Am avut frica asta dintotdeauna. Frica de mă apropia de oameni sau de accepta ca alții să se apropie de mine.
Nici în ziua de azi nu fac primul pas în viața reală, acela de a intra în conversație cu cineva, dar dacă acel cineva vine primul cu inițiativa, mă implic în loc să fug.
Online, e altă mâncare de pește. Dar de unde a plecat totul? Că asta vreau să povestesc.
Când eram copil nu eram apreciat îndeajuns de către cei din jur. Când voiam și eu să mă integrez într-un grup, eram respins sau ignorat când aveam ceva de zis.
Asta mi-a creeat o atitudine introvertită, iar oamenii au început să îmi displacă. Stăteam mai mult singur și inventasem un prieten imaginar.
Mi-am dat seama că singur pot să trec prin viață fără probleme. Concept pe care îl am și acum de altfel.
Ce pot construi singur, e mai tare decât ce construiesc într-un grup. E adevărată zicala: Unde-s doi puterea crește.
Dar în ziua de azi, încet, încet conceptul ăsta a început să dispară. Oamenii sunt mai egoiști ca oricând.
Nu mai știu să ofere, să doneze sau să vină cu vreun cadou din proprie inițiativă. Excepție de la regulă o fac: doctorii, preoții sau profesorii, care primesc cadouri pentru că "așa e frumos"
În rest, dacă primești ceva de ziua ta de pe la prieteni sau rude și cam atât, dar din partea unui străin, nici o șansă.
Iți trebuie o poveste credibilă și emoționantă ca să primești vreo donație. Trebuie să ai probleme de sănătate mari ca să atragi mila cuiva. Sau să cerșesști pe la colțuri (da încă merge metoda).
Dar să revenim la mine și socializare. Mi-am dat seama că de când m-am apucat de scris și nivelul meu de socializare a crescut considerabil.
Dacă înainte îmi era frică să răspund la telefon când mă suna cineva sau trebuia eu să sun din diverse motive, eram panicat total.
Transpiram pe toate părțile și inima stătea să-mi sară din piept. Acum lucrurile au luat o întorsătură de 180 de grade foarte interesantă.
Nu știu pe viitor cum o să fie. Blogulețul meu e prea mic încât să primească vreun comentariu sau reacție.
Dar dacă voi primi reacții negative, nu am să mă supăr. Am învățat că nu contează ce crede lumea despre tine, e decizia ta cum te manifești atâta timp cât nu îi deranjezi pe alții.
Și cu asta încehi articolul de față. Ne vedem sănătoși în următorul. Toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu