Cred că am avut vreo 7 relații romantice la viața mea. Nu știu să vă spun cu exactitate, dar toate au fost frumoase.
Am iubit și am fost iubit la rândul meu ca și adolescent. Dar nu am fost nicidată experimentat cu fetele.
Nu știu cum fac alții, ce le zic fetelor sau ce fac ei, cert este că eu la 36 de ani sunt încă singur.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng, ba chiar mi-e bine singur. Am timp pentru mine, pentru job, pentru blog, etc.
Nu mă bate nimeni la cap cu mesaje, întâlniri sau alte chestii mărunte de genul ăsta. Nu sunt obligat să fac vreun cadou de Valentine's Day sau de Dragobete.
Dar de ce scriu despre asta? Păi din cauza rudelor, care mă tot întreabă de ani de zile:
- Vlad, dar tu nu ai încă pe cineva? Nu te însori și tu? Ia uite alții au familie de la 25 de ani.
Nu, fraților, chiar nu am de gând. Dar nu vreau să mint și să spun că sunt imun la relații. Oricând poate vreo mândră să îmi pună capac.
Părerea mea despre femei e în felul următor: Noi ca bărbați ar trebui să încetăm să fim măgari, geloși, să încetăm să facem reproșuri, să numai dăm vina pe femei și să înțelegem că uneori trebuie făcut și un compromis.
Practic, să încetăm a mai fi toxici ca și bărbați, dar să rămânem alfa în același timp. Ce înseamnă să fii alfa în viziunea mea?
Păi înseamnă să îți spui punctul de vedere în mod asertiv, să comunici cu partenera de viață cât de mult se poate, dar să nu o lași pe ea să conducă relația adică să te țină sub papuc.
Mai înseamnă să iei decizii corecte și logice, să ai o viață socială cât de cât (un prieten bun sau doi acolo) și să fii pe banii tăi.
Cam asta ar fi în mare. Despre femei nu am să spun nimic mai mult în afară de părerea de mai sus, doarece cum v-am spus eu nu am experiența necesară să dau sfaturi în domeniul ăsta.
Însă vă pot spune marele meu regret în relațiile pe care le-am avut, iar ăsta este lipsa de comunicare.
Când mă enerva iubita, nu mai vorbeam cu ea cu săptămânile, nu încercam să rezolvăm problema. O lăsam așa agățată în cui, timpul trecea, și normal că relația se răcea.
Așa că, că fata pleca să își caute pe altcineva dacă nu avea cu cine vorbi. Gelozia a fost iar un minus la mine în atitudine, dar din fericire am învățat să o stăpânesc.
Am foste iubite cu care am rămas prieten (nu văd nimic rău în asta) și am foste iubite cu care m-am certat așa de tare că am tăiat orice canal de comunicare.
Trebuie să menționez că dragostea m-a băgat în spitalul de psihiatrie. Așa a fost la mine, poate la voi a fost diferit după o despărțire.
Țin minte că am întâlnit în spital pe unul dintre pacienți, băiat tânăr, Codrin îl chema (nu știu dacă mai trăiește) care mi-a mărturisit că și pe el tot din cauza unei mândre era băgat acolo.
Avea multe tăieturi pe tot corpul, deci nah, există oameni cu probleme mai grave ca ale mele. Eu cel puțin nu m-am rănit fizic, dar am speriat rudele și apropiații destul de tare, în special pe maică-mea, care a fost cel mai tare afectată.
Cam atât pentru postarea asta, ne vedem în următoarea. Toate bune,
Vlad
