Muzica e cea care mă încălzește acum. Îmi țin amintirile amorțite în fum de țigară. Frigul s-a pus atât peste oraș cât și la mine în suflet.
Ce m-a apucat acum nu îmi va trece niciodată. Am pus mândria pe primul loc și asta ne-a distrus pe amândoi.
Am pornit un război pe care nici unul dintre noi îl poate câștiga. Ne-am dat teste de fidelitate pe care amândoi le-am picat.
Odată cu tine am cunoscut și iubirea. Nu am vrut niciodată să cunosc despărțirea.
Dar de ce greșesc oare? De ce intuiția îmi spune că nu s-a terminat încă?
Mi-ai dat un puzzle de rezolvat. Mi-a luat 13 ani să îl rezolv.
Ce am creeat noi nu s-a numit niciodată o relație. A fost o poveste, o poveste care nu s-a terminat încă.
Mai e de scris despre ea. Să zicem că s-ar termina după ce nu vom mai fi pe Pământ.
Nimic mai adevărat. Tot te voi găsi pe lumea cealaltă.
Noi nu am trăit niciodată o iubire fizică, ci una spirituală și senzorială. Ceva angelic. Ceva ce nu se va termina niciodată.
Mi-ai dedicat un website doar pentru mine și pentru asta îți mulțumesc. Păcat că ai încetat să mai postezi pe el.
Nici o grijă, am creeat și eu unul aici de față. Îl vei descoperi în timp. Voi avea grijă să îl alimentez cu drag.
Când aveam 10 ani am citit o poveste din Biblie. Avea numele tău în ea.
Tot pe atunci descoperisem și pe Alladin cu lampa fermecată. Din 3 dorințe am ales una singură și anume să am o prietenă creeată special pentru mine.
Una care să îmi poată reflecta la perfecție energia. De asta ziua ta e una specială. De asta porți numele pe care îl ai. Nu ți-am spus niciodată, afli acum.
Și dorința mi s-a împlinit.
Timpul a trecut, te-am cunoscut și am știut din momentul acela că am făcut dublu click. Click tu și click eu.
Toate bune și frumoase până într-un punct. Acel moment critic când a început jocul de putere.
Și zodia noastră pe care o împărțim având în vedere că suntem la fel, e foarte mândră în esență.
Al naibii mândrie, ne-a pus bețe în roate. Ne-a îndepărtat și ne va ține la distanță atâta timp cât o manifestăm.
Din fericire avem cea de a doua trăsătură, iubim până murim. Dar vom putea trece peste mândrie?
Eu am decis să o las deoparte. Și uite așa am rezolvat puzzle-ul pe care mi l-ai dat acum 13 ani.
Tot ce trebuie să se mai întâmple acum este ca energia mea pe care o trimit în Univers să se reflecteze în oglinda ta.
Aștept cu nerăbdare acel moment. Îl vei simți și tu, ai să vezi.
Până atunci e rândul tău să scrii povestea. Eu voi continua aici, tu...nu știu, decizia îți aparține!
Cu drag,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu