Vlad Jurnal Blogspot devine acum angellutz.com

 

Probabil te întrebi de ce am schimbat denumirea domeniului blogului. Ei bine am domeniul angellutz.com de ceva vreme. Voiam să îl păstrez ca să fac marketing afiliat cu el dar nu am avut succes.

Am început în forță, dar am decis să renunț la idee și să pun adresa blogului Vlad Jurnal Blogspot sa fie mai ușor de reținut.

În plus, plăteam prea mult găzduirea pentru el, așa încât m-am gândit că ar fi mai bine să direcționeze aici.

Pentru cine nu știe, Angellutz e porecla mea pe care am ales-o acum 13 ani de zile după ce am văzut un film care m-a inspirat (numai țin minte numele filmului).

Revenind la istoria acestui domeniu, cred ca are aproape un an de zile de când l-am cumpărat și sunt foarte mulțumit de el.

E foarte important în ziua de azi să ai un website, așa cum o fi el, mic și în dezvoltare. Ideea e să începi să îl pornești.

Mulți pleacă de la ideea (ca și mine de altfel la început) să facă bani repede cu website-ul. Foarte rău pentru că nu se pot face bani pe Internet așa cu una cu două.

Se poate, nu zic nu, dar totul începe cu munca pe gratis în primii ani de zile, până te faci cunuscut. Cam asta am vrut să anunț în online.

Subiecte de discutat tot sunt, așa că știți unde gasiți blogul acum. Spor la citit.

Vlad

04/04/2022 - De ce nu vreau să mă căsătoresc?

 

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când vine vorba de o căsnicie, fug de rup pământul. Nu mi-au plăcut nunțile niciodată.

Personal, cred că o nuntă, ca și un botez de altfel, e doar un mod de a strânge bani invitând alte persoane care să contribuie la asta în favoarea tinerilor căsătoriți/copii botezați.

Pe lângă asta, eu sunt poligam. Am să fac și o postare despre ce înseamnă asta, mai în detaliu deși sunt sigur că am postări în care discut amănunțit despre subiectul de față.

Nu aș fi mulțumit într-o relație închisă, în care sunt controlat non-stop de partenera de cuplu, mai ales după căsătorie.

Să n-ai amante pe undeva, sau să nu cumva să o înșeli pe la spate în vreun fel. Sau ea pe tine, deci și vice-versa e valabil.

Acuma tu o să să spui:

- Bă Vlad, dar cum să spui așa ceva, căsătoria e benefică. O nuntă e un ritual sfânt.

Pentru unii oameni probabil. Nu și pentru mine. Eu nu m-aș alege decât cu dureri de cap și cicăleli de pe urma unei experiențe ca asta.

Plus că trebuie să împart 50/50 cu soția, să-i dau acces la cardul meu de credit ca să întrețină casa, că deh unii oameni încă mai cred în fantezia asta gen: Îmi iau nevastă ca să-mi gătească, să facă curat și să spele.

Rolul femeii nu mai e în bucătărie, la tigaie, în viziunea mea. Dacă tu încă ai concepția asta, o te consider prea bătrân pentru secolul ăsta.

Dacă se mai ivește și un copil, apoi v-ați ars amânoi pe o perioadă de 18 ani de zile. Ca să nu zic mai mult de un copil, doi sau trei.

Mie îmi place să îmi țin partenera liberă, la fel cum și eu vreau libertate în relație. Sună revoltător? Probabil.

Da e mai bine să fii ținut sub papuc? Să nu poți ieși la o bere cu băieții sau să nu poți socializa cu alte femei? Sau în cazul femeii, să nu mai poată fii abordată de alt bărbat că sari tu de fund în sus ca malacul turbat?

Te sună telefonul constant, unde ești și ce faci. Sau faci tu gestul, suni tu ca bărbat să verifici.

Pot apărea amanți și amante și calci strâmb extra conjugal. Apoi, divorț și altă căsătorie.

Ți se pare normal? Mie nu. La mine în relație există partenere și nu parteneră / iubirea vieții mele.

Și de asta nu vreau să mă căsătoresc și să mă închid ca țestoasa în carapace. Ne vedem în postarea următoare în care am să explic în detaliu (chiar dacă am mai vorbit despre asta) ce înseamnă să fii poligam sau swinger dacă vrei, și cum să trăiești cu acest concept.

Până atunci, toate bune

Vlad

04/04/2022 - De ce o relație de cuplu normală e destinată eșecului?

 

Atenție! Subiect tabu. Dacă nu îți plac genul ăsta de subiecte, mai bine citește o carte de dezvoltare resonală și închide blogul!

De ce avem amanți? De ce nu am putea conviețui în mai mulți? Și de ce alegem/căutăm ca orbii partenerul ideal?

În opinia mea, dragostea e mult prea mare să stea între doi oameni. Îmi aduc aminte cum fostele mele iubite îmi controlau telefonul să vadă dacă vorbesc cu cineva, în timp ce eu nu aveam nimic împotrivă dacă ele flirtau cu alți băieți de față cu mine.

Mi-a plăcut Leoaica la faza asta, care într-o zi, îmi spune pe șleau:

- Bă, vezi că m-am văzut cu unul, uite așa și pe dincolo dar jur că nu a ieșit nimic între noi.

- Foarte tare am zis, bine că mi-ai spus.

Și dacă ieșea ceva între ei, nu aveam nimic de obiectat. Singura mea frică din care se năștea gelozia, e ca băiatul să aibă vreun BTS și să mi-l transmită mândruța și mie.

Atâta e tot. În rest, ești liberă dragă, să te vezi și să faci cu cine vrei, ce vrei, cu o condiție. Ca toți trei să fim pe aceeași pagină ca și sănătate fizică și să ne cunoaștem între noi. Atât îți cer.

La fel am făcut și eu, i-am spus, vezi că mă văd și cu Misterioasa între timp.

Foc și-a luat!

- Nu că tu mă înșeli, și bla-bla-bla! Că nu e posibil așa ceva.

OK STOP! Adică eu te las să îți faci de cap și tu îmi arunci mizerii din astea în față. Păi block și adio. 

În loc să fi zis:

 - OK hoss, ia să vedem care e treaba cu Misterioasa!

Deci o condiție nu poți respecta, din orgoliu și ego?

Asta e problema cu o relație normală. Mulți psihologi pe care i-am citit încurajează astfel de relații, eu în schimb nu le pot suporta.

Să nu am eu libertatea să aleg ce vreau, iar tu la rândul tău să fii liberă să alegi ce vrei?

Păi nu mă miră că toate femeile devin inhibate în a discuta despre câți parteneri sau foști iubiți au avut de-a lungul vieții.

Și le cred pe cuvânt. Le este frică să nu fie considerate femei ușoare, judecate, interpretate greșit și așa mai departe.

Așa că treaba cu "iubirea vieții mele", pentru mine e istorie. Și cică e normal să existe certuri într-un cuplu. Mă lași cu teoria asta?

Poate ești într-o relație de cuplu, de mult timp și ai senzația că totul merge bine. Sunt aici să te contrazic, vrei nu vrei.

Orice ai fi, bărbat sau femeie, simți libertatea de a alege cu cine să îți petreci timpul din când în când. Și ce să faci cu persoana respectivă.

Dacă ești într-o relație închisă, pierzi dreptul ăsta. Orice relație extra conjugală e o lovitură în orgoliu și ego. Apare gelozia care roade orice urmă de speranță și control emoțional.

Ai fost înșelat sau ai înșelat pe cineva vreodată? De ce? Când puteai discuta simplu, bă...astea sunt preferințele mele, de la început, din start. Și numai aveai probleme.

Eu acum sunt pregătit să îți spun direct în față că putem avea o relație atâta timp cât ea rămâne deschisă.

Ești de acord? Foarte bine, Și eu la fel, cu o condiție! UNA! E musai să ne cunoaștem între noi. Nu ești de acord, nu am eu de pierdut nimic. Du-te și caută-ți jumătatea, dacă asta crezi că te împlinește.

Ai să te trezești după ani de zile că ai greșit adresa, o să te desparți și ai să cauți pe altcineva, și tot așa vei pierde timp.

Sloganul este: Construim împreună. Ca și grup. În doi e mai dificil să aplici teoria asta.

Te vei certa cu persoana iubită, îți vei creea dependențe când vei vedea că nu-ți mai acordă atenție, vei avea întotdeauna grija de a-ți controla partenerul/a în telefon, pe Facebook, etc. Și ai mai impune și o sută condiții stricte! În loc de una singură frate. O simplă decizie!

N-ai voie cutare, sau n-ai voie cutare. Scuză-mă? N-am voie să ce? E valabil și pentru bărbați și pentru femei.

Îmi impui tu? De ce? Crezi că dacă mă controlezi câștigi ceva? Te simți mai în siguranță așa?

Asta cauți? Uite că eu caut varietate în viața mea. Vreau ca totul să fie cu sare și piper. Că doar nici o mâncare nu e bună fără sare.

Mănâncă tu o mâncare cu zahăr și miere, uite sarmale de exemplu. Crezi că bună? Hm...?

Și cam ăsta e adevărul din perspectiva mea, Vrei să mă contrazici? Fii liber să o faci în secțiunea de comentarii și dezbatem.

Până atunci, ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

04/04/2022 - Vlad și orientarea lui sexuală

 

Atenție, voi aborda un subiect destul de sensibil și tabu. Dacă știi că te deranjează tipul ăsta de discuție, sau crezi că nu e pentru tine îți recomand să închizi fereastra de blog și să faci altceva.

În postarea de aici, la final am scris un pic sec despre motivul pentru care nu mi-au funcționat niciodată relațiile de cuplu.

Am să îți spun cum mi-am descoperit orientarea sexuală un pic mai târziu decât trebuie, în viață, iar asta avut consecințe grave de socializare pe parcurs.

Nu sunt gay, sunt heterosexual, îmi plac femeile. Așa că nu-ți fă încă o părere proastă despre mine.

Totul a început cu un serial, acum 11 ani de zile. Să-i dau numele? Hm..Cu siguranță Misterioasa se va prinde dacă va citi postarea asta, dar hai să risc.

Numele serialului TV este Gossip Girl. Și în serialul de față este un personaj pe nume Chuck Bass, interpretat de Ed Westwick, persoanj care era de succes, putred de bogat și foarte carismatic.

El era îndrăgostit nebunește de Blair Waldorf (Leighton Meester) o regină a dramelor totale.

Cei doi se tachinau constant. Nici unul dintre ei nu ducea lipsă de bani așa că își permiteau să se saboteze unul pe celălalt.

Ce m-a atras pe mine la Chuck Bass? În afara succesului și a banilor, el se trezea dimineața între mai multe femei (vreo 2-3) iar Blair Waldorf nu avea nimic împotrivă. Își ținea ascunse sentimentele față de el în schimb.

Și zic, WAW, ca el aș vrea să fiu și eu, dar trec peste. Ajung la final de serial, văd cum se termină și îmi bubuie mintea. Bun filmul, apropo.

Binînțeles că Misterioasa mi-l recomandase, să mă uit la el. Încă eram în cărți, noi doi, ca să zic așa.

Și îi spun Misterioasei:

- Bă, ca Chuck vreau să ajung. Are un stil aparte.

Primesc replica înapoi:

- Da, și eu aș aș vrea să fiu ca Blair.

Dar în final, eu și Misterioasa ne-am despărțit, iar eu am rămas cu ideea personalului din film, în timp ce ea și-a văzut de viața ei normală și monotonă mai departe, uitând totul.

De aia avatarul meu are poza lui Chuck Bass, cumva am vrut să îi absorb identitatea iar asta m-a afectat psihic, tare de tot. 

Ca acum un an de zile, să realizez următorul lucru:

- Bă frate, sunt poligam sau swinger dacă vrei. Ce mă fac?

Dar ce înseamnă POLIGAM în cazul meu? Haideți să vă explic în detaliu.

Poligamia nu se practică la noi ci în țările orientale (la arabi de exemplu) unde un bărbat se poate căsători cu mai multe femei, adică poate avea soții multiple. Nu și invers, o femeie la ei acolo, nu poate avea mai mulți bărbați.

Poligamia în cazul lui Vlad = Mie îmi plac relațiile deschise. De ce? Pentru că mie îmi plac mai multe femei odată. Dar, atenție! Nu mă pot căsători decât cu una singură.

Treaba e că, eu nu vreau să mă căsătoresc.

Acuma cred că te-am pierdut și ai să spui:

- Bă, ăsta e dus cu pluta! Cum să iubești mai multe femei odată? Nu e normal. Sau o femeie cu mai mulți bărbați, trebuie să fie o femeie ușoară. Așa e conceptul la noi!

Îmi cer iertare dacă așa gândești și tu. Și eu vin cu o întrebare despre cum gândesc aici:

- Nu te-ai plictist să stai într-o relație de cuplu cu un/o singur partener/ă, care a devenit toxic/ă în timp, v-ați pierdut tot cheful și acum a intervenit monotonia? Sunteti pe calde de avă despărți sa divorța?

E valabil atât pentru bărbați cât și pentru femei. Așa că eu m-am gândit pentru mine în felul următor. Să îți povestesc:

Am luat-o pe Leoaică și pe Misterioasă și le-am pus pe amândouă la o masă de la o terasă, într-o zi de vară. Și am încercat să le explic la fiecare:

- Bă, nu pot renunța la nici una din voi două. Hai să găsim o soluție să conviețuim impreună, deschis.

Da de unde, s-a instalat o isterie și o competiție de-am zis că mai bine stăteam în banca mea.

Misterioasa: - Nu că tu mă înșeli cu Leoaica!
Leoaica: - Nu că tu mă înșeli cu Misterioasa!

Și cireașa de pe tort. Fiecare dintre ele voia să se căsătorească pe viitor (asta știu sigur) și să aibă copii cred (asta nu mai știu).

Ca pe final, ele două să rămână prietene și să se alieze împotriva mea, părăsindu-mă amândouă.

Acum ai să zici:

- Ha, ha, ha. Între două nu te plouă, dar și când te-a trăzni...Ai meritat-o! Serios? Ia să vedem!

Și atunci mi-am dat seama că ele sunt monogamiste, adică vor un singur partener într-o relație. OK, alegerea lor. Nu am să stau eu să sufăr. Ele au de pierdut în toată treaba. Vor duce o viață amoroasă mediocră cu un partener mediocru, cu mediocritate sexuală și multă monotonie. Cine sunt eu să le opresc decizia?

Eu consider gestul ăsta unul egoist și orgolios. Iubirea e o putere foarte mare. De ce să n-o împarți?

Până și Alex Velea zice: Dragostea se face în minim doi....dar nu zice în maxim câți. Poți să o faci și în 3-4.

Și acum uite cum văd eu relația perfectă în viața mea. Dacă mă consideri nebun, e treaba ta.

Să zicem că eu sunt îndrăgostit de Popeasca, care și ea la rândul ei e poligamă. Da, există femei din astea.

Acuma, eu mă îndrăgostesc și de Ioneasca, iar Popeasca îl iubește și ea la rândul ei pe Ionescu, toți 4 suntem poligami/swingers.

Deci ajungem să fim 4 oameni care se plac unii pe ceilalți. Și ne punem la masa rotundă, ne cunoaștem între noi, ne facem analizele, ca nu cumva vreunul dintre noi să aibă vreo boală cu transmisie sexuală (gonoree, candidoză, sifilis, etc) care e mai riscant când sunt parteneri multiplii.

Venim cu hârtiile pe masă, dovedim că toți suntem sănătoși atât fizic cât și psihic și putem avea relații între noi schimbând partenerii. Adică, eu sun iubita și o întreb unde e.

Ea răspunde: - Păi la Ionesscu!

- OK din partea mea. N-am de ce să fiu gelos, pentru că îl cunosc pe Ionescu. Deci nu există amant/ă.

Genul ăsta de oameni sunt pe planeta asta și se cheamă Swingers. dar cum lucrurile astea sunt văzute prost de societate, ei sunt considerați o minoritate defectă a societății la fel ca și cei gay.

Acuma, ce se întâmplă dacă unul/una dintre parteneri/partenere se plictisește să zicem și mai vede vreo femeie frumoasă sau vreun bărbat arătos. Ce e de făcut?

Păi îl aducem în grup, îl cunoaștem, facem analizele, prezentăm hârtiile și îi urăm: Bine ai venit în grup!

Și tot așa. Ăsta e tot șpilul. Cred că ai rămas blocat un pic după ce ai citit treaba asta. Te cred. Și pentru mine a fost un șoc când am aflat ce sunt de fapt.

Dar rămân la ideea mea, dragostea e prea mare ca să încapă într-un cuplu normal/monogam.

Religia interzice căsătoriile multiple. Dar ce nevoie ai de căsătorie? Ce n-o poți face și pe asta, pe hîrtie?

Alegi cu cine vrei să te căsătorești civil tip monogam (nu și religios că acolo e un întreg ritual de credință și jurăminte) și îți trăiesști viața de swinger în intimitatea casei tale.

Hai că nu zic nu, pe stradă nu dă bine ca un cuplu format din mai mulți parteneri să facă schimb de pupături. Dar în dormitor e altă treabă.

Mie nu-mi plac nici cuplurile normale care își afișează dragostea în public. Bă frate, pupăturile și pipăiturile se fac în privat. Luati-vă o cameră!

Un adolescent nu are înțelege treaba asta. Dar cu un adult, e altă mâncare de pește.

Și ăsta sunt eu așa cum m-am expus aici. Mai vulnerabil de atât și mai transparent nici nu pot fi față de tine.

Dacă în schimb, tu nu vezi decât propriul/a partener/ă al tău și numai al tău sau a ta și numai a ta, n-ai decât să trăiești în monotonie, certuri, jocuri de putere, lipsă de bani, toxicitate, etc.

Eu sunt sătul de mizeria pe care am trăit-o în fostele relații de cuplu. Știu cum e să devii gelos pe degeaba.

Dacă Misterioasa și Leoaica ziceau:

- OK bro! hai să încercăm!

Eram departe acum. Sau, dacă Misterioasa mi-l prezenta pe noul ei iubit și zicea:

- Bă, asta e Xulescu, e vaccinat e tot ce trebuie. E OK?



Nu aveam nimic împotrivă. Era OK în trei. Vorbeam cu băiețașul și stabileam niște reguli.

Da de unde? Orgoliul și mândria, aroganța și egoismul sunt la nivel înalt în sufletul omului.

Numai iubirea rezolvă tot, dacă știi să o împarți în mod aferent. Și cu asta închei postarea.

Sper că ți-a plăcut lectura și ne vedem în postarea următoare. Toate bune,

Vlad

01/04/2022 - Nu renunța niciodată la visul tău!

 

Ăsta este primul lucru pe care l-am învățat pe vremea când făceam dezvoltare personală. Țin minte că ascultam casete cu Tony Robbins și asta am înțeles eu din tot.

E adevărat că am renunțat de multe ori, la multe lucruri, însă niciodată nu am renunțat să scriu. Dacă nu am avut Internet, am scris în agendă, pe foi albe de hârtie, chiar și pe pereți.

De mic am avut atracția asta, nu știu de ce dar asta mi-a plăcut. 

Visul tău care este? Pune-l în comentarii, sunt curios să-l știu. L-ai împlinit deja? Sau încă ești pe drum, la fel ca mine?

Oriunde te-ai afla să ții minte treaba asta. Nu renunța niciodată la visul tău, oricare ar fi el.

Știu că uneori pare dificil să ajungi să-l împlinești. Dar totul se face pe etape. Un pas mic azi, altul mâine și tot așa.

Eu sunt genul de persoană care preferă să muncească mult când vine vorba de un proiect. Fac greșeli uneori și amân multe lucruri dar le și termin dacă am un deadline bine stabilit.

Ca de exemplu, deadline-ul meu zilnic e să scriu cât mai multe postări într-o zi pe blogul ăsta. Fără număr boss...

Cu asta mă trezesc în fiecare zi și niciodată nu e de ajuns. Nu sunt mulțumit cu 5-10 postări, când știu că se poate mult mai mult.

Am mai avut bloguri în trecut, dar la care am renunțat tocmai din cauza faptului că vroiam vizite zilnice din start.

Porneam blogul, scriam 10 postări într-o zi apoi mă întrebam:

- De ce nu le citește nimeni?

Ca să îmi dau seama mai târziu că lucrurile pe Internet nu stau chiar așa. Întâi blogul trebuie să prindă o anumită vechime, apoi e indexat in Google și apoi poate lumea să îl citească.

Deci dacă ești la început, muncește Ioane. Ca la job, întâi faci munca, apoi vine plata. Așa și cu blogul, multă muncă la început, recompense mai târziu.

Dar și recompensele vor fi pe măsura muncii pe care ai depus-o. Și cu asta am terminat și postarea aici de față

Ne vedem în următoarea. Toate bune,

Vlad

30/03/2022 - De ce nu fac video-uri și de ce am ales blogspot

 

Multă lume îmi spune:

- Fă-ți canal de YouTube, video-ul e mai consumabil decât scrisul

- Fă-ți blog dedicat, că nu ți-l șterge nimeni

Să vă explic de ce nu fac nici una, nici alta. Foarte simplu. Ce fac eu aici e doar un proiect, nu e ceva mare aducător de bani, cu publicitate masivă și tot tacâmul.

De ce nu Youtube? Cel puțin nu încă...

Pentru că:

- nu am setup-ul pregătit să fac "streaming"

- spre rușinea mea, la 36 de ani încă locuiesc cu mama, care intă în cameră peste mine când vrea ea (că doar e în casa ei) deci nu am intimitatea necesară

- mi-e frică să îmi arăt fața la cameră și să vorbesc în public

- sunt introvertit iar asta spune multe

De ce Blogspot și nu blog dedicat?

- pentru că cei de la Google îmi fac reclama gratuit, promovându-și marfa, deci am șanse mai mari la motorul de căutare

- ușor de folosit, nu îmi trebuie mai stiu eu ce temă lux sau plugin

- au termeni și condiții mai frumoase decât Wordpress

- au AdSense integrat din care mai scot și eu un ban ici colo

Să faci un video necesită mai multă muncă decât să scrii un text. Trebuie să editezi greșeli de multe ori, să faci video de calitate înaltă, etc.

În text, e mai simplu, recitești și corectezi greșelile gramaticale care apar pe parcurs. În plus, îmi place mai mult să scriu și să citesc decât urmăresc un video pe care oricum îl derulez.

Și cam asta e. Totul merge bine.

Vlad