05/04/2022 - Când te simți la pământ, sună un prieten adevărat

 

Am o amică (singura de altfel de sex feminin) care mai socializează cu mine din când în când. Am cunoscut-o acum vreo 3-4 ani cred. Nu dau prea multe detalii despre ea ca să îi păstrez intimitatea.

Am încercat să creeăm o relație de cuplu (dar ne certam des) iar distanța e prea mare în Km și avem culturi diferite, însă ideile pe care le împărțim și discuțiile pe care le ținem sunt foarte adânci.

Și azi mă sună, plângând de mama focului că s-a săturat să muncească la vocația ei (care este muzica) și să nu vadă rezultatele dorite.

Ca un bun ascultător ce sunt, n-am întrerupt-o din ce avea de zis. S-a calmat s-a descărcat, după care am putut avea o discuție foarte în detaliu. 

Mi-a mărturisit că s-a săturat să cânte și să nu primească recompensa pe care toți o dorim pe social media, Tik-tok și din astea.

În plus, trebuie să consume multă dată mobilă, să încarce videoclipurile. Like-urile nu vin câte ar trebui, comentariile nici ele nu sunt la nivelul care trebuie și tot așa. Ca orice artist în devenire, fata vrea să își monetizeze conținutul. Dar cum platformele astea au niște cerințe și condiții imposibile zic eu de-a reuși să ajungi viral, apar situații de genul ăsta.

Nu sunt expert în social media, am mai vorbit despre asta, nu sunt fan like-uri, comentarii și "plăceți-l pe Vlad pe Facebook" sau alte platforme din astea.


Bun. Când s-a mai potolit și am simțit momentul în care pot vorbi și eu, i-am spus așa:

- Am fost și eu acolo de multe ori, dar nu mi-am descoprit pasiunea la timp. Așa că uite ce-am făcut. Mi-am deschis blog în limba română (noi vorbind engleză) în care mi-am scris toate trăirile, emoțiile și experiențele mele de viață, să le vadă toată lumea care înțelege limba.

- Am scris pe blog despre orientarea mea sexuală (și nu, nu sunt gay), experiențele mele psihice prin spitale, relațiile eșuate, lipsa de bani, ce mai, tot tacâmul.

S-a schimbat la voce și reacții. S-a oprit din plâns și foarte șocată de ce i-am spus, a zis:

- Ce Vlad? Ai avut curajul ăsta? Eu n-aș avea...

- Da, l-am avut și încă îl am. Și ce crezi că plouă cu trafic la mine pe blog? Nici vorbă. Ai mai multe like-uri și comentarii tu pe platformele de socializare, decât eu pe bloguleț.

- Nu mă citește încă nimeni la modul serios și nu sunt băgat în seamă deloc. Și nu disper, aștept cu timpul să văd ce iese. Mă mai simt și împlit scriind, cum tu te simți cântând, iar faptul că pun întâmplările mele pe Internet mă face să văd viața cu alți ochi.

- M-am săturat să mă gândesc la ce vor spune oamenii despre mine dacă îmi vor citi vreo postare. Că sunt nebun? Știu asta deja! Că mă înjură? Hate-ul online e de când există Internet, agresarea verbală e și mai veche de atât. 

- Am fost deja bătut, umilit, jignit, refuzat de fete când eram tânăr și cu toate astea sunt încă aici fără nici o problemă. Orice mi s-a întîmplat, nu am renunțat.

- Ba chiar am câștigat niște beneficii de pe urma evenimentelor petrecute în viața mea. Iar părerea mea despre dragoste s-a schimbat.

Am motivat-o un pic și a rămas să vorbim data viitoare. Sper că i-a fost de folos. De aia zic, când simți că viața ți-se duce de râpă (asta e doar în mintea ta, bineînțeles) sună un prieten adevărat.

Nu știi niciodată de unde sare iepurele. Și nu îți trebuiesc 5000 de prieteni pe Facebook, sau fani pe Tik-tok, care dacă îi suni sau le dai mesaje, se dau la fund.


Pe final și concluzionând. Există și un proverb american cred care spune așa:

- Un prieten în nevoie, e un prieten în faptă!

Proverbul ăsta vrea să spună că noi oamenii nu uităm ajutorul pe care îl primim din partea celorlalți. Îi știm cine sunt și îi apreciăm pentru asta. Că de aia avem memorie sau ținere de minte dacă vrei.

Și eu la rândul meu m-am simțit validat pentru recunoștința de care a dat dovadă și conversația s-a ternminat cu:

- Te-aș lua în brațe acuma dacă aș putea.

I-ar eu am zis:

- Asta e magia Internetului, scurtează distanța dar face imposibilă conexiunea umană!

Cam atât pentru postarea asta. Ne vedem în următoarea. Și nu, nu am să încetez să scriu doar pentru că n-am audiență sau să fac nu știu ce fel de postare "la comandă" ca să atrag atenția. Ce va fi va fi.

Toate bune,

Vlad




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Următorul nivel

  Cum stăteam așa și mă gândeam, am realizat ceva ce nu am mai simțit până acum. Prea mult timp am fost atașat de persoane, etichete, rezult...