03/04/2022 - Vlad la Constanța

 

Încă mai verific dacă mă citește cineva, cel puțin după ultima postare. Senin! Nimeni! Nada!

Foarte bine, nu e bai deci pot să mai zic. Johnny, amigo, postarea asta este despre tine. Dacă ajungi să o citești și nu ești mulțumit de ce am scris eu aici, lasă un mesaj în comentarii și am să șterg sau editez cum vrei tu.

Totul a început pe Yahoo Messenger într-o cameră de chat tip grup, în care eram mai mulți, inclusiv fata cu care nu trebuia să am o relație.

Discuții, una alta. De unde ești? Ce vârstă ai? Alea alea.

Am zis fiecare de unde eram, Johnny e din Constanța (deși numai știu nimic de el la ora actuală), eu și fata care nu trebuia să relaționeze cu mine, eram din Iași.

Și uite așa noi trei ne-am pus pe discuții. Ce îți place să faci? Ce preferințe ai? D-ale discuției și socializării, evident.

O replică foarte comică a lui Johnny la un moment dat, despre nu știu ce persoană. Johnny face:

- Bă, vezi că X are părul de la fund în valuri!

Isterie de râs, ce să mai. Acuma, creeasem o conexiune destul de puternică între noi. Și căutam metode să ne vedem.

"Misterioasa" (i se potrivește perfect) - hai să îi zicem așa fetei cu care nu trebuia să am o relație, că e prea lung șirul de cuvinte, era prima care se putea vedea cu Johnny.

Cum de? Păi părinții ei plecau la mare la Costinești care e aproape de Constanța și uite așa au reușit ei doi să se vadă.

Surprinzător, n-a ieșit nimic romantic între ei din perspectiva mea. Cel puțin așa am văzut eu ideea. 

Eu un pic invidios pe Misterioasa pentru că l-a văzut pe Johnny înaintea mea. Și plănuiam și eu să merg să-l văd.

Între timp eu și Misterioasa ne vedem și ne îndrăgostim ca chiorii unu de celălalt. Cu ocazia asta o întreb:

- OK și cum e Johnny?

- Păi de treabă, cuminte și de gașcă.

Mi-a mai povestit ea, multe și mărunte dar nu îmi amintesc să vă zic. Bă nene și vine și rândul meu când am ocazia să mă văd cu Johnny.

Eram în București, mă ocupam ca și baby-sitter crescându-mi nepoții. Și vară-mea cu soțul ei hop la mare, cu mine cu tot, ca să am grijă de copii.

Unde? În Vama Veche, la 10 km de Constanța. Acuma Johnny stătea mai specific în Mamaia cred. Callatis dacă vrei.

Eu nu aveam de unde transport, că nu știam nici un autobuz care duce în Mamaia. Așa că ia-o Vlade la picior, pe jos.

Și dă-i și mergi 10 km. Drumul nu era greu de memorat, pentru că trebuia să mergi doar drept înainte.

Până la urmă, îl sun pe Johnny și zic:

- Ioane, am ajuns frățică. Ce facem acu?

Păi stai acolo că vin eu și te preiau. Zis și făcut. M-a preluat, m-a invitat la el acasă, că era singur din nu știu ce motiv (probabil părinții lui erau la lucru) și mi-a prezentat calculatorul de unde el scria pe chat.

Bun calculator, performant mă refer pentru vremea aia. Câțiva giga de rami, placă video pentru jocuri, ce mai, rachetă pe atunci. 

Nu mai țin minte ce Windows avea, Xp sau 7, dar nu cred că apăruse Win 7 pe atunci. Da, avea XP, că Yahoo Messenger a dispărut când a apărut Windows 7.

Apoi am ieșit eu la o bere, el la un suc, că nah nu avea 18 ani, eu aveam vreo 22 cred, și cam asta a fost.

Ne-am mai plimbat noi pe faleză, mi-a arătat scena în formă de scoică de unde se ținea Eurovison Callatis și cam atât.

După aia dă-i iară 10 km pe jos înapoi în Vama Veche. A fost OK, ce să zic. Știți cum e, una e când vorbești pe chat și ai senzația că e ceva magic la Internetul ăsta și alta e față în față.

Nu am mai vorbit de atunci pentru că adio Messenger. Apăruse Facebook între timp și s-a răcit ca să zic așa, totul.

Eu și Misterioasa ne-am despărțit după cum v-am mai spus și uite așa povestea s-a încheiat.

Ioane, dacă mai știi ceva ce eu nu știu, scrie-mi te rog. Poate nu e întreagă povestea mea.

Cu asta închid și postarea asta și ne vedem în următoarea. Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Vlad și relațiile de cuplu

 

Încă nu mă citește nimeni, așa că pot scrie în continuare ce mă doare. Acum că am terminat cu sexul, m-am descărcat și m-am răcorit ( vezi aici partea 1 și partea 2) haide să îți povestesc despre relațiile mele de cuplu să le zic așa sau romantice, dacă vrei.

Nu am să scriu numele fetelor aici. Le-aș jigni să afle lumea pe cine am avut eu ca partenere. Așa că să le lăsăm în pace și să păstrăm discreția sau secretul de stat. Ca la SRI.

Am avut în total 4 relații, cu durată medie și lungă, exceptând cele 3 mici relații de când eram copil. Alea nu se pun. Nu a fost nici una o relație scurtă, din astea 4. De ce ne-am despărțit? Am descoperit mai târziu motivul și am să ți-l spun și ție imediat.

Între timp, am să scriu porecle în drepul fiecărei relații, porecle ce reprezintă fiecare identitate a fiecărei fete (ca să nu scriu numele real).

1. Prima relație - Fluturașul (a durat vreo 6 luni)

Aveam 16 ani, ea era cu doi ani mai tânără decât mine. Nu știu de ce am atras partenere mai mici (și de statură) dar și mai tinere ca mine.

Țin minte că una din vecinele din scara blocului ne-a "lipit" ca să zic așa. Treaba care era, eu și ea (la fosta mă refer) ne vedeam pe afară la joacă și ne plăceam dar nu aveam curajul să ne spunem unul altuia chestia asta.

Așa că vecina mea, căruia îi și mulțumesc pentru asta, s-a dus și i-a spus:

- Bă, vezi că Vlad așa și pe dincolo.

Acuma fata când a auzit a zis OK, fie. Și uite așa am început și petrecut mai pe la mine pe acasă, mai pe la ea, mai pe afară. Din păcate n-a ținut decât 6 luni, după care s-a răcit din cauza mea (îți zic mai încolo de ce) așa că bagă și citește.

2. A doua relație - Studenta ( aproape un an)

Aveam vreo 18 ani, ea era mai în vârstă ca mine cu vreo 3 ani să zic. Deci am mințit când am zis că au fost numai fete tinere. Rog, iertare.

Aveam primul job în confecții pe atunci. Lucram cu mama la job-ul ăla. Fosta iubită era studentă și venise temporar la muncă, că nah, să nu stai degeaba pe vară.

Totul s-a terminat cu un trandafir la final și o replică de genul:

- Știi, m-a contactat fostul, bla-bla-bla, am zis că reîncepem din nou.

Aici n-a fost vina mea, nu zic că a fost nici vina ei. S-a terminat așa cum s-a terminat și aia e.

3. A treia relație - Leoaica ( 3 ani de zile)

În ciuda diferențelor noastre astrale sau de zodie dacă vrei, ea Leu, eu Pești, am avut momente plăcute.

A fost o relație Iași-Timișoara și vice-versa. Ne vedeam mai greu dar ne bucuram de momentele împreună. Dar ne-am înțeles numai până într-un punct. 

Eu un pic gelos și invidios din fire, ea în centrul atenției când venea vorba de prieteni și foarte sociabilă. N-am mai vrut să vorbesc cu ea și gata, s-a răcit treaba. Am încercat eu să o peticesc cum am putut mai bine, dar cum supa reîncălzită nu e bună. Finito Bruno!

Treaba e că mă cam ignora când era vorba să ieșim în oraș cu vreun amic de al ei, iar tratamentul ăsta nu mi-a plăcut însă nu i-am spus niciodată treaba asta. dar am rămas prieteni virtuali pe Facebook.

Nu vorbim nici acum. Nu vreau să mă bag peste relația ei actuală la care presupun că a muncit destul de mult. Să vin eu din senin cu idei d-astea, ar fi copilăros din partea mea.

Dar cum relațiile 1 la 1 nu se termină niciodată bine...e alegerea ei.

Draga mea, dacă citești asta să știi măcar unul din motivele pentru care m-am purtat urât cu tine. Problema a fost însă alta.

4. A patra și ultima relație - Misterioasa (1 an de zile)

Cea mai tare relație pe care am avut-o. Pești-Pești. Dar, asta e relația care nu trebuia să se întâmple. Toate au mers strună un an de zile. Am rămas șocat de modul în care se purta fata asta cu mine. Știe să te iubească și se implică emoțional și sufletește când vine vorba de romantism.

A fost ca într-un film care s-a terminat prost din cauza scenariului. Și n-a fost vina mea, dar nu dau vina nici pe ea.

Era cu 10 ani mai tânără ca mine, de asta zic că nu trebuia relația asta să se întîmple. Nu zic că am ajuns să facem vreo prostie mai știu eu de care sau să întrecem limitele. Eu fiind mai în vârstă, eram conștient de faptul că e încă un copil la vremea aia.

Finito Bruno și aici cu un mesaj de genul:

- Hai să luăm o pauză. Știi, mie îmi place de altcineva.


Foarte bine am zis, doar îi spusesem dinainte:

- Dacă ai să găsesști pe cineva nou pe viitor, fă bine și spune-mi. Asta o să ne ajute.

Ce nu a făcut ea în schimb, e să îmi facă și mie cunoștință cu băiatul respectiv. Iar asta mi-a stârnit gelozia. M-am purat golănește și am plătit prețul corect. Vreo 3 vizite prin spitalele de psihiatrie, dar am meritat-o.

Părinții ei erau împotriva relației și le dau dreptate aici. Nu sunt părinte dar înțeleg supra protecția în cazuri de genul ăsta.

Acuma, care o fi norocosul care a gasit-o, nu știu, dar îi urez succes și să-l invidiez un pic. A găsit un diamant printre bolovanii de pământ care sunt astăzi pe stradă. Dar o relație de cuplu normală devine monotonă la un moment dat. Va interveni plictiseala și aia e. Dar și-a făcut alegerea, peste care nu am să trec.

Ea e cuminte, la locul ei, stilul rușinos și introvertit ca să zic așa și foarte implicată emoțional pe partea romantică.

Draga mea, dacă vezi asta, să știi că e vorba despre tine. Îmi cer și iertare cu ocazia asta pentru comportamentul meu misogin.


Dacă ai ajuns până aici și nu ai închis încă fereastra cu blogul, hai să îți spun și secretul mult așteptat:

- Bă Vlad, de ce naibii n-a ținut nici o relație. Gelozie? Invidie?

Nici decum. Șpilul este că eu sunt poligam. Am aflat asta foarte târziu în viață, poate chair recent, acum vreun an să zicem.

Ce înseamnă asta? Că vreau să fiu cu mai multe femei odată? Exactatamente. Nu sunt în stare să mențin o relație monogamă.

Prefer relațiile deschise cu mai multe partenere. Acuma, poți să mă judeci cât vrei. Sunt sigur că nu sunt singurul de pe planetă cu un asemenea concept.

Nu sunt defect cu ceva. Iar dacă nici ție nu ți-a mers vreo relație (ca bărbat mă refer) și ai pățit ca în povestea mea și poți rezona cu asta, intreabă-te.

- Nu cumva îmi plac relațiile deschise în care să existe mai multe fete odată?

Dacă răspunsul e pozitiv, nu am decât o singură recomandare pentru tine, în caz de vrei să îți faci o iubită.

Pune-te și vorbesște cu ea deschis și explică-i situația din start, altfel va fi mai greu pentru amândoi pe viitor. E valabil și pentru mine.

Și nu uita că sunt și fete/femei poligame pe lumea asta. Nu le plac relațiile închise. Să stea după un singur bărbat. Și nu sunt defecte cu nimic.

Momentan nu am mai avut nici o relație de cuplu de vreo 11 ani de zile. dar nici nu vreau sau nu caut una.

În același timp vreau să mărturisesc că nu sunt imun la relații de cuplu. Oricând poate veni o mândră să îmi pună capac, dar acum sunt pregătit să îi spun drept în față: 

- Dragă, sunt poligam. Au accepți asta, au nu.

Risc să îmi reduc procentul unei relații serioase cu mult dar există și relații deschise pe lumea asta în care toți partenerii sunt fericiți.

Se numesc Swingers. Și sunt tipul de oameni care își schimbă partenerii între ei. Nu mă înțelege greșit sau nu interpreta. Nu e o boală asta. E ceva normal. Și eu sunt un Swinger din ăsta.

Iar acum pe final ca să și închei, am un mesaj pentru fostele mele iubite, care sună, cam așa:

- Dragele mele, dacă una din voi apucă să citească postarea asta și nu ați înțeles de ce comportamentul meu a fost cum a fost pe parcursul momentelor noastre, să știți că ăsta e motivul. Nu mi-au plăcut niciodată relațiile închise. De asta nu îmi puteam controla stările emoționale. Eram îndrăgostit în mai multe părți. 

- Lucru care poate v-a deranjat pe fiecare dintre voi sunt sigur că v-ați simțit înșelate la un moment dat. 

Iar pentru viitoarele mele partenere (dacă o fi să fie, dacă nu, nu) să țineți minte textul de mai sus, înainte să decideți dacă vreți să fiți cu mine sau nu.

Și cu asta am încheiat și postarea asta. Ne vedem în următoarea cu bine și sănătoși. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Încă n-am terminat cu sexul (partea a 2-a)

 

Cum încă nu mă citește nimeni, pot continua fără nici o problemă.

Am vorbit aici despre dependența mea de fime porno și cum era să ajungă o obsesie. Dar postarea era prea lungă. Acum că m-am încălzit să zic așa hai s-o zic și p-asta până nu se răcește, ca să fie fresh.

Nu am avut experiența asta decât de două ori în viața mea, sexual vorbind, deci 2-0 pentru mine. Știu, jenant. Chair mă simt prost și vă invidiez pei cei care... Sunt bărbați adevărați, mai experimentați ca mine, care au câștigat cupa mondială.

Dar vreau să vorbesc despre ce am învățat eu legat de fete și femei în tot timpul ăsta.

Ca să știi, o femeie niciodată nu-ți va spune cu câți, de câte ori, de ce, sau cum a făcut-o. E păcatul Evei, iar secretul ăsta merge în mormânt odată cu sexul feminin. Vorbesc doar între ele treaba asta.

Așa că fii bărbat și n-o întreba de foștii iubiți sau când, cu cine și cum s-a întâmplat în caz de îți faci vreo iubită. Virgină sau nevirgină, treaba cu acadeaua tot s-a întâmplat măcar odată în viața ei, și are multe victime făcute, dar e bine să nu știi când sau de câte ori. Degeaba insiști.

Acuma o să sară mândruțele și o să strige:

- Da bine Vlad, te iei de noi? Ce știi tu?

Păi, citiți mai sus dragele mele și o să înțelegeți. Eu ce am scris e pentru camarazii mei de arme care sunt confuzi când o fată sau femeie se jenează să discute despre asta.

Pe lângă tentativele de mai sus de a marca și eu mingea în poartă, au mai existat ocazii, dar nu le-am gestionat cum trebuie și am intrat în ofsaid. Ori a murit la intrare, de frică bineînțeles, ori s-a soldat cu ceva diferit față de un act în sine normal.

Asta din cauza dependenței mele de filme deocheate și nesiguranța pe care mi-au dat-o. Eram și sunt și acum foarte inhibat.

Mă vedeți voi că vorbesc deschis și fără perdea despre asta, dar în realitate sunt un iepure fricos când vine vorba să trec la treabă.

- Dacă nu mă place, dacă nu vrea, dacă și iar dacă...

E ăsta un lucru rău? Păi este devreme ce nu poți comunica liber cu partenera și nu poți să exprimi cum vrei să se întâmple, când sunteți acolo în intimitatea voastră. Valabil și pentru mine.

Te aștepți să fie ca în film. Ei bine, sunt aici să te dezamăgesc bărbate. Ce fac actrițele alea acolo, e muncă de titan, ceva ce o fată/femeie normală și în regulă nu poate să facă.

Trebuie antrenament, ca la sport să ajungi în poziții din alea. În plus, am mai spus, că actrițele din film, mai mult mimează ce se întîmplă acolo, de zici tu:

- Oau, ce trebuie să le știe gagica!

E ca la wrestling WWE, vânzare ieftină. Îi vezi pe ăia pe jos că mimează dureri de spate și de cap.

Nu spun că nu există riscuri sau accidente. Ca și-n WWE, te poți lovi oricât de cascador ai fi. La fel și cu filmele astea.

Poți lua un BTS pe platou, poți greși gaura, sau actrița care semnează un contract acolo, nu poate să facă chiar de toate.

Pentru cine poate, jos pălăria. Eu sunt uimit de extremele în care actrița respectivă ajunge. Dar pentru bani, ce nu face omul?

Uită-te la videochat-ul din ziua de azi, domeniu căruia eu sunt îmotrivă, în complet dezacord cu ce se întâmplă acolo. Pentru ce? Pentru bani.

După aia vezi femei care conduc mașini luxoase și câștigă mii de euro mai știu eu cum. E jenant și copilăresc de-a dreptul să-ți vinzi corpul ca și femeie. Și mai ieși și cu nasul pe sus din salonul de înfrumusețare.

Cu tot respectul care îl am pentru voi dragele mele, mă dezgustă să știu că faceți așa ceva fără nici o remușcare.

Din nou, las filmele porno deoparte. Alea de acolo sunt femei care numai ele știu ce muncă depun. Voi la videochat, e altă poveste.

Ca să închei capitolul ăsta, mai zic o povestioară mică legată de calculatoarele pe care le reparam în trecut, la diefriți oameni.

Am intrat într-un studio de videochat și am văzut de ce trebuia reparat calculatorul respectiv. Ca doi oameni să se afișeze făcând sex în fața camerei. Încă odată zic: pueril și copilăresc.

Și cu asta basta. Am terminat ce am de zis pe subiectul ăsta. Ne vedem în postarea următoare, cu alte subiecte. Până atunci, toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Vlad și dependența de filme porno (cea mai lungă postare de pe blog)

 

Mă uit pe statistici și văd 0 vizualizări pe azi. Nu mă citește nimeni, așa că pot scrie la greu și în continuare.

Pe mine nu m-au plăcut niciodată femeile sau fetele dacă vrei. Asta cred eu. Dar nu zic că nu am avut și noroc. Te simți respins de fete sau femei? Citește asta și poate te va ajuta. Nu există băiat sau bărbat neregulat.

Credeți că mi-e rușine de subiectul ăsta? Unei femei, da, îi este! Dacă am vorbit eu despre schizofrenie și spitale de psihiatrie, apoi asta e apă de ploaie. Nu fug nicăieri când e vorba de așa ceva!

Am avut primul meu contact sexual la 7 ani. Știu, pare stupefiant ce zic aici, dar 1-0 pentru mine. Nu am să zic numele fetei ca să îi păstrez discreția și secretul. Dar îi mulțumesc din suflet pentru "ofertă" care a venit din partea ei.

Primul film porno în schimb, l-am văzut (minor fiind) pe la 10 ani, când nu e normal ca un copil să vadă așa ceva, dar uite că niște adulți iresponsabili sau gândit să de-a play la film de genul ăsta cu mine prin preajmă.

Pot zice că am înțeles din prima cu ce se mănâncă. Prost nu eram! Ceva experiență din partea mândruței de mai sus, tot aveam. Era ceva gen:

- Uite pârț, și eu am făcut!

Nu chiar ca în film, dar undeva pe aproape. Cert e că ce se întâmpla în film, nu îmi era străin.

De atunci nu prea am mai avut parte de așa ceva ani buni la rând! Așa că am ars-o de unul singur.

Nu și când vine vorba de prietenii mei, care în momentul în care am ajuns la subiectul masturbare, au zis:

- Cine eu? Nuu, eu nu fac așa ceva! 

Țțț, serios?

Da da, până ajungi seara înainte de culcare, când nu te vede nimeni și aplici metoda. Dar haideți să "penetrăm" povestea împreună.

Încă din adolescență am devenit dependent de filme porno. Ba chiar am vrut să ajung și actor de filme din astea, pentru că mi s-au părut mie WOW. Cum, Vlad? Tu, actor de filme porno? Da, chair eu. Râdeți cât vreți!

Credeam că ai parte de femei frumoase, bune de "mădular" și te simți bine toată ziua. Asta să i-o spui lui Adrian Mutu.

M-am documentat binînțeles despre cum să ajungi acolo și am văzut din mărturisirea sau confesarea dacă vrei a câtorva foști actori de filme porno, următoarele:

E foarte obositor să filmezi scene de genul ăsta. Te pastilează (cel puțin pe bărbați) să ai erecție forțată, iar femeile mai mult mimează ce simt acolo.

Una din fostele actrițe spunea în felul următor:

- Am ajuns să numai simt nimic de la atâta sex. Așa că am renuțat din cauza familei, care se destrăma fiindcă numai puteam avea parte de sex cu soțul meu în mod corect.

Când am văzut atunci cum stă treaba, m-am lăsat de idee. Clar nu e pentru mine.

Dependența mea de filme porno, a durat cam 21 de ani, masturbarea la fel. Problema e că orice e în exces, strică.

Medicii nu zic nu. Din când în când un moment intim cu tine tine, te protejează de bolile cu transmitere sexuală, te ajută să dormi bine și eliberează serotonina care te face fericit o perioadă.

Când devine adicție sau dependență dacă vrei, atunci e problemă. Și ca să mă înțelegi ce vreau să spun prin dependență de așa ceva, înseamnă să ajungi să-i dai de mai multe ori pe zi. Să ajungi să nu poți trăi fără. E ca la fumat sau alcool.

Hai, cât ești tânăr mai merge. Dar dacă masturbarea și filmele porno te-au ajuns când ești adult, apoi atunci e bubă.

În special dacă ai o relație de cuplu și tu în loc să faci treaba normal cu partenera, ți-o tragi singur prin baie sau pe ascuns. Nu sunt doctor în domeniu, tot ce zic e din capul meu.

Dacă nu ești într-o relație de cuplu, hai că mai merge, da mai rar Ioane. Spun asta din experiență.

Că ce se întâmplă? Obișnuiești mădularul cu mâna, care e mai aspră decât materialul feminin. Mai pe românește, vaginul e mai moale.

Eu am trăit asta pe pielea mea. Majoritatea vieții mele, fiind singur, nu am avut de ales. Dar uite că a venit și ziua victoriei.

S-a întâmplat ca o fată să zică:

Da frate, hai!

Wow, pentru a doua oară în viața mea, am zis: Evrika!. Eram "însetat" îți dai seama, după atâția ani de "secetă". Mărturiesc că nu am simțit mai nimic în timpul acțiunii. De asta revin și spun. Prea multă mână, sărăcia mădularului.

Asta m-a pus pe gânduri și am zis:

- OK, Vlad, reducem pe cât putem operațiunea. 

Dar mai e un șpil aici. Și dacă stai prea mult fără, ca bărbat mă refer, te dor testiculele de te urci pe pereți. Plus că riști să te îmbolnăvești de cancer de prostată nefăcând deloc.

Le-am încercat pe toate, și cu, și fără. Am zis gata, de mâine numai fac. Și am amânat, azi, mâine, pomâine.

După vreo săptămână de zile nu știam de unde a apărut durerea de testicule. M-am ușurat și mi-a trecut.

De aia zic, să nu îți fie rușine cu asta. Se face echilibrat la un anumit interval de timp, pe care tu îl alegi ca frecvență.

Asta numai dacă ești singur și nu ai pe nimeni. Mda, să zicem că ești ca mine și nu te place nici o fată, aia e. Se întâmplă. Dar tot ai o șansă.

Bărbații n-au ciclu. Știi de ce? Dacă nu, citește mai jos sau mai sus.

Fă-ți un orar ca o femeie la ciclul menstrual, măcar lunar, deși e prea rar. În care să zici:

 - Bă, azi e momentul!

Te asiguri că nimeni nu te vede și că ești singur cuc și atunci, da frate, merge un film porno cu ce vrei tu, ca uns. Jenna Jameson, Mia Khalifa....avem gagici care cu asta se ocupă, bravo lor. Tot respectul!

Am văzut câțiva (mă iertați că folosesc cuvântul) dobitoci, care au pornit așa zisa NO FAP challenge.

Ce vrea să însemne pentru cine nu știe? Înseamnă să te lași de tot de masturbare, e o provocare. Că așa îți ajunge testosteronul la maxim și te simți ca un zeu.

- Aloo, eu am încercat asta, prost fiind!

M-am luat după ei și plângeam de durere de (mă scuzați) coaie, o săptămână mai încolo. Pe bună dreptate vă zic.

Așa că, nu te du nici în extrema "dreaptă" (ca să zic așa) dar nu stagna nici pe stânga. Faci prea des? E o problemă care te poate afecta psihic și îți poate scădea stima de sine. Faci prea rar? Canalul tău seminal se va aglomera și vor începe durerile acolo jos. El trebuie curățat la interval de timp.

Iar pe final, o recomandare finuță de la un băiat cumsecade. Niciodată să nu te duci la prostituate!

Eu n-am fost niciodată și îți spun și de ce:

1. Poți lua un BTS în câteva secunde și să îți strici sănătatea pe viață, chiar și cu prezervativ.

2. Poate să vină "peștele" și să îți tragă o mamă de bătaie de n-o uiți în veci. Și îți mai ia și banii de pe tine.

Nu uita că orice "femeie ușoară" ca să nu mai repet termenul de mai sus are un "malac" în spate care e gata să te devoreze.


De unde știu asta? Păi cunosc câțiva nefericiți pățiți care au suferit de urma asta. Și la urma urmei, nu e igienic.

Și cu asta închei postarea să nu devin siropos. Ne auzim în următoarea. Aștept cu drag comentariile tale cu urări de bine sau înjurături.

Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Mâine, la doctor!

 

Scriu postarea asta, ca să îmi aduc aminte, mâine la 16:30 să fiu la medicul ORL-ist. Am mai scris și aici despre problema mea cu urechile.

Nu aud sunetele joase. Dacă vorbești încet cu mine, eu aud bla-bla-bla. Doar zgomotul, cuvintele în schimb, nu.

Și multă lume obișnuiește să vorbească prea încet în preajma mea. Eu mă fac că tac sau îi spun interlocutorului să vorbească mai tare, sau:

- Huh? Ce ai zis?

Asta este enervant pentru ambele părți. Deja cred ce gândește cel/cea care vorbește cu mine:

- Uite și la surdul ăsta, nu aude nimic!

Iar chestia asta mă afectează psihic fiindcă nu pot comunica aferent cu oamenii. Ceea ce duce la amplificarea anxietății sociale, care la mine e deja la un nivel destul de ridicat.

Dacă e să pun aparat auditiv, aia e. Îl pun și pe ăla. Și atunci o să am și ochelari (placă video) și placă de sunet 🤣 adică și surd și chior.

Măcar să fie cu de toate dacă tot facem o shawarma aici. 

Surditate de percepție, așa ascris medicul meu psihiatru pe trimitere. Așa că am sunat pentru o programare și ce credeți că mi s-a spus la telefon?

- Doamna doctor ORL vă poate prelua doar în sistem privat, adică plătiți consultația.

Eu, să plătesc? Dar nah, aia e. Totul în viață se plăteșste așa că...dă-i înainte.

Urmează o postare rușinoasă dar care e normală și trebuie discutată. Ne vedem acolo. Până atunci, numai de bine.

Vlad

03/04/2022 - Vlad și filmele

 

Când eram mic eram cinefil. Băi nene, deci nu era film la care să nu mă uit. Cum prindeam câte o peliculă, eram cu ochii în ecran.

Cel mai mult îmi plăceau filmele romantice sau dramele. Dar pe măsură ce am crescut, mi-a scăzut și pofta.

Mai ales când am aflat că viața bate filmul iar romantismul din filme nu va fi niciodată ca în viața reală.

Dar așa am crescut, iar asta mi-a afectat relațiile de cuplu pe care le-am avut. Asta dacă poți numi cuplu, o relație între doi adolescenți.

De la drame și romance, am trecut la filme de acțiune. Rupeam în două mersul la cinematograf.

Nu zic că nu aș merge și acum la cinema, dar filmele produse în zilele noastre, numai au nici un gust.

Am fost anul trecut la cinema de mai multe ori, și am dat banii degeaba, mai mult mi-au plăcut reclamele dinaintea proiecției, decât filmul în sine.

Nu m-am dat în vânt niciodată după genul horror. Mi se par filme de prost gust făcute pentru oameni mai puțin inteligenți. Când am descoperit genul ăsta de filme, am zis nu frate, prefer să dorm bine noaptea.

Comediile sunt iarăși printre preferatele mele, îmi place cum se desfășoară firul acțiunii în timp ce râd cu poftă.

Dar cum mai spus, crești în vârstă și începi să dezvolți alte pasiuni, iar filmele cad pe locul 10 să zicem.

Sunt și persoane care nu renunță la ele. Unchiul meu, spre surprinderea mea încă se uită la filme și e trecut de 50 de ani.

Cred că diferă de la om la om. Până acum, cred că am văzut to ce se putea vedea: documentare, romantice, dramă, psihologice, acțiune, animație, horror (mai rar).

După părerea mea, filmele sunt doar de distracție, iar omului îi place să fie distrat și plătește scump pentru asta.

Cât la sută din banii tăi se duc pe distracție? Mult la sută. Sunt sigur. Dar nu vreau să fie asta problema mea. Fiecare știe exact cât cheltuie și pe ce.

Cam atât cu filmele. Ne vedem în postarea următoare. Până atunci, toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Bunicul și loteria

 

L-am întrebat într-o zi pe bunicul meu:

- Bre, bunele, de ce joci matale la Loto în fiecare săptămână?

La care el a zis așa:

- Când eram tânăr, era un moș în satul în care locuiam. Și moșul ăsta mi-a făcut o predicție că o să câștig la Loto dacă joc. Și am câștigat sume mari de vreo două ori. Uite de aia joc eu la Loto de două ori pe săptămână.

Pesemne că moșul respectiv avea darul de a ghici sau ceva. Că bunicul câștigă și acum dar sume mai mici. 

Cert e că cel puțin odată pe lună îi ies câteva numere și mai ia câte un câștig mic acolo. Bineîțeles că nu el se duce să pună biletele. Merg eu sau maică-mea, ăștia mai tineri.

Problema enervantă e că odată pe lună rămânem fără bani de Loto și trebuie să facem sacrificii și să facem rost de bani pentru asta.

De ce? Pentru simplu fapt că e bunicul și el nu poate fi refuzat, cel puțin așa zice mama. Ea nu a putut niciodată să își refuze părinții.

După spusele bunicului meu, apartamentul ăsta în care locuim a fost cumpărat cu banii câștigați de el la loterie..

Trebuie să fi fost o sumă mare dacă și-a permis un apartament de 3 camere. Și uite așa de două ori pe săptămână, ne găsești (mai mult pe mine decât pe mama) în loterie, punând bilete.

Îi face mare plăcere lui bunicu să îmi dicteze numerele pe care eu le trec întâi pe o foaie de hârtie, apoi pe biletele de joc.

Mie asta îmi pare mai mult o dependență de jocuri de noroc. Dar ce să faci cu un bătrân care la 96 de ani nu are prea multe opțiuni.

Atât are și el să se bucure, loteria.

Și cu asta închei și ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Puterea interioară

 

Sau puterea deciziei dacă vrei. Despre asta am învățat eu în numeroasele video-uri, audio și articole pe care le-am consumat de-a lungul a 10 ani de zile.

Bă, de astăzi, vreau să fac cutare lucru (poate fi negativ sau pozitiv)

Ori mă las de fumat, ori de băut, ori de jocuri de noroc sau mă apuc de scris, de citit, de construit ceva.

Ai puterea asta! De a lua decizia! E cea mai mare putere pe care noi oamenii o avem, să decidem.

Cum am mai spus, ea poate fi și negativă. Să decizi să te apuci de lucruri care îți afectează viața și sănătatea.

Eu personal iau decizii zilnic, atât pozitive cât și negative. Cum ar fi:

Pozitive: mai scriu o postare pe blog, mă mai uit la un video pozitiv sau mănânc ceva sănătos

Negative: hai că mai merge o țigară și o cafea, mai un pariu din când în când sau o păcănea.

Deci ăștia suntem. Ne bazăm zilnic pe decizii. 

Tu, care citești asta acum, ai luat decizia de a citi ce am scris eu aici. Sau poate nu-ți place ce am scris și închizi tab-ul cu blogul meu, tot o decizie este.

Exemple am cu miile, dar nu vreau să "bat șaua să priceapă calul". Sunt sigur că ai înțeles ideea de bază.

Întrebarea mea este: Câte decizii pozitive sau negative iei într-o zi? În general așa, nu ai cum să le știi pe toate, că doar le iei pe loc și nu toate rămân memorate.

Decizia mea cea mai bună a fost să mă apuc de scris. Aș face-o de N ori dacă ar fi să îmi iau blogul de la capăt.

Asta pentru că nu-mi pasă dacă pierd blogul ăsta. Dar nimeni nu-mi poate lua abilitatea de a scrie, sau experiența de viață. Astea sunt dobândite.

Depinde de mine să iau decizia dacă să mai scriu sau nu. Și am momente când nu văd rezultate și vreau să mă opresc.

Dar simt ceva magic legat de proiectul ăsta și în ciuda aparențelor care sunt lipsa de rezultate și succesul, parcă am vibrația aia pozitivă că în curând blogul va exploda de mesaje și cititori.

Ăsta e motivul pentru care am luat DECIZIA! Îți recomand și ție să iei decizia de a-ți căuta pasiunea sau vocația și să o expui lumii. Dacă poți și face bani din asta cu atât mai bine. Dar nu e obligatoriu.

Am încredere că ești un cititor pe cinste. Așa că ne auzim în postarea următoare.

Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Să mai ținem evidența un pic dacă tot e Duminică

 

Am 74 de postări la ora actuală. Nici nu știu când le-am scris. Am să ajung la 100 în curând. Dacă aș avea un jurnal pe hârtie, nu cred că mi-ar ajunge foile să scriu pe ele cât am scris aici.

Mai e și gratis. Da da, îmi plac lucrurile gratuite la nebunie. Am văzut lucruri moca făcute foarte bine, cum e Blogspot aici de față și lucruri plătite și făcute prost (nu dau nume).

Nu îmi place să fac reclamă negativă unui produs. O fi el de proastă calitate, dar îi las pe alții să se ocupe de treaba asta.

Înapoi la statistici și măsurători. Am 89 de vizualizări în total la momentul actual, dintre care ieri 8, iar luna asta 10.

Nu-i rău deloc. Înseamnă că cineva, undeva a intrat pe jurnalul meu măcar o secundă. Iar asta pentru mine înseamnă mult.

Că a ieșit în clipa următoare...aia e. Dar tot a văzut un titlu-două. Mă simt ca la ziar. În curând voi fi citit, sau nu. Depinde de Google cum își face treaba.

Aici cam nah, depind de ei și cum îmi pun blogul în motorul de căutare. Tot ce știu e că oamenilor le plac poveștile, iar eu de asta sunt aici, să povestesc.

Cum era? 

- Hai Louie spune-ne ce-ai mai făcut, prin ce peripeții ai mai trecut!...

Asta e din Viața cu Louie, de pe Fox Kids TV de prin 2001-2002. Bine că știu tot genericul, dar nu am de gând să îl scriu aici. Sau să-l scriu? Hai că-l scriu!

- Hai Louie spune-ne ce-ai mai făcut, prin ce peripeții ai mai trecut! Aaah

- E un vârtej de nebunii și întîmplări..Viața cu Louie, Louie, Louie.

- Viața cu Louie, Louie,

- Încântătoare, hazlie, nebună e viața, alături de Looouie.. Ahh!

Așa mi-l amintesc eu. dacă am ratat ceva, scrieți în comentarii.

Atât am avut de spus, ne vedem în următoarea postare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Eu și conținutul meu de "joasă calitate"

 

Cel puțin așa susțin cei de la Google care nu m-au aprobat în programul Adsense. Ce vrei frate? E doar un simplu jurnal.

Dacă ar fi să țin un jurnal pe hârtie, aș pune poze în el? Nu cred, Poate desene prin colțurile lui dar în nici un caz poze. Ar fi doar text.

Și așa plănuiesc să țin proiectul ăsta. Doar text. Sor-mea ținea un jurnal când era adolescentă, jurnal pe care nu aveam eu voie să îl citesc. Era sub lăcățel.

Dar țin minte că am reușit să trag un ochi când scria în el și nu era decât text și desene. Eu nu știu să desenez.

Dacă pun un desen făcut de mine, mă fac de tot râsul. În schimb, când eram în școala profesională, de construcții, aveam un coleg de bancă.

Bă frate ce frumos desena omul ăla. Mi-a făcut niște desene tip anime din Dragon Ball Z. Nu știu să enumăr personajele de acolo dar țin minte că o desenase pe Bulma. Bine de tot vreau să zic (nu porno). I-a scos în evidență ce trebuie.

Din păcate nu știu pe unde sunt desenele alea că vi le-aș arăta. Dacă le găsesc le pun aici la sigur.

Da, și asta e întrebarea cheie. Voi cum țineți unjurnal? Asta dacă țineți unul, bineînțeles. Nu știu dacă mai e la modă în ziua de azi, că deh, avem Facebook și telefoane smart.

Toate jurnalele sunt în format social media. Cu poze din locuri de pe unde ați fost, cu copii, cu familia, ce mai, tot tacâmul.

Nu mi-a plăcut niciodată politica Facebook, deci nu sunt de acord cu ce condiții au ei acolo, dar am un profil mai tras de păr așa.

Îl folosesc ca să îmi fac pagini de Facebook mai mult. Nu fac ce faceți voi. Nu hrănesc balena datelor pesonale.

Asta e părerea mea despre Facebook, e balenă de date personale. Mulți își dau numele real și au impresia că se conectează între ei.

Bravo Mark, ai vândut visul și speranța ideală oricărui însetat de socializare, mai puțin mie. Eu vreau pe Blogspot.

Aș putea avea un blog tip Wordpress, găzduit și alea alea. Dar de ce să plătesc și să mă chinui cu traficul, când Google face o treabă bună cu propriul produs, pe gratis.

Ei se ocupă de marketing, eu de postat și ne înțelegem bine. Fără Adsense, aia e. Ce-mi pasă mie?

Și asta e și cu postarea de față. Ne vedem în următoarea. Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Cum e într-un spital de psihiatrie?

 

Cei care nu ați trecut pe acolo, nu aveți de unde să știți. O să încerc să vă descriu cât mai detailat cele 3 internări ale mele în 2 spitale diferite cu două diagnostice separate: bipolaritate și schizofrenie.

La prima internare, au spus că sunt bipolar, apoi schizofrenic. Hotărâți-vă fraților, pentru că medicul psihiatru actual nu vede nimic greșit la mine.

1. Socola - spital psihiatric din Iași

Cum v-am povestit aici m-au luat jandarmii și m-au dus direct la Socola. Ce s-a întâmplat în continuare nu v-am spus. Uite că spun acușica.

M-au dus la triaj sau ambulatoriu, nici nu știu cum să îi spun, mi-au luat tensiunea și au început să îmi pună întrebări. Cum mă cheamă...etc. Culmea era că și mama se afla acolo plângând de mama focului.

Maică-mea le dătea detalii:

- Îl cheamă Vlad, da, da!

Aveam o criză de identitate cred, pentru că nu am răspuns la nici o întrebare pusă de ei. Așa că m-au dus sus. Și acolo e tot șpilul.

M-a luat un asistent sau doctor ce-o fi fost nu știu (îmi vine să îi înjur dar n-am s-o fac) și m-a întrebat când e ziua mea.

Eu nimic, nici un răspuns. Tremuram ca varga. M-au pus într-un pat, mi-au făcut o înjecție (asta țin eu minte) și după nu știu cât timp de nesomn, am adormit.

Cât am dormit, habar nu am. Dar când m-am trezit și am văzut unde sunt, mi-am făcut o cruce mare. Un miros, de nedescris, și oameni care abia își târau picioarele.

Era ca un film de groază, dar real. Paturile puse unul lângă altul (nu știu câte erau) asta era un salon, apoi holul iar în stânga celălalt salon, asemănătoare între ele.

Mi-au dat un pat și au spus că ăla e al meu și asta a fost. Într-o noapte după ce ne-am pus la somn, aud pe un pacient de pe acolo țipând și înjurând.

Îl legaseră de pat cu ceva, nu am fost prea atent la detaliul ăsta. Eu m-am trezit, m-am dus către patul lui și am început să mă scarpin în cap că nu înțelegeam ce se întîmplă.

Vine unul dintre asistenți sau ce era și zice:

- Aha, ce vrei și tu așa? 

- Nu, nu vreau!

Da de unde, a mai chemat pe cineva, au venit cu niște curele și m-au legat și pe mine de pat. Acuma ați putea spune că e inuman ce s-a întâmplat, dar vă pot spune că e o senzație eliberatoare când te zbați și tragi de curelele alea. Consumi toată energia și adormi.

Cel puțin asta am simțit eu. Acuma, nu că aș vrea să retrăiesc momentul, dar atunci pe loc a fost OK.

A doua zi m-au eliberat, m-au pastilat bine și nu s-au mai atins de mine apoi. După 2 săptămâni mi-au dat drumul și asta a fost.

2 - OZA, Spania

Acuma, OZA e un spital cu mai multe ramuri, printre care și psihiatric. Dar vă pot spune că e cel mai curat și elegant spital care l-am văzut vreodată.

Paturi în camere separate, cu crearșafuri pe ele, făcute frumos, duș înăuntru. Acolo am dus o vreme foarte bună. Ca de obicei eram cuminte.

Îmi luam pastilele corect iar asta le-a plăcut medicilor care nu m-au ținut mult acolo. Eu mă obișnuisem ca la hotel. Numai vroiam să plec. Da de unde. hai acasă.

Acolo nu te legau de pat ca în partea astălaltă. Erau experți. Însă parte din atmosferă era tot la fel cu oameni care abia se târau pe picioare.

Am stat și acolo vreo 2 sapătămâni și asta a fost.

3 - Înapoi la Socola

Și am ajuns și la ultima internare. Aici unchi-miu presat de sor-mea (nu că ar fi el vinovat) m-a convins, iar eu am fost prost și am mușcat-o.

Am mâncat și bătaie (bine nu violentă) dar cât să o simți acolo, pentru că am încercat să fug. Țin minte că m-au luat două gorile, unul de o mână și celălalt de cealaltă mână, eu urlând ca din gură de șarpe, și mi-au făcut o încecție cu Diazepam cred.

Unul din eu zice:

- Da ce ai măi ești vârcolac? Că din ăștia ținem noi închiși aici.

La care eu am țipat în gura mare:

- DA! Chiar asta sunt.

După care am adormit pentru nu știu cât timp m-am trezit iar la normal cu aceeași senzație.

Știu că venea o doamnă doctor în control zilnic și într-o zi o întreb:

- Doamnă, aveți copii?

- Da, cum să nu?

- Și dacă eu aș fi copilul dumneavoastră, ați permite să mă țină aici sus în condițiile astea?

Când a auzit doctorița vorbele astea a și spus:

- Coborâți jos, copilul!

Jos, fiind condiții mai bune de stat, cu camere și paturi separate. Puteai ieși și la o țigară.

Când am scăpat de acolo am jurat că fac tot posibilul și în viața mea nu voi mai călca într-un spital de psihiatrie.

Și nici n-am mai făcut-o de atunci. Cam asta e povestea cu spitalele. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Despre medicamente

 

Nu prea am luat, copil fiind medicamente. BU îmi mai dădea așa zisul Glubifer, prin 95-96, care erau niște pastile rotunde de culoare galbenă, dulci la gust, dar care se luau cu apă și erau pentru deficiență de fier.

Problema mea în schimb, era că făceam pipi în pat. Udam patul în fiecare seară. Asta m-a ținut pînă pe la 10 ani și îmi era rușine de mine.

Țin minte că am dormit pe la un vecin într-o noapte și am pățit-o. A fost umilitor. dar mi-a trecut în timp și acum e istorie.

Să revenim la medicamente. Observ că lumea în ziua de azi se îndoapă cu pastile, iar reclamele la TV curg gârlă.

Farmacia a ajuns printre cele mai mari industrii de făcut bani. Și asta e problematic. Există pastilă pentru absolut orice. Însă treaba cu pastila nu vindecă problema ci doar ameliorează simptomele, iar asta e ce se vrea cred.

Altfel nu ai cumpăra medicamente de la farmacie lunar, nu? Primul meu contat dur cu pastilele a fost când am cedat psihic.

Au băgat ăștia mine tot ce se putea anti-psihotic. Să enumăr acum tona de pastile și soluții lichide anti-psihotice cu care m-au umflat ăștia în spital.

Avem așa: Convulex, Olanzapină, Rispolept, Rivotril, Aripiprazol, Imovane. Iar asta e lista pe care mi-o amintesc eu. Ele au fost mai multe. Mai erau injecții cu nu știu ce.

Deci dacă suferi de o boală pshică, cam asta îți prescriu psihiatrii în ziua de astăzi. Nu toate sunt anti-psihotice, unele din ele fiind anti-depresive.

Bineînțeles, că numărul ăsta de pastile nu mi-a rezolvat problema. Ce fac ele de fapt? Îți amorțesc niște neuroni din creier, iar tu devii efectiv o legumă mergătoare.

Ești drogat practic. Dar doar în măsura în care funcțiile motorii nu îți sunt afectate și cam atât. Poți face și pe tine și nu-ți dai seama, atât de puternice sunt.

Uiți cum te cheamă, de unde vii și încotro te îndrepți. Plus că ești izolat total, adică închis fără posibilitatea de a ieși.

Am să fac o postare, acum că tot suntem aici și despre cum a fost în spitalele prin care am fost internat.

Și cam atât momentan, ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Ce mi-ar plăcea să fac și să nu fac în afară de scris

 

Scrisul a devenit parte din viața mea. Eu o numesc vocație sau pasiune. Este ceea ce îmi place să fac cel mai mult pentru că mă împlinește.

Dar să zicem că dacă nu m-aș fi apucat de scris, ce alte lucruri mi-ar mai plăcea să fac sau nu? Să enumerăm câteva.

1. Pescuit - Mi-ar plăcea să îmi iau undița în spinare și să merg la pește. Chiar am de gând acuma că tot mi-am adus aminte. Am să văd ce și cum fac și vă țin la curent.

2. Reparat PC-uri - Mi-aș deschide un atelier de reparat computere, dar asta necesită o investiție pe măsură pentru că trebuie să cumperi componente necesare procesului de reparații + scule aferente.

3. Să joc Diablo 2 cu prietenii - nu cunosc pe mai nimeni care să joace cu mine jocul ăsta în rețea așa că l-am pus ultimul pe listă. Nu am mulți prieteni, iar cei actuali joacă jocuri de ultimă generație (vezi PubG)

Și astea sunt cele 3 lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac în timpul liber dacă nu aș avea de scris. Dar cum am de scris, haideți să trecem și la 3 lucruri care nu îmi place să le fac. Am să le trec cu minus, că sunt negative.

-1. Curățienie - Criticați-mă cât vreți pe subiectul ăsta. Nu-mi place și pace. E adevărat că odată ce pornesc, duc treaba până la capăt. Dar să mă ofer voluntar, în nici un caz. E vina mea că îmi arată camera ca un șantier.

-2. Video-uri pe Youtube - Am o frică teribilă de vorbit în public sau de arătat fața altor oameni, în special pe cameră. Dar voi fi nevoit poate pe viitor să încerc și treaba asta. Ca orice lucru început, va trebui să îl duc până la capăt.

-3. Să vând produse - Exact. Ce îmi plăcea mie să fac acum câțiva ani, a devenit o povară pentru mine. Asta și datorită faptului că nu am avut succes în vânzări sau la făcut bani de acasă. Prin urmare, am zis stop. 

Nu înseamnă că nu voi mai promova produse pe viitor, dar până atunci am nevoie de încrederea oamenilor, 'nainte de a le vinde ceva.

Și asta dragii mei e lista cu vrute și nevrute, de făcut și de nefăcut. Tu ce ai vrea să faci? Lasă-mi te rog un comentariu. Sunt curios.

Până atunci, ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Vrei să faci bani de acasă?

 

Gândește-te de 9 ori înainte să pornești treaba asta. Iartă-mă că îți tai din elan și entuziam dar îți garantez că vei pierde foarte mult timp încercând să vinzi un produs.

Eu m-am chinuit 12 ani și abia am reușit să vând aproape nimic. Recunosc că nu am fost obsedat de chestia asta încât să duc la o extremă treaba.

Nu știu, poate pentru tine va funcționa, ce știu eu este că nu e pentru oricine, iar peste 99% dintre voi veți eșua.

Știu, sună frumos și drăguț să câștigi comisioane din pijamale stând acasă și uitându-te cum intră banii în cont, dar ce nu vede lumea este munca din spate, cea a promovării.

Nu sunt expert în promovare, nu am fost niciodată bun la asta. Am încercat cei mai buni mentori în domeniu și tot nu am înțeles nimic din toată abrambureala.

Mai pe românește, nu știu să mă vând. Neștiind să mă vând, de unde să știu să capăt încrederea oamenilor.

Că asta e cheia practic, dacă vrei să începi. Trebuie să îți creezi o comuniate de fani care să de-a cu banul și cu cardul ori de câte ori vrei să le vinzi ceva. 

Și nu zic nu, poate mă contrazic singur uneori, dar poți avea și succes. Faci ce faci și îți iese, nah.

Mie nu mi-a ieșit, iar statistic vorbind, nu mulți pot duce treaba până la capăt. ori renunță ori nu le iese din start.

E cam saturată industria asta de oameni care bagă reclame ca-n codru'. Cursuri de tot felul, blendere, mașini de ras, webhosting, cărți, etc. Muultă competiție.

Facebook-ul e plin de vânzare produse. Eu cel puțin mă lovesc de reclame din astea în fiecare zi. Și ce? Cumpăr ceva? Nu, bineînțeles.

Motivul? Nu am încredere în produs. Așa că dacă vii tu și îmi prezinți produsul tău de exemplu, ce garanție ai că eu voi cumpăra de la tine?

Absolut nici una. Pierzi banii dați pe reclame și pierzi timpul investit în promovarea produsului.

Am făcut-o de zeci de ori cu diferite produse și nu mi-a ieșit. Dar dacă tu zici că ție îți merge, nu pot să își zic decât BRAVO! M-ai întrecut pe mine și pe alți o sută de mii de oameni care pierd vremea făcând asta.

Iar cu ocazia asta, cel puțin mie, mi-ai câștigat respectul. Am ce învăța de la tine în domeniul ăsta.


Dar până acolo, e cale lungă nenică. Prefer să îmi pierd timpul scriind, decât să fac marketing unor produse care nu au nici un sens.

Dacă am să găsesc ceva de promovat (nu că nu aș avea și acum) poate poate aș mai încerca. 

Uite, încearcă Coinbase, dacă ești pasionat de criptomonezi. Dă click aici și primim amândoi bani dacă te înscrii pe link-ul meu.

Eu câștig 45 de lei, iar tu câșigi la rândul tău un bonus după ce ai cumărat ceva criptomonezi acolo. Deși sunt sceptic că ai avea încredere să te înscrii pe link-ul de mai sus.

Și asta e dragii mei treaba cu făcutul banilor de acasă. E un proces greoi, lent și negarantat. Mai bun e un job care te plătește pe lună și știi că îți iei banii. 

Și cu asta, ne vedem în postarea viitoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Vlad și marketing-ul online

 

Nu am avut niciodată succes la asta. De 12 ani m-am chinuit să fac bani pe Internet din online marketing sau marketing afiliat.

Și văd atâția oameni de succes online, pe YouTube, be bloguri, pe ce vrei tu. Sau fac network marketing și au o groază de refferali.

Așa că am săpat mai adânc ca să aflu ce fac oamenii ăștia de au un așa mare succes pe Internet. Păi fac 3 lucruri mari și late:

1. Au curajul să scrie despre asta sau să facă video-uri, să stea în fața camerei toată ziua

2. Închiriază mașini de lux doar cât să se afișeze cu ele și să le fluture prin fața ta ca apoi să le de-a înapoi.

3. Se duc la seminarii sau evenimente de networking și încearcă să îți bage produsul pe gât.

Dar tot vorbind de marketing atât online cât și offline, am fost și eu atras într-o cursă de asta piramidală, la Blue Diamond.

Acuma, mulți o să sară și o să apere compania asta, mai ales dacă face parte din ea. Mie mi se pare ca și marketing-ul online, unde trebuie să recrutezi alți oameni ca să câștigi bani, o piramidă.

Practic tu te afli undeva (și nu în vârf) pe la fundul piramidei, pe o ramură să îi zicem din care pornesc încă 2 ramuri, stânga și dreapta.

Rolul tău e să te plimbi toată ziua, să convingi oamenii să intre în programul din care și tu faci parte. De ce nu e bună strategia asta? Ca orice piramidă, ea se poate opri la un moment dat când tu sau oricine altcineva nu reușește să aducă oameni în program, sau să vândă ceva din produse.

Cam asta e treaba cu Blue Diamond, așa că am renunțat. Îmi pare rău că vorbesc negativ despre ei, dar este ce este și nu pot trece cu vederea. Asta a fost despre marketing-ul offline

La fel și cu marketing-ul online, ca afiliat ai putea zice că merge să vinzi produsul cuiva pe link-ul tău de afiliere care ți-l dă vânzătorul.

Da cine să cumpere de la tine? Familia? Prietenii? Nicidecum. Ei o să îți spună că faci o mare prostie promovând așa ceva.

Și vă spun pe cuvânt, au dreptate! Și mie familia mi-a spus că ce fac e greșit, dar eu nu am vrut să ascult. Și nu, treaba cu muncește să promovezi produsul până la epuizare, nu funcționează.

Îți spun din start, că nu e pentru toată lumea. Cunosc puțini oameni care știu într-adevăr să se vândă, dar și ei folosesc tehnici minore de blackhat marketing când vine vorba de vândut produse.

Dar ce înseamnă blackhat marketing? Înseamnă să apari la sacou, sau pe yacht sau în vreo mașină luxoasă, într-un video și să minți ca la ușa cortului despre produs. Că face, că drege și așa mai departe.

Hai să luăm și reclamele TV! Câte produse de acolo nu sunt hiperbolizate? Să te facă să crezi că e WOW frate, că e cumpărabil ce au ei de vândut acolo.

Exemple ar fi multe, dar nu vreau să fac reclamă nimănui, în special gratuit la mine pe blog, fie ea pozitivă sau negativă.

Ce? Sunt plătit pentru asta? Nu, așa că nu mă agit să dau nume, exceptând compania de mai sus, căruia i-am scris numele ca lumea să știe și să se ferească de ea.

Mai pe scurt, am încetat cu promovarea unor astfel de produse. Mai am un blog în engleză despre cum să îți dresezi câinii, dar nu mă preocupă deloc pentru că nu îmi face vânzări.

Și asta e și cu marketing-ul la mine. Hai să ne auzim cu bine în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Vlad și problemele de sănătate

 

De când mă știu am avut 3 mari probleme mari de sănătate:

1. Cu ochii (m-am născut miop, deci port ochelari)

2. Cu urechile (cred că e mai mult pe fond psihic)

3. Cu spatele (nu pot sta drept și mă cocoșez)

În rest, nu am avut nici o problemă cu organismul. Nu tu probleme cu: plămânii, inima, ficatul, stomacul sau alte boli asociate.

Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt foarte rezistent. Dar am crescut iar astea 3 probleme s-au agravat pentru că le-am ignorat total.

Foarte rău a-ți putea spune. Iar acum cât mai am timp, încerc să le rezolv pe fiecare în parte, mai ales că am sănătatea gratuită, de ce să nu profit.

Am făcut eu și vreo 2 săptămâni de kineto-terapie, dar exercițiile mi se par foarte complicate. Îi invidiez pe cei care pot face Pilates. Eu nu am nici o tragere de inimă sau înclinație spre așa ceva.

Acuma că am blogul, și scriu despre asta, o să acord o atenție mărită acestor 3 probleme. Mâine spre exemplu, ma duc la ORL să văd ce se întâmplă de nu aud sunete joase.

O să mă trimită la audiogramă din nou (sunt sigur de treaba asta) și sper eu să nu trebuiască aparat auditiv.

Acuma, nu mi-e rușine să vorbesc despre asta, pentru că toți avem una din problemele astea. Cunosc oameni care au probleme mai grave de sănătate. dar nu am ce face eu în privința lor, decât să le urez multă sănătate.

Nu m-am făcut doctor, deci nu ma pot pronunța asupra niciunei boli. Sunt curios în cât timp am să le rezolv pe toate.

Bineînțeles că am să actualizez aici toate etapele și am să vă povestesc cum au decurs treburile la fiecare medic în parte.

Am uitat de problema numărul 4, schizofrenia. Dar asta a apărut târziu și de aia nu am pus-o pe lista celor 3 probleme principale.

Când eram mic, nu am avut probleme pe plan psihic. Eram eu retras, introvertit și așa mai departe, dar asta se datora faptului că nu mă băga nimeni în seamă și eram neglijat sau tratat secon-hand dacă vrei.

Acum, pentru ca psihicul meu să nu sufere, fac o injecție lunară cu Aripiprazol, sau Abilify cum se spune.

M-am speriat când am văzut cât costă injecția asta (1000 de ron) iar eu o fac pe gratis. Nu cred că aș avea banii necesari pentru astfel de tratament.

Cam astea sunt problemele cu care mă confrunt momentan. Sunt conștient că nu voi scăpa de ele prea curând, dar sper ca în 4 ani să le rezolv pe toate. Nu vreau să ajung la 40 de ani cu ele nerezolvate.

Cam atât despre asta, ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Vlad și desenele animate

 

Totul a început pe la 6-7 ani când BU mă ducea în weekend-uri la Craiova în oraș la mătușa Gabi și unchiul meu Tata Ionel.

Tata Ionel, era director executiv la Daewoo pe vremea aia și avea binînțeles TV marca Daweoo ca și mașina de spălat, că doar acolo lucra.

Cumva am știut din prima cum se folosește o telecomandă. Am avut de mic o afinitate pentru electronice, în special calculatoare.

Descoperisem eu Cartoon-Network care era prin 1992 ceva tare de tot. Dădea desene toată ziua iar eu ma uitam cu orele la: The Flinstones, Dexter's Laboratory și Tom & Jerry.

Bine că erau și desene animate în reluare, dar când ești copil, puțin îți pasă de reluări. Mătusă-mea zicea:

- Da mai lasă mă televizorul ăsta și ieși pe afară și te joacă!

Asta ca să se uite ea cu orele mai târziu, la serialele ei preferate. Adevărul este că era un singur TV și nah, trebuia împărțit.

Nu știu cum s-a făcut într-o seară că am prins programul TNT care era după ora 22:00 și am văzut pentru prima oară WWE, wrestling, care credeam că e real și nu înțelegeam cum un om poate lua o bătaie așa de cruntă, cum de rezistă.

Până am crescut și am citit că sunt trucaje acolo. Ceea ce e și normal. Ai muri dacă ar fi în realitate.


Apoi am venit în Iași și apăruse Fox Kids cu: Spiderman, X-Men, Wunschpunch și numai știu ce fel de desene animate.

M-am uitat și la postul ăla TV destul de mult. Dar cu timpul am crescut și mi-am pierdut interesul. Așa se întmplă. Ești copil și nu vrei decât animație.

Cu timpul gusturile se schimbă. Când crești lași desenele animate în urmă și o iei cu filmele. Ca poi să ajungi la vârsta mea, și să încetezi să te uiți și la alea.

Și asta e povestea mea cu desenele animate. Frumoasă copilărie cu ele pe ecran. Asta e tot. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Amintiri din școala primară

 

Am început școala la 6 ani. Am mai scris aici despre asta. Nu mi-a plăcut nicodată, deși am luat premiul întâi timp de 3 ani consecutivi și asta din cauza lui BU care și ea a fost profesoară la viața ei și mă ajuta la teme.

Ba chiar uneori ea mi le făcea. În clasa înâi am avut ca învățătoare (că așa se supnea pe atunci) pe doamna Giubilan, care ne-a luat și în prima excursie de grup despre care nu am multe amintiri.

Apoi a început clasa a doua până într-a patra cu doamna Paula. O profesoară severă care te bătea cu linia la palmă sau cu nuiaua. N-am mâncat eu multă bătaie în școală dar nici nu sunt de acord cu ea.

Nici elevul să nu bată profesorul, dar nici vice-versa. Aveam un coleg de bancă pe nume Dan, dar porecla lui era Milion.

De ce îi spunea Milion? Nu știu nici în ziua de azi. Țin minte că eram tare la citit, eu care învățasem să citesc la 5 ani, cărți pentru copii cum ar fi: Căluțul Cocoșat sau Doi Cocoși.

Prin clasa a patra, la matematică (materia mea cea mai detestată) ajunsesem cumva la ecuații cu o necunoscută. Știți voi, aia în care muți X-ul după egal, scazi sau aduni și scoți rezultatul.

Eu și Milion am fost scoși la tablă. Stăteam ca două lemne cu creta în mână amandoi neștiind ce să scriem.

Poc, Poc! Câte o nuia la fund primim din partea doamnei Paula. Am început să scriem ca doi savanți de știință și am umplut tabla cu ecuații rezolvate.

Prin clasa a doua am învățat despre Mihai Viteazul, iar Milion colegul meu de bancă avea mari probleme cu cititul, citind pe litere.

Ce n-am înțeles niciodată atunci era să scot ideile principale dintr-un text. Am început să scriu făcând bastonașe și liniuțe apoi au urmat literele din alfabet una câte una.

Aveam caiete pentru fiecare materie în parte și BU mă organiza ca la carte. Hăinuțe curate, ghiozdan, ce să mai, eram un elev mâna întâi.

Mai aveam și un obicei ciudat, luam apărarea celor de la grădiniță când încerca cineva să se ia de ei.

Da, și pe atunci exista bullying. Cred că el există de când s-a inventat școala. Nu știu dacă doamna Paula mai trăiește acum, dar îi sunt recuncător pentru educația de pe atunci.

Atât de prost stăteam cu matematica, încât BU angajase și un meditator care mă pregătea chipurile pentru examenul de trecere din clasa a patra, în clasa a cincea.

Dar examnul s-a scos până am ajuns eu în clasa a cincea și nu a mai fost nevoie să-l dau.

Clasa a cincea am făcut-o în Craiova iar pe a șasea la București. Pe final vă spun că eu nu am înțeles nimic din șscoală în afară de: scris, citit și făcut operații de adunare, scădere, înmulțire și împrțire.

Apoi au apărut radicali, fracții și m-am pierdut total. ca să aflu că matematica în timp devine plină de litere și formule care pentru mine reprezintă limba chineză.

Astea fiind zise, ne vedem în poastarea următoare. Toate bune,

Vlad

03/04/2022 - La biliard pentru prima oară

 

Nu am să uit niciodată senzația asta. A biliardului mă refer. Când joci. Aveam vreo 14 ani când am început să joc în realitate . Mersesem eu într-o vacanță de vară prin Craiova și de acolo în satul în care am copilărit, Leamna.

Pe vremea aia, încă era deschis un bar, care se afla la doi pași de stația de autobuz. barul aparținea doamnei Paula și soțului ei. Doamna Paula mi-a fost profesoară în clasele 2-4 primare de școală. Dar asta e o altă poveste.

Și avea doamna Paula doi nepoți cu care eu mă împrietenisem și care veneau și ei în vacanță acolo.

Biliardul îl jucam pe gratis că deh, îi cunoșteam pe nepoții ei și nu plăteam sesiunile de joc. Primele încercări ale mele de-a lovi bila albă cu tacul s-au doveit a fi în zadar.

Nu știam nici cum se ține tacul în mână. Dar am învățat încet, încet. Jucam câte 4 ore sau până ne plicitseam, ori veneau clienți care plăteau să joace și să bea o bere și nah, trebuia să îi lăsăm.

La urma urmei era vorba de faptul că barul trebuie să producă bani. Nu îmi pot da seama de unde și cum făcuseră rost de masa asta de biliard de care vă povestesc.

Și uite așa am început să prind experiență. Și când am mai crescut, am început să merg cu prietenii prin oraș "la o bilă" și câte o bere. Ca băieții!

Desigur că primul contact cu biliardul a fost când erau jocurile pe televizor și jucam Lunar Ball cu prietenii. Am scris despre Carul cu mantă aici.

Nu prea ar mai fi multe de zis. Nu m-a pasionat chiar 100% jocul ăsta. Îl joc foarte rar. Vărul meu care a locuit cu mine câțiva ani în aceeași cameră, era pasionat de așa ceva.

Juca unde prindea, în realitate și pe calculator. Juca țin minte pe PC Miniclip 8 ball. 

Nu am jucat niciodată pe bani, asta e clar. Totul a fost doar de distracție așa. Gata că am rămas fără cuvinte pentru povestea asta. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad

03/04/2022 - Un cățel pe nume Mati

 

Când aveam vreo 14 ani, m-am mutat cu școala în Iași. Și pe vremea aia sor-mea primise un câine de la colega ei de apartament care stătuse în chirie la noi cred (nu știu sigur, am să o întreb).

Cum a ajuns să îi pună numele de Mati? Păi de câte ori își făcea sor-mea temele la matematică, țup și câinele printre foi. Inițial trebuia să îl cheme Mate, de la matematică, dar a rămas Mati până la urmă.

Avea grijă de el, îl scotea pe afară și îl lua cu ea cam pe oriunde mergea. Dar odată ajunsă la facultate, Mati începuse să devină responsabilitatea mea.

Eu trebuia să mă ocup de el iar sor-mea începuse să îi de-a mai puțină atenție fiindcă stătea mai mult cu prietenii ei decât să aibă grijă de cățel.

Nu prea mi-a plăcut mie treaba asta. Și când Mati începuse să știe drumul singur spre casă, îl lăsam pe afară liber și venea singur înapoi când își termina treburile de făcut.

Mai făcea și în casă dacă nu era scos afară, și pe bună dreptate. Eu uitam uneori să îl scot, fiind ocupat cu chestii de adolescent la vremea aia. Aveam și eu prieteni pe care îi vedeam zilnic.

Iar câinele rămânea singur acasă și ne trezeam cu căcuț pe covor. Singurul meu regret e că îl necăjeam des pe Mati. Nu îl băteam sau chestii de genul ăsta. Nu am fost niciodată crud cu animalele. Mi se pare o prostie să ai cruzime față de animale.

Dar chestii precum, îi dădeam cu mâncarea pe la nas prefăcându-mă că vreau să i-o dau s-o mănânce, era una din necăjeli.

Alta era când trăgeam plapuma peste el când stătea pe pat și se enerva. Cât a fost mic el dormea la picioarele lui sor-mea.

Dar când a început să crească, de pe la 2 ani încolo, sor-mea îi interzicea să se mai urce în pat. Din multe motive, cum ar fi faptul că începuse să îi miroase urât blana, sau era prea mare.

Zilele ploioase erau cele mai grele. Venea Mati plin de noroi și trebuia să îl băgăm în cadă și să-l spălăm.

Vai ce mai mârâia și se enerva când avea loc procesul de spălare. Timpul a trecut și sor-mea s-a mutat în Spania la cumnatu-miu și a luat și câinele cu ea, crescându-l în continuare acolo.

Dar devenise bătrân și avea probleme cu șalele. Mergea foarte greu și dinții îi căzuseră. A trăit câinele ăsta vreo 15 ani de zile. N-am văzut nicodată un câine mai longeviv.

A murit în brațele lui sor-mea, care l-a jelit vreo două săptămâni și și-a luat alt câine pe nume Pușkin care din păcate nu a rezistat mai mult de câțiva ani din cauza problemelor continue de sănătate și a trebuit eutanasiat.

Acum sor-mea stă în chirie, iar proprietarii apartamentului nu acceptă "mascotas" (animale de companie, în spaniolă) adică pisici sau câini, lucru care o enervează pe sor-mea la culme, pentru că ei îi plac animalele.


Și cam asta e povestea despre Mati. Ne auzim în postarea următoare. Până atunci, toate bune,

Vlad

03/04/2022 - Pe când aveam părul lung

 

Am făcut-o și pe asta. A fost o perioadă din viața mea între 22 și 25 de ani când mi-am lăsat părul să crească.

La început l-am avut până la umeri, apoi a crescut până la mijlocul spatelui, ca apoi până la fund.

Vreau să mărturiesc că e foarte greu de întreținut. Asta ar fi una și a doua, arătam ca o muiere, sincer.

BICA (bunica mea de pe mamă) zicea că arăt stil "Coana Pearjă". Care e treaba cu Coana Pearjă, la ce se referă?

Coana vine de la cucoană, iar pearjă pe moldovenește ar trebui să însemne prună. Dar se referă la aparatul genital feminin în cazul de față.

Practic ce voia BICA să zică, e că arătam ca un vagin mergător. Și avea dreptate. Abia mai târziu mi-am dat seama. Porecla asta, Coana Pearjă îi era adresată de către BICA lui Gabriel Cotabiță, pentru cine a auzit de el.

Când eram mic, apăruse cântând la TV Gabriel Cotabiță. Cu părul lung pe vremea aia. Și BICA l-a și etichetat zicând:

- Ia uite și pe Coana Pearjă ăsta!

În schimb, primeam multe aprecieri țin minte. Chiar și mama fetei cu care nu trebuia să am o relație și care mă ura fantastic, mi-a zis:

- Bă, da îți stă bine cu părul lung!

Ba chiar și când mergeam La Timișoara țin minte că începusem să îl las să crească.

Dar crescâmd și tot crescând, părul meu a devenit creț și s-a cârlionțat la vârfuri. Ca să nu mai zic de vârfuri despicate și cât de greu era de pieptănat, că trebuia să mă trag de cap zilnic.

Așa că m-am dus într-o zi în prima frizerie și l-am dat jos. Frizerul face către mine:

- Măi băiete, pot păstra eu părul? Că am nevoie! 

I-am zis:

- I-al nene și fă ce vrei matale cu el.

Vară-mea care era obișnuită să mă vadă cu părul lung, a rămas surprinsă când m-a văzut cu el scurt. Și zice:

- Da de ce l-ai tuns? Că îți stătea foarte bine cu el așa.

I-am explicat motivele și a înțeles perfect.

Mi s-a părut mie cool pe vremea aia, dar dacă vrei să îți lași părul lung ca și bărbat, trebuie să te asiguri că părul tău e neted și nu creț.

Dacă e creț, când o să crească, o să ai mari dificultăți cu întreținerea lui.

Mai vreau să adaug că nu am nimic împotriva bărbaților cu părul lung. Fiecare face cum vrea. Faptul că la mine nu a funcționat, nu înseamnă că mi-am făcut o părere proastă despre bărbați cu păr lung.

Și asta e povestea cu părul lung. Și nu, numai am de gând să trec prin experiența asta. Acuma mă tund odată la 2 luni de zile, să mă asigur că numai trec prin ce-am trecut.

Ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

02/04/2022 - Poker, pariuri și păcănele

 

Le-am făcut pe toate la un loc. Am început cu pariurile acum vreo 18 ani, pe când exista Pariloto la Loteria Română.

Îmi aduc aminte că am câștigat 100 de ron cu doar 5 lei. Ce senzație mișto mă gândeam eu pe atunci.

Am continuat cu păcănele și poker unde nu zic nu, am câștigat și pe acolo câte un mini-jackpot ceva.

Dar nu recomand cazinourile și pariurile. Faci o gaură imensă în buget dacă te apuci de așa zisele jocuri de noroc.

Doar să ai prea mulți bani, să nu ai ce face cu ei și să vrei să te distrezi. Pentru că jocurile de noroc asta sunt, o distracție.

Pe mine m-au ținut legat jocurile de noroc toți ăștia 18 ani. Am jucat și ultimul ban și vă spun:

 - NU FACEȚI ASTA!!!

O să vă pierdeți familia, banii, căsnicia, etc. Cunosc pensionari care se duc și bagă tot la păcănele. Am văzut odată un bilet necâștigător cu o miză imensă, 5.800 de ron.

Trebuie să fii nebun să pui atâția bani pe un bilet. Dar nu am de unde să știu pariorul. Poate avea resursele lui așa că nu vreau să îl judec.

Dar, dacă vrei să te relaxezi totuși, poți din când să mai bagi vreo 30 de ron pe lună acolo. Eu încă mă simt vinovat pentru că odată la 3 luni mai joc, așa de formă.

Dar nu mă aștept la vreun câștig substanțial și nu joc niciodată sume mari de bani. Am făcut deja asta, și am regretat mult la final.

Mai bine caută-ți altceva de făcut. Asta dacă nu ești vreun zeu al pariurilor și ai noroc la greu. Mai sunt și oameni din ăștia. Nah, pentru ei da, sunt făcute jocurile de noroc.

Dar pentru mine, nu. Eu niciodată nu am avut vreun noroc mare să câștig peste 500 de ron, vă spun sincer. Pentru tine cum e? Scrie-mi într-un comentariu, că sunt tare curios.

Și cu asta închei. Toate bune,

Vlad

02/04/2022 - Cum să îmi citești blogul cel mai bine

 

Dacă ești nou pe aici și ai găsit blogul meu de pe telefonul mobil, nu recomand. Mie îmi e greu să mă uit pe site-uri de pe telefon din cauza ecranului prea mic.

Recomand un desktop dacă ai sau un laptop cu Windows pe el. Android nu prea merge la cum e organizată platforma Blogspot.

Deasemena, îți recomand să folosești butonul de căutare, care arată ca o lupă în partea din dreapta-sus, lângă mica mea reclamă.

Ca să găsești postări relevante, caută după cuvinte cheie cum ar fi: bani, conversație, crypto, de ce, depresie, familie, gânduri, harry potter, hateri, job, mașini, oameni, organizare, progrese, terapie.

Dar cel mai căutat ar trebui să fie POVEȘTI.  Acolo am cele mai multe postări scrise. Lasă un comentariu dacă ți-a plăcut ceva, sau donează bitcoin dacă ai, ori dă click pe reclama din stânga-sus și vezi dacă te ajută cumva.

Click pe mai multe postări, in partea de jos-centru, dacă vrei să vezi postările în ordine cronologică.

Pe mine mă ajută oricare din acțiunile tale. Și îți sunt recunoscător pentru asta. Adică nah, îmi faci și mie o favoare dacă vrei bineînțeles.

 Nu forțez pe nimeni ca să îmi monetizez blogul. Ar fi jenant să cerșesc validare din partea voastră.

Am mai spus, nu asta caut. Bine hai...un pic așa. Dar nu ăsta e obiectivul principal. Bun, cam astea sunt recomanările mele legate de blog.

Dacă ai și tu recomandări, scrie-le în comentarii. Apreciez! Până data viitoare, toate bune,

Vlad

02/04/2022 - De ce nu îmi promovez la maxim blogul pe social media?

 

Iată-ne și aici. Dacă ar fi să primesc recomandări, ar fi ceva gen:

- Bă Vlad, postează ce scrii pe Facebook, Instagram, Twitter, Pinterest!

Am făcut asta, dar numai o singură dată pe fiecare platformă. Altfel s-ar chema spam ce aș încerca eu să fac în plus.

Mai vreau să adaug faptul că nu sunt dependent de platformele astea. Nu îmi aparțin, prin urmare ce rost are să pun fiecare postare, mai ales că eu scriu și 10 postări pe zi. Ar fi copleșitor pentru oricine, să vadă același link de 100 de ori pe zi.

În plus, sunt pe Blogger sau Blogspot dacă vrei. Îmi e de ajuns cum îmi promovează Google conținutul.

Nu am nevoie de extra ajutor. Am blogul pornit pentru motoarele de căutare, așa că aștept cuminte ca algoritmul să își facă treaba liniștit.

După cum am mai spus, nu mă aștept la popularitate peste noapte. Sunt conștient că va dura ani de zile până când blogul meu va prinde tracțiune.

Am mai avut bloguri și tot așa așteptam cu zilele să se întâmple ceva. Postam pe Facebook până îmi blocau ăștia link-ul și îmi pierdeam entuziasmul.

Scopul nu e traficul, ci descărcarea mea emoțională și procesul de vindecare. Mă vindec prin scris.

Și nu am nevoie de 1000 de vizite intră-ieși. Om singură vizită îmi trebuie care să îmi citească postările.

Până acum am început să cresc. De exemplu, ieri am am avut 2 vizionări, azi 3 vizionări. Treaba merge înspre bine, fac progrese. 

Așa începe totul. Lent și frumos. Și cam astea sunt motivele pentru care nu fac spam pe alte platforme ca să zic așa.

Hai că ne auzim în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

02/04/2022 - Cum nu îmi place să mă ocup de curățenie

 

Când vine vorba de făcut curat sau de spălat vase, puteți să mă treceți ultimul pe listă. Niciodată nu mi-a plăcut să fac astea două lucruri. 😠

Știu, e jenant. Camera mea arată ca un șantier, iar mama insistă în fiecare zi să mă apuc de curățenie.

Și nu e vorba că amân curățenia sau spălatul de vase. Pur și simplu nu îmi place să mă ocup de treburile astea și doar am lucrat în curățenie.

Dar mi-a plăcut? Evident că nu. Zi de zi dă-i cu asipiratorul și cu mopul sau șterge praful. Cam asta făceam eu la curățenie scări de bloc și mall.

Au fost cele mai proaste job-uri pe care le-am avut. Am fost și manipulant covoare, da parcă tot mai bine îmi era să car mochetele alea decât să mă apuc de curățenie.

Nu m-aș întoarce în veci la un loc de muncă din ăsta. Am alte abilități, sunt mult mai bun decât un om de servici.

Nu am nimic împotrivă să fii om de servici, e o meserie grea, plătită prost și făcând munca de jos.

Dar m-a ajutat să avansez după ce am ieșit din spital. Primele mele job-uri cam astea au fost, curățenie și iar curățenie.

Bine că a durat doar câteva luni acolo, dar mi s-au părut o veșnicie. La fel și cu vasele. Le mai spăl eu când mama nu vrea să le spele, nu că ea nu ar fi comodă.

Dar o fac cu drag? Binînțeles că nu. Scrisul rămâne viața mea, acum că l-am găsit. Prefer să stau în fața calculatorului și să scriu orice, decât să ies la mai știu ce bătut covoare sau curățenie generală.

Stai că vine Paștele acușica. Mama vrea să înceapă curățenia de Paști că așa se face, așa e "normal"

O fi normal, dar eu la faza asta sunt par-anormal. Nu se lipește de mine deloc și pace. 

Dar o să mă pună la treabă sunt sigur. Și nu am să am încotro decât să o ajut. Și cu asta am încheiat. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune.

Vlad