Probabil ai întrebarea asta pentru mine. Ce o să mă fac dacă nu îmi mai vine nimic în cap despre care să scriu?
Este adevărat că blocajul scriitorului îl poate avea oricine. Nici eu nu sunt imun la asta. Se poate întâmpla să deschid o postare nouă și să mă uit la o pagina albă fără să scriu un cuvânt.
Nu am pățit-o până acum, de când am pornit blogul dar niciodată nu se știe. Dacă am să o pățesc, cu siguranță am să povestesc despre asta.
Ori scriu despre ce mi s-a întâmplat pe parcursul zilei, ori vreo amintire dacă îmi vine. Cert este că am material.
Am ales scrisul ca și vocație. Îmi dă o stare bine nemaiîntâlnită, un calm și un zen cum nu am mai trăit până acum. Așa se simte emoția împlinirii.
Simți că ești împlinit făcând ceva ce îți place. Și acuma te întreb:
- Dacă și tu ai găsi un lucru pe care să-l faci în fiecare zi și care să îți de-a o senzație de împlinire, te-ai mai opri din a-l practica zilnic?
Nici măcar un job nu îți poate oferi ce îți oferă vocația. Fericire, împlinire, un sens în viață și înțelegere. Cam asta caută orice om.
Bine, că și din iubire mai poți extrage un strop de fericire, dar vocația vine și îți umple și golul iubirii.
Dacă te simți neiubit dar ai vocație, nu îți mai trebuie iubire când ești în starea de flux. Tot ce trebuie să faci este să te apuci de lucrul care îți place mai ales după ce te trezești de dimineață.
E o senzație ce nu o pot descrie în cuvinte. Nu pot trăi fără gândul că trebuie să postez de cel puțin de 5 ori într-o zi pe blog.
Cu ocazia asta, blogul crește, odată cu senzația că:
- Bă, am mai pus pe foaie azi ceva!
Cam atât pentru postarea asta. Ne vedem în următoare. Numai de bine.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu