

- După ce cauți sau umbli ca un disperat, nu vei găsi niciodată.

Tot timpul îți va curge printre degete sau îți va scăpa, iar tu mereu vei fi în urma obsesiei tale ca un câine care aleargă după propria coadă.

Chestia asta a durat vreo 20 de ani cred. După vârsta de 30 de ani s-a mai ameliorat. Am început să văd timpul pierdut căutând bani, cu alți ochi.

Mi-am spus:

- Dacă o să continui așa, o să mă ruineze!

Și ce n-am făcut eu pentru bani? De toate, mai puțin video chat. Dacă ajungeam să îmi vând și corpul pe bani cum fac alți bărbați (da, există) chiar că eram un nimeni.

În rest, să enumerăm:

1. Bani online

Ohoo câte metode de internet marketing nu am încercat. Clickbank, JVZoo și alte platforme de marketing afiliat, marketing pe email, promovare pe Youtube, reclame Facebook, Twitter, bloguri, marketing cu articole scrise, timp pierdut pe Youtube uitându-mă la cum se fac banii pe Internet, etc.

Totul în zadar. Mi-am dat seama că ce încerc eu să fac acolo era să împing pe gât produse pe care nu le vrea nimeni. Și nu aveam nici cui să le vând.

Nu am avut niciodată o audiență solidă ori de câte ori am încercat să fac bani pe Internet. Mi-am dat seama că nu e de mine și am încetat procesul.

2. Bani offline din network marketing(vânzări în rețea)

Gen, să cumperi produse la un preț de producător și să le vinzi la un preț mai mare. Da cine ți-le cumpără? Aia e ideea.

Plus că trebuia să caut oameni să îi aduc în rețea ca să câștig cotă parte comision din vânzările pe care le făceau ei pentru firmă. Când am văzut în ce schemă piramidală m-am băgat am zis gata. No deal!

3. Poker, pariuri și păcănele 

Asta chiar a fost cea mai proastă metodă de făcut bani care a existat în viața mea. Am pierdut de-a bani la jocuri de noroc de numai eu știu cât am regretat. Nu m-am lăsat de tot. Sunt vinovat că mai joc câte 30 de lei odată la 3-4 luni.

Dar nu aștept cu disperare rezultate sau să mă îmbogățesc din asta. Dacă și tu crezi că metoda asta e pentru tine, te înșeli amarnic.

Într-un final, familia m-a luat fiecare individual și mi-au spus fiecare în parte:

- Bă băiete, îți pierzi vremea cu astea. Marketing sau ce faci tu acolo, jocuri de noroc și alte alea. N-ai să faci nici o brănză.

Și mi-au dat de gândit. Am văzut că au dreptate și m-am oprit. Iar dacă tu crezi că video-urile motivaționale care îți spun să muncești până la epuizare să faci bani sau să ai rezultate și de ce nu filmul The Secret care îți mai spune și că vei face bani doar gândindu-te la ei, toate sunt făcute ca tu să cheltui bani pe produsele pe care ei ți-le vând.

4. Vocația (scrisul)

Aici am dat de jackpot-ul cel mare. E abia la început tot proiectul, deci e clar că nu voi face bani o vreme îndelungată din asta. Dar nu am zis că nu voi încerca să monetizez pe cât posibil conținutul.

Pot spune că am o liniște sufletească și o pace interioară și un ZEN plus o vibrație la nivel înalt făcând asta.

Mă simt cel mai împlinit om și nici femeile, o relație sau sumă de bani nu mă va face să mă simt important, valoros, cineva, big boss, etc, la fel cum face scrisul.

Când ai vocație, tu ești în control asupra cât vrei să lucrezi și cât vrei pauză. Iar vocația făcută ani de zile la rând, poate chiar și o viață întreagă îți va aduce și bani pe parcurs.

Cam atât am avut de zis despre bani. Dacă ești disperat după bani, oprește-te. E ca și disperarea după o femeie sau mai multe.

N-o să împlinești niciodată o disperare sau o obsesie. Și cu asta închei și îți las de gândit. Tu cum stai cu banii? Scrie te rog în rubrica de comenatrii.

Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - De ce nu îmi place Facebook?

 

Dacă ai probleme în a-mi găsi profilul de Facebook, poți da click aici dacă vrei să ne conectăm. Nu că aș vrea să îi vorbesc de rău sau în sens negativ, dar singurul motiv pentru care nu îmi place platforma Facebook e faptul că reprezintă pentru mine o "balenă de date personale".

Toată lumea își pune numele real, poze cu familia ori prietenii doar ca să devină țintele reclamelor de prost gust.

N-ai să găsești numele meu real pe profil, sau poze cu mine. De ce? Pur și simplu nu vreau să mă afișez ostentativ și nu caut validare prin like-uri. 

Să vadă o lume întreagă cine sunt eu, și ce preferințe am. Dacă asta cauți despre mine, citește-mi te rog blogul. O să găsești o groază de informații despre preferințele mele aici pe Blogspot.

Social media în general e un pericol puternic asupra stimei de sine a individului sau persoanei care folosește platformele astea în general.

- Vai, hai să văd câte like-uri am mai primit! Vai, nici unul, asta înseamnă că nu valorez nimic pe lumea asta iar oamenii nu mă plac.

Cam asta se întâmplă în subconștientul tău. Nu că aș fi vreun psiholog dar văd cum mă afectează pe mine platforma asta.

Și eu caut să mă conectez cu diferiți oameni și ori nu primesc răspuns (adică sunt ignorat) ori primesc răspunsuri negative, când încerc o cerere de conexiune.

Mai sunt ele și pozitive, dar puține măi Vlade. Observ că femeile în general folosesc platforma pe post de oglindă și își fac planurile și ideile despre ele după numărul de validări a bărbaților ce umblă după fuste.

Sunt și bărbați, nu zic nu. dar sunt mai puțini care fac asta (își arată mușchii sau mașina). Dar tot o sete de validare și acceptare e acolo.

Partea bună ar fi că îți poți găsi vreun coleg sau vreo rudă mai îndepărtată și mai schimbi o vorbă.

Dar pentru relații, în special de cuplu, nu te baza pe Facebook. Urmăritul ăsta constant al foștilor sau fostelor iubiți sau iubite, e toxică pentru tine.

Dacă vrei să relaționezi romantic, încarcă mai bine un clip pe Youtube sau deschideți un blog ca al meu în care să povestești despre tine cât e ziua de lungă.

Nu folosesc Facebook pe post de promovare a nici unui produs sau reclamă. Că mi-am pus și eu blogul acolo, da, poți zice că sunt vinovat pentru asta.

Dar dacă te apuci și postezi același link de mai multe ori, Facebook zice block link, sau spam link și te trezești cu site-ul blocat de numai poți face nimic.

Am trăit asta pe pielea mea când am vrut să îmi promovez website-ul despre dresaj canin.

Ce au zis băieții?

- Ne pare rău dar site-ul încalcă politicile (care și așa nu-mi plac de fel) Facebook. Și nu te putem lăsa să-l promovezi.

Așa că am lipit și eu blogulețul ăsta la mine pe profil în speranța că mă va citi cineva, dar nu disper în privința asta.

Ar mai fi multe de spus dar prefer să închei aici toată treaba. Ne vedem în postarea următoare. Până atunci, toate bune.

Vlad

04/04/2022 - Să vorbim despre sănătate

 

Nu sunt doctor, iar una din marile mele greșeli nu e faptul că nu am devenit unul 😊 ci faptul că mi-am ignorat sănătatea ani la rând.

Ochii, urechile, dinții, restul de organe interne, inclusiv cele genitale (fără nici o rușine) trebuiesc controlate cel puțin lunar. Dacă nu poți lunar, măcar odată la 3 luni.

Analize de sânge, control oftalmologic, ORL, control stomatologic, control urologic/ginecologic, trebuiesc puse la punct.

Mulți dintre noi ignorăm treaba asta, pe baza multor scuze: ba nu am destui bani, ba nu am destul timp, ba mi-e frică de ce am să descopăr, ba..ba..ba.

Eu am o vorbă pe care nu am scris-o eu, mi-am însușit-o numai și o folosesc ca regulă:

- Ce nu poți măsura, nu poți trata.

Și e mai bine să previi, decât să combați. Pe mine ce m-a oprit să mă ocup de sănătate, au fost lipsa banilor.

Tot ziceam că nu am destui bani să merg la controale. Acum am sănătatea gratuită (mersi Misterioaso, dacă nu erai tu nu aveam nimic gratuit) și transportul gratuit.

Ar fi o rușine din partea mea să zic:

- N-am timp, nene!

Cum să n-am timp? Nu aveam bani, aia era scuza mea. Dar timp? Facem boss!

Și uite așa problemele mele de sănătate s-au agravat. Bine că și fumez, deci nu pot spune că sunt un om sănătos, fumător fiind.

Consumul de alcool crește și el riscul problemelor de sănătate, dar ce să faci când ai adicții sau dependențe dacă vrei.

Bine că nu sunt alcooic. Adică nu simt nevoia să beau non-stop. Pot pune pauză, controlat. Cu țigările e mai greu.

Deci obiectivul meu anul ăsta, în afară de scris pe blog, e sănătatea prioritatea #1.

Făcutul banilor era înainte pe locul #1, dar când treci de 30 de ani, altfel apreciezi timpul și sănătatea.

Dacă ești tânăr, mai ales adolescent, nu ignora problemele astea. Fă-ți controale cât de des poți și ține cu dinții de sănătate, că ajungi ca mine și plângi după ea.

Cam atât am avut de spus. Ne auzim în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - Vlad și amânarea lucrurilor

 

Am vorbit destul despre relații (hai să închidem subiectul). Am obiceiul să amân lucrurile. Ba le las pe a doua zi ba trag de timp și mă văd cu prietenii la vreo bere, ba mai trag de un film, ba mai lenevesc și traaag de timp degeaba.

Asta m-a afectat în multe job-uri pe care le-am avut. Și atunci care e rezolvarea?

Hai să facem un scenariu. Ești șeful meu, da? Și-mi spui:

- Vlad, fă cutare lucru pentru job!

Eu o să trag de timp și o să te trezești că e amânat cât de mult se poate. După care mă cerți. Pentru ce?

Da ia zi-mi în felul următor:

- Bă Vlad, până în data de, la ora de am nevoie de asta făcut mort-copt.

Păi da boss, mă mobilizez atunci, prioritizez ce am de făcut și îți fac la timp.

Ai tot dreptul să mă cerți dacă mă abat de la regulă. și să-mi spui:

- Vezi că am vorbit una și ai făcut alta.

Sunt vinovat? Bineînțeles. Așa merge treaba la mine. Dă-mi un deadline sau un anumit timp dacă vrei, în care eu să fac treaba respectivă. Nu-mi arunca așa în față, fă cutare lucru, că atunci e bai mare dacă nu știu cât timp am.

Am problema asta de mic. Amânam temele pe a doua zi. Și BU mă trezea la 5 dimineața să le fac. Ai, ai, ai ce calvar era pe capul meu.

Dar BU era înțeleaptă! Fă temele până nu încep orele la școală. Musai! Până la ora X, termini de făcut.

Iar eu mă conformam. Era bine? Cum să nu. La final plecam cu temele făcute și nu aveam probleme la școală.

În liceu și gimnzaiu amânarea temelor era dezastru. Proasta mea organizare îmi umplea catalogul de 2 și 3, niște note de speriat pentru mine pe atunci.

Amânarea duce la consecințe grave. Iar acum poți spune:

- OK Vlad, de ce nu îți pui tu singur deadline-urile?

Nu știu să îți răspund la întrebarea asta. Dacă le pun eu, tot nu le respect. Că zic:

- De mâîne, fac! Mă apuc de treabă!

Și mâine vine și trece iar eu tot nu am făcut nimic.

Sor-mea e un exemplu pozitiv în viața mea când vine vorba de amânări. Trebuia să îmi fac vaccinul COVID-19, booster, iar sor-mea a zis așa:

- Programează-te acum cât vorbim, ca să nu lași pe data viitoare.

Și tare bine mi-a prins! Am programat vaccinul și l-am făcut. De ce? Pentru că am avut un deadline, o perioadă de timp fixă în care eu trebuie să execut, fără excepții.

Tu amâni lucruri pe a doua zi și tot așa? Lasă-mi te rog un comentariu dacă vrei și povestește experiența ta.

Până atunci, ne auzim în postarea următoare. Numai de bine!

Vlad

04/04/2022 - De ce o relație de cuplu normală e destinată eșecului?

 

Atenție! Subiect tabu. Dacă nu îți plac genul ăsta de subiecte, mai bine citește o carte de dezvoltare resonală și închide blogul!

De ce avem amanți? De ce nu am putea conviețui în mai mulți? Și de ce alegem/căutăm ca orbii partenerul ideal?

În opinia mea, dragostea e mult prea mare să stea între doi oameni. Îmi aduc aminte cum fostele mele iubite îmi controlau telefonul să vadă dacă vorbesc cu cineva, în timp ce eu nu aveam nimic împotrivă dacă ele flirtau cu alți băieți de față cu mine.

Mi-a plăcut Leoaica la faza asta, care într-o zi, îmi spune pe șleau:

- Bă, vezi că m-am văzut cu unul, uite așa și pe dincolo dar jur că nu a ieșit nimic între noi.

- Foarte tare am zis, bine că mi-ai spus.

Și dacă ieșea ceva între ei, nu aveam nimic de obiectat. Singura mea frică din care se năștea gelozia, e ca băiatul să aibă vreun BTS și să mi-l transmită mândruța și mie.

Atâta e tot. În rest, ești liberă dragă, să te vezi și să faci cu cine vrei, ce vrei, cu o condiție. Ca toți trei să fim pe aceeași pagină ca și sănătate fizică și să ne cunoaștem între noi. Atât îți cer.

La fel am făcut și eu, i-am spus, vezi că mă văd și cu Misterioasa între timp.

Foc și-a luat!

- Nu că tu mă înșeli, și bla-bla-bla! Că nu e posibil așa ceva.

OK STOP! Adică eu te las să îți faci de cap și tu îmi arunci mizerii din astea în față. Păi block și adio. 

În loc să fi zis:

 - OK hoss, ia să vedem care e treaba cu Misterioasa!

Deci o condiție nu poți respecta, din orgoliu și ego?

Asta e problema cu o relație normală. Mulți psihologi pe care i-am citit încurajează astfel de relații, eu în schimb nu le pot suporta.

Să nu am eu libertatea să aleg ce vreau, iar tu la rândul tău să fii liberă să alegi ce vrei?

Păi nu mă miră că toate femeile devin inhibate în a discuta despre câți parteneri sau foști iubiți au avut de-a lungul vieții.

Și le cred pe cuvânt. Le este frică să nu fie considerate femei ușoare, judecate, interpretate greșit și așa mai departe.

Așa că treaba cu "iubirea vieții mele", pentru mine e istorie. Și cică e normal să existe certuri într-un cuplu. Mă lași cu teoria asta?

Poate ești într-o relație de cuplu, de mult timp și ai senzația că totul merge bine. Sunt aici să te contrazic, vrei nu vrei.

Orice ai fi, bărbat sau femeie, simți libertatea de a alege cu cine să îți petreci timpul din când în când. Și ce să faci cu persoana respectivă.

Dacă ești într-o relație închisă, pierzi dreptul ăsta. Orice relație extra conjugală e o lovitură în orgoliu și ego. Apare gelozia care roade orice urmă de speranță și control emoțional.

Ai fost înșelat sau ai înșelat pe cineva vreodată? De ce? Când puteai discuta simplu, bă...astea sunt preferințele mele, de la început, din start. Și numai aveai probleme.

Eu acum sunt pregătit să îți spun direct în față că putem avea o relație atâta timp cât ea rămâne deschisă.

Ești de acord? Foarte bine, Și eu la fel, cu o condiție! UNA! E musai să ne cunoaștem între noi. Nu ești de acord, nu am eu de pierdut nimic. Du-te și caută-ți jumătatea, dacă asta crezi că te împlinește.

Ai să te trezești după ani de zile că ai greșit adresa, o să te desparți și ai să cauți pe altcineva, și tot așa vei pierde timp.

Sloganul este: Construim împreună. Ca și grup. În doi e mai dificil să aplici teoria asta.

Te vei certa cu persoana iubită, îți vei creea dependențe când vei vedea că nu-ți mai acordă atenție, vei avea întotdeauna grija de a-ți controla partenerul/a în telefon, pe Facebook, etc. Și ai mai impune și o sută condiții stricte! În loc de una singură frate. O simplă decizie!

N-ai voie cutare, sau n-ai voie cutare. Scuză-mă? N-am voie să ce? E valabil și pentru bărbați și pentru femei.

Îmi impui tu? De ce? Crezi că dacă mă controlezi câștigi ceva? Te simți mai în siguranță așa?

Asta cauți? Uite că eu caut varietate în viața mea. Vreau ca totul să fie cu sare și piper. Că doar nici o mâncare nu e bună fără sare.

Mănâncă tu o mâncare cu zahăr și miere, uite sarmale de exemplu. Crezi că bună? Hm...?

Și cam ăsta e adevărul din perspectiva mea, Vrei să mă contrazici? Fii liber să o faci în secțiunea de comentarii și dezbatem.

Până atunci, ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - Vlad și orientarea lui sexuală

 

Atenție, voi aborda un subiect destul de sensibil și tabu. Dacă știi că te deranjează tipul ăsta de discuție, sau crezi că nu e pentru tine îți recomand să închizi fereastra de blog și să faci altceva.

În postarea de aici, la final am scris un pic sec despre motivul pentru care nu mi-au funcționat niciodată relațiile de cuplu.

Am să îți spun cum mi-am descoperit orientarea sexuală un pic mai târziu decât trebuie, în viață, iar asta avut consecințe grave de socializare pe parcurs.

Nu sunt gay, sunt heterosexual, îmi plac femeile. Așa că nu-ți fă încă o părere proastă despre mine.

Totul a început cu un serial, acum 11 ani de zile. Să-i dau numele? Hm..Cu siguranță Misterioasa se va prinde dacă va citi postarea asta, dar hai să risc.

Numele serialului TV este Gossip Girl. Și în serialul de față este un personaj pe nume Chuck Bass, interpretat de Ed Westwick, persoanj care era de succes, putred de bogat și foarte carismatic.

El era îndrăgostit nebunește de Blair Waldorf (Leighton Meester) o regină a dramelor totale.

Cei doi se tachinau constant. Nici unul dintre ei nu ducea lipsă de bani așa că își permiteau să se saboteze unul pe celălalt.

Ce m-a atras pe mine la Chuck Bass? În afara succesului și a banilor, el se trezea dimineața între mai multe femei (vreo 2-3) iar Blair Waldorf nu avea nimic împotrivă. Își ținea ascunse sentimentele față de el în schimb.

Și zic, WAW, ca el aș vrea să fiu și eu, dar trec peste. Ajung la final de serial, văd cum se termină și îmi bubuie mintea. Bun filmul, apropo.

Binînțeles că Misterioasa mi-l recomandase, să mă uit la el. Încă eram în cărți, noi doi, ca să zic așa.

Și îi spun Misterioasei:

- Bă, ca Chuck vreau să ajung. Are un stil aparte.

Primesc replica înapoi:

- Da, și eu aș aș vrea să fiu ca Blair.

Dar în final, eu și Misterioasa ne-am despărțit, iar eu am rămas cu ideea personalului din film, în timp ce ea și-a văzut de viața ei normală și monotonă mai departe, uitând totul.

De aia avatarul meu are poza lui Chuck Bass, cumva am vrut să îi absorb identitatea iar asta m-a afectat psihic, tare de tot. 

Ca acum un an de zile, să realizez următorul lucru:

- Bă frate, sunt poligam sau swinger dacă vrei. Ce mă fac?

Dar ce înseamnă POLIGAM în cazul meu? Haideți să vă explic în detaliu.

Poligamia nu se practică la noi ci în țările orientale (la arabi de exemplu) unde un bărbat se poate căsători cu mai multe femei, adică poate avea soții multiple. Nu și invers, o femeie la ei acolo, nu poate avea mai mulți bărbați.

Poligamia în cazul lui Vlad = Mie îmi plac relațiile deschise. De ce? Pentru că mie îmi plac mai multe femei odată. Dar, atenție! Nu mă pot căsători decât cu una singură.

Treaba e că, eu nu vreau să mă căsătoresc.

Acuma cred că te-am pierdut și ai să spui:

- Bă, ăsta e dus cu pluta! Cum să iubești mai multe femei odată? Nu e normal. Sau o femeie cu mai mulți bărbați, trebuie să fie o femeie ușoară. Așa e conceptul la noi!

