Când am pornit blogulețul ăsta am avut un elan fantastic. Am fost foarte entuziasmat. Cu timpul însă lucrurile sau mai potolit.
Am început să mă obișnuiesc cu scrisul iar subiectele de discuție s-au diminuat. Asta nu înseamnă că am și renunțat la proiect, din contră, sunt mai determinat ca niciodată să îl continui.
Problema este că am început să îi acord mai puțină atenție și m-am concentrat pe alte lucruri din viața mea.
Dar azi dimineață m-am trezit și m-am uitat peste câte postări am scris în zilele ce au trecut. Cum îmi propusesem să scriu 5 postări pe zi, am observat faptul că numărul 5 a scăzut tot mai mult.
Și am ajuns la 1 postare pe zi. Așa că m-am întrebat: Să fi avut vreo criză de entuziasm?
Tot ce e posibil. Așa am învățat că entuziasmul vine și pleacă iar scopul meu este să mențin acel entuziasm la cote cât mai mari.
Ușor de zis, greu de făcut. Entuziasmul nu este decât un boost de dopamină în creier pe lângă care se adaugă și un strop de adrenalină.
El se activează când intri în contact cu pasiunea ta și scade pe măsură ce te ăndepărtezi de ea.
Mai scurt, când faci ceva ce îți place ești entuziasmat, iar când te apuci de făcut ceea ce nu îți place, scade entuziasmul.
Cum mie îmi place să scriu și să mă trezesc dimineața devreme, entuziasmul se instalează încet încet cu fiecare articol.
Cum am întrerupt procesul de sscriere, cum a început și entuziasmul meu să scadă. Și atunci mă întreb: Ce pot face să îmi mențin doza de entuziasm la un nivel ridicat?
Păi să scriu, evident. Problema e că nu poți scrie la infinit. Apar și alte lucruri de făcut pe parcurs.
Mai trebuie să ajut și alți oameni după o anumită oră. Lucru care mă întrerupe din actvitatea scrisului.
Pe final nu vreau să adaug decât atât. Fă ce-ți place dacă vrei ca enttuziasmul să îți fie ridicat.
Noi ne auzim în articolul următor. Toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu