După cum am mai spus, vocația este cea care te face fericit/ă. Dar următorul lucru pe listă este: progresul.
Nimic nu te poate face mai fercit și mai împlinit decât progresând prin vocație. Omul care crește în fiecare zi făcând ceva, este un om fericit.
Pentru mine ca și blogger, progresul înseamnă să scriu despre ceva în fiecare zi. Așa știu că fac progrese și cresc. Iar asta îmi dă un sentiment de plin interior și numai e nevoie să mă bazez pe surse externe.
Cheia progresului este răspunsul la întrebarea:
- Ce pot face eu azi în plus față de ieri ca să evoluez, să cresc?
Întrebarea are mai multe răspunsuri. Poți începe să creezi ceva sau să iei decizii radicale care să îți schimbe stilul de viață.
Decid să:
1. Mănânc cât mai sănătos
2. Schimb atitudinea și mentalitatea
3. Socializez mai mult
4. Creez ceva
5. Să contribui sau să ofer mai mult din ce am
Sunt decizii care te pot ajuta în mod constructiv să progresezi în viață și prin urmare să fii fericit.
Dar majoritatea oamenilor nu se concentrează pe progres și creștere, ci pe divertisment, surse externe de împlinire a fericirii și pe confort.
Modul lor de gândire sună cam așa:
- Vreau doar să mă distrez și să am banii necesari ca să îmi permit distracțiile.
Asta nu te va duce nicăieri. Va deveni o rutină în viața ta, un obicei dacă vrei, pe care îl vei aplica în fiecare zi.
Ce facem cu munca? Ce facem cu provocarea zilnică de a ieși din zona de comfort?
Păi mai nimic. Preferăm să stăm și să ne resemnăm.
- Lsaă bă, că asta nu e pentru mine. Nu mă bag. Mai bine dau drumul la TV și râd de alții.
Și atunci te întrebi de ce nu ești fericit.
Pentru că nu ai făcut nimic în plus azi față de ieri. Te-ai trezit la aceeași oră, ai băut aceeași cafea, ai fumat aceeași țigară și ai urmărit aceleași surse de informare.
Practic ai stagnat. Ai stat pe loc. N-ai făcut nici o schimbare.
Schimbarea este cheia progresului. Iar nouă ne este frică de schimbări.
Încearcă ceva nou în fiecare zi. Urmărește și caută oameni cu care rezonezi în loc să te uiți la video-uri cu pisici și câini.
Închei și postarea asta în speranța că ți-am dat de gândit. Și ne auzim în următoarea. Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu