Când eram mic eram cinefil. Băi nene, deci nu era film la care să nu mă uit. Cum prindeam câte o peliculă, eram cu ochii în ecran.
Cel mai mult îmi plăceau filmele romantice sau dramele. Dar pe măsură ce am crescut, mi-a scăzut și pofta.
Mai ales când am aflat că viața bate filmul iar romantismul din filme nu va fi niciodată ca în viața reală.
Dar așa am crescut, iar asta mi-a afectat relațