Treaba cu blogulețul ăsta e că pot scrie ce vreau, când vreau. De obicei scriu când mă simt stresat și am nevoie de o refulare.
E refugiul meu, ca să zic așa. De ce titlul ăsta? Pentru că m-am săturat să fiu punga de bani a multor oameni.
M-am săturat să fiu eu ăla care face cinste. Eu când rămân fără, nimeni nu vine să mă ajute. Așa că am ales să fiu mai protectiv cu finanțele mele. Unii merită, alții nu.
Maică-mea obișnuiește să fie prima care apelează la mine când e pe zero. Dar cine îmi dă banii înapoi?
Pe mine cine mă ajută când sunt pe zero? Nimeni. Eu sunt bun cât am, cât nu...descurcă-te!
De asta trăiesc undeva în Balcani, ca să ofer! S-a umplut paharul și la mine, ajunge! O să îmi protejez finanțele așa cum știu mai bine. Doar muncesc pentru banii ăștia.
Am și eu drepturi ca și tine. Am învățat că tot oferind nu primesc nimic înapoi. Mă aleg doar cu nota de plată.
Sor-mea m-a învățat asta azi. Protejează, că rămâi fără pe final. Nu pot avea o vacanță corectă pentru că trebuie să tot dau.
Ajungând la titlu, nu suntem in St. Tropez, bani mulți în cont nu se găsesc pentru toată lumea. Cât ai muncit, atâta ai.
Muncești pentru banii tăi. De ce să dai acces la ei altora? Ce ești? Un sadomasochist? Nu cred.
Așa că dacă te simți în aceeași stare ca și mine, oprește-te și meditează. Nu ești pușculița nimănui.
Nu ești obligat să dai nimănui nimic. Sunt banii tăi munciți. Ține de ei, nu fă ca mine. Prea generos și chel, la final.
Cam atât am avut de zis. Ne auzim în următorul articol. Toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu