Mai am și momente în care îmi setez niște obiective foarte greu de atins. Cum ar fi, sa scriu 5 articole pe zi pe bloguleț.
Am primit și un comentariu foarte constructiv în privința asta, care mi-a dat de gândit.
E clar că e cam mult ce mi-am propus eu aici. Așa că am lăsat-o mai moale. Nu mi se pare OK sa trag ca MIG-ul la început după care să stagnez o perioadă.
Așa mi s-a întâmplat. Apoi am realizat că degeaba încerc să îndeplinesc un obiectiv greu de atins.
Nici nu am ce scrie în 5 articole pe zi. E prea mult. Mai bine fac doar unul și bun. Mi se pare mai corect așa.
Cu toate astea, nu am de gând să abandonez proiectul. Noroc de faptul că am oameni în spate care mă împing în momentele mele de stagnare și mă mai întreabă dacă am mai scris ceva.
Observasem faptul că nu mai scrisesem de două săptămâni. M-am luat cu alte lucruri și am uitat de bloguleț o perioadă.
Ceea ce nu este un lucru normal. Dacă am zis că mă apuc de o treabă, apoi să o fac până la capăt, nu?
Dar ca orice om, am tendința de a exagera uneori cu obiectivele propuse. Le setez la un standard prea mare chiar și pentru mine.
Atunci ele devin din ce în ce mai greu de atins. Și odată ce nu le poți atinge, te poți lăsa păgubaș.
Dar nu e cazul meu. Dacă am zis că voi merge cu proiectul până în pânzele albe, apoi așa vreau să fac, indiferent de situație.
Am vreme să recuperez ceva timp pierdut dacă este cazul. Cam atât am avut de zis aici, trebuie să mă întorc la lucru.
Să auzim numai de bine.
Vlad