Îmi cer iertare dacă așa gândești și tu. Și eu vin cu o întrebare despre cum gândesc aici:

- Nu te-ai plictist să stai într-o relație de cuplu cu un/o singur partener/ă, care a devenit toxic/ă în timp, v-ați pierdut tot cheful și acum a intervenit monotonia? Sunteti pe calde de avă despărți sa divorța?

E valabil atât pentru bărbați cât și pentru femei. Așa că eu m-am gândit pentru mine în felul următor. Să îți povestesc:

Am luat-o pe Leoaică și pe Misterioasă și le-am pus pe amândouă la o masă de la o terasă, într-o zi de vară. Și am încercat să le explic la fiecare:

- Bă, nu pot renunța la nici una din voi două. Hai să găsim o soluție să conviețuim impreună, deschis.

Da de unde, s-a instalat o isterie și o competiție de-am zis că mai bine stăteam în banca mea.

Misterioasa: - Nu că tu mă înșeli cu Leoaica!
Leoaica: - Nu că tu mă înșeli cu Misterioasa!

Și cireașa de pe tort. Fiecare dintre ele voia să se căsătorească pe viitor (asta știu sigur) și să aibă copii cred (asta nu mai știu).

Ca pe final, ele două să rămână prietene și să se alieze împotriva mea, părăsindu-mă amândouă.

Acum ai să zici:

- Ha, ha, ha. Între două nu te plouă, dar și când te-a trăzni...Ai meritat-o! Serios? Ia să vedem!

Și atunci mi-am dat seama că ele sunt monogamiste, adică vor un singur partener într-o relație. OK, alegerea lor. Nu am să stau eu să sufăr. Ele au de pierdut în toată treaba. Vor duce o viață amoroasă mediocră cu un partener mediocru, cu mediocritate sexuală și multă monotonie. Cine sunt eu să le opresc decizia?

Eu consider gestul ăsta unul egoist și orgolios. Iubirea e o putere foarte mare. De ce să n-o împarți?

Până și Alex Velea zice: Dragostea se face în minim doi....dar nu zice în maxim câți. Poți să o faci și în 3-4.

Și acum uite cum văd eu relația perfectă în viața mea. Dacă mă consideri nebun, e treaba ta.

Să zicem că eu sunt îndrăgostit de Popeasca, care și ea la rândul ei e poligamă. Da, există femei din astea.

Acuma, eu mă îndrăgostesc și de Ioneasca, iar Popeasca îl iubește și ea la rândul ei pe Ionescu, toți 4 suntem poligami/swingers.

Deci ajungem să fim 4 oameni care se plac unii pe ceilalți. Și ne punem la masa rotundă, ne cunoaștem între noi, ne facem analizele, ca nu cumva vreunul dintre noi să aibă vreo boală cu transmisie sexuală (gonoree, candidoză, sifilis, etc) care e mai riscant când sunt parteneri multiplii.

Venim cu hârtiile pe masă, dovedim că toți suntem sănătoși atât fizic cât și psihic și putem avea relații între noi schimbând partenerii. Adică, eu sun iubita și o întreb unde e.

Ea răspunde: - Păi la Ionesscu!

- OK din partea mea. N-am de ce să fiu gelos, pentru că îl cunosc pe Ionescu. Deci nu există amant/ă.

Genul ăsta de oameni sunt pe planeta asta și se cheamă Swingers. dar cum lucrurile astea sunt văzute prost de societate, ei sunt considerați o minoritate defectă a societății la fel ca și cei gay.

Acuma, ce se întâmplă dacă unul/una dintre parteneri/partenere se plictisește să zicem și mai vede vreo femeie frumoasă sau vreun bărbat arătos. Ce e de făcut?

Păi îl aducem în grup, îl cunoaștem, facem analizele, prezentăm hârtiile și îi urăm: Bine ai venit în grup!

Și tot așa. Ăsta e tot șpilul. Cred că ai rămas blocat un pic după ce ai citit treaba asta. Te cred. Și pentru mine a fost un șoc când am aflat ce sunt de fapt.

Dar rămân la ideea mea, dragostea e prea mare ca să încapă într-un cuplu normal/monogam.

Religia interzice căsătoriile multiple. Dar ce nevoie ai de căsătorie? Ce n-o poți face și pe asta, pe hîrtie?

Alegi cu cine vrei să te căsătorești civil tip monogam (nu și religios că acolo e un întreg ritual de credință și jurăminte) și îți trăiesști viața de swinger în intimitatea casei tale.

Hai că nu zic nu, pe stradă nu dă bine ca un cuplu format din mai mulți parteneri să facă schimb de pupături. Dar în dormitor e altă treabă.

Mie nu-mi plac nici cuplurile normale care își afișează dragostea în public. Bă frate, pupăturile și pipăiturile se fac în privat. Luati-vă o cameră!

Un adolescent nu are înțelege treaba asta. Dar cu un adult, e altă mâncare de pește.

Și ăsta sunt eu așa cum m-am expus aici. Mai vulnerabil de atât și mai transparent nici nu pot fi față de tine.

Dacă în schimb, tu nu vezi decât propriul/a partener/ă al tău și numai al tău sau a ta și numai a ta, n-ai decât să trăiești în monotonie, certuri, jocuri de putere, lipsă de bani, toxicitate, etc.

Eu sunt sătul de mizeria pe care am trăit-o în fostele relații de cuplu. Știu cum e să devii gelos pe degeaba.

Dacă Misterioasa și Leoaica ziceau:

- OK bro! hai să încercăm!

Eram departe acum. Sau, dacă Misterioasa mi-l prezenta pe noul ei iubit și zicea:

- Bă, asta e Xulescu, e vaccinat e tot ce trebuie. E OK?



Nu aveam nimic împotrivă. Era OK în trei. Vorbeam cu băiețașul și stabileam niște reguli.

Da de unde? Orgoliul și mândria, aroganța și egoismul sunt la nivel înalt în sufletul omului.

Numai iubirea rezolvă tot, dacă știi să o împarți în mod aferent. Și cu asta închei postarea.

Sper că ți-a plăcut lectura și ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - Bună dimineața! Ce frumoasă este viața!

 

Astăzi am câteva planuri mai îndrăznețe, în afară de scris pe blog. Voi scrie cât voi putea dar am și un program mai încărcat.

1. Vreau să ajut un vlogger să își promoveze canaul de Youtube la mine pe blog. Dar am nevoie de răspunsul lui pozitiv înainte, din respect pentru el. Și-a făcut un brand, o imagine destul de bună și nu știu dacă va dori să se asocieze cu mine. M-a inspirat enorm și muncește mult. El are cărți scrie, eu nu.

Dacă zice DA, îi dăm drumul la promovare, dacă zice NU, stau cuminte în banca mea și îmi văd de ale mele.

2. Workshop training la job: Șeful de la job vrea să vadă dacă mi-am îmbunătățit abilitățile de testare. Mă tem un pic că s-ar lua de mine într-un fel. Dar sper să fie bine, pentru că nu e genul de om care să mă certe.

3. Programare la doctorul ORL-ist. Trebuie să îmi reglez modulul audio din arsenal. Probleme cu urechile ce trebuie rezolvate. Aflat de ce nu aud bine sunetele joase și luat tratament pentru asta..

4. Scris pe blog la "Greuceanu" - În ciuda faptului că nu am primit nici o vizită ieri pe blog, nu am de gând să abandonez proiectul doar pentru atâta lucru. Mai am multe de spus. Dă Doamne ca Google să imi pornească indexarea în motorul de căutare.

Cam astea sunt lucrurile de făcut pe astăzi. Așa că incepem cu prima postare mai rușinoasă și tabu ea așa, dar pe care simt să o împart cu lumea.

Ne vedem acolo. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Spun Noapte Bună pe azi

 

Uff! 83 de postări și până acum, în doar 5 zile. Hai că am fost harnic. Vocație ca vocație dar mai trebuie și pauză.

Am obosit dar mă simt grozav. Aș mai scrie dar s-a terminat ziua. Eu în schimb nu mi-am terminat de povestit aventurile.

Pe astăzi, nu prea am ce să vă zic. A fost Duminică, am ieșit cu domnul Cosmin un pic pe afară, la o țigară și am socializat vreo jumătate de oră.

În rest, cumpărături și dă-i scris tată. Sunt mulțumit de cum merge proiectul actual. 

Vreau să mai menționez odată ca să se știe încă odată. Fac tot posibilul ca persoanele, locurile sau fostele job-uri să rămână anonime.

Nimeni nu vrea o reclamă negativă. Înțeleg asta. Deși unii ar merita. Dar haideți să fim discreți unii cu alții și să păstrăm relațiile în armonie.

Dacă vezi ceva greșit prin vreo postare, dă-mi de veste într-un comment și voi șterge postarea în caz de simți că e despre tine și te simți stânjetit/ă sau jenat/ă.

Și cu asta am încheiat încă o zi împlinită. Să ne auzim cu bine în zilele următoare. Noapte bună, weekend fain în continuare (ce a mai rămas din el) și o săptămână productivă de mâine încolo.

Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Vlad și crescutul de nepoți

 

Zero vizualizări, așa că pot continua liniștit jurnalul. Da, am făcut și treaba asta. Am fost pe post de baby-sitter pentru copii verișoarei mele primare. O să le zic nepoți.

Totul a început când aveam vreo 22 de ani. Părăsisem jobul în confecții și ultima relație de cuplu și îmi făcusem altă relație.

O să îi spun mândruței ăstiea "Leoaica" pentru că se potrivește cu zodia ei. Am scris despre ea în povestea asta, așa că nu mai intru în detalii despre cum era relația. 

Să îți povestesc cu Bucureștiul și nepoții. Vară-mea mi-a aruncat pastila și mi-a făcut o ofertă.

- Vlad, dacă tot n-ai job, hai în București și ai grijă de Iulia și Dragoș, cât eu lucrez la job sau ies în oraș.

Zis și făcut. Ajung eu în București și mă cazez. Iulia avea 1 an pe atunci, acum cred că are 18, iar Dragoș câteva luni, acu are 17 și ceva cred. În fine, se întâmpla acum mult timp.

Vară-mea avea două apartamente unul lângă altul în zona Gării de Nord. Eu stăteam într-unul din apartamente iar în celalalt, vară-mea cu soțul și copii, în două camere.

Datoria mea era să supraveghez copii să nu se lovească, să le dau de mâncare și să-i distrez cu jucării.

Cum sunt copii mici, plâng mult și nu știi ce să faci pe moment. Dar s-au obișnuit cu mine că le dădeam atenție.

Apoi vară-mea mi-a găsit și primul job printr-o prietenă de-a ei și am început să lucrez La chestionare.

Problema era acum împărțitul timpului. Eu ziua eram la job de la ora 9:00 iar la ora 16:00 suna vară-mea să mă cheme la datorie.

Job-ul era part time, așa că îmi permiteam să plec la ora 16:00. Se mai supăra șefa de departament pe mine că nu pot sta după ora 16:00 când era volum de muncă.

Job-ul era cam departe de Gara de Nord, undeva prin Pipera. Și mergeam cu metroul.

Apoi ne-am mutat într-un apartament mai mare cu 3 camere și am părăsit Gara de Nord. Copii crescuseră cu încă un an, Eram mai aproape de job și am căpătat mai multă experiență parentală. Cred că pot fi un părinte exemplar, deși nu am copii încă.

Și acum câteva cuvinte despre ei. Iulia, o fată cuminte și la locul ei, introvertită și rușinoasă, în schimb Dragoș, e drac împielițat.

Tot timpul se certa cu sora lui și era agresiv. Arunca în ea cu ce găsea și dă-i plânsete.

Și acum Dragoș e încă un băiat neliniștit. Are nevoie de multă atenție și caută validare non-stop. Dacă nu îi dai atenția corectă, începe să te șicănească.

Între timp eu mai mergeam și la Timișsoara acum că eram mai aproape de Leoaică. Și ne vedeam mai des decât când eram în Iași.

Pe scurt, eu și Leoaica ne-am despărțit, copii crescuseră iar eu a trebuit să îmi continui job-ul în Iași unde am și revenit.

Mi-au făcut cei de La Chestionare transferul foarte ușor, după care mi-au băgat un PFA care a fost cu probleme.

Nu mai știu unde e postarea cu La Chestionare, dar am scris despre asta. Și uite așa îi mai vizitez odată pe an pe nepoții mei la București.

Sper ca Dragoș să își revină și să învețe să socializeze corect. Iulia a rămas fată cuminte dar amândoi se confruntă acum cu problemele de adolescenți.

Dar timpul va trece și vor crește și ei. Cam atât am avut de zis în postarea asta. Ne auzim cu bine în următoarea. Toate bune,

Vlad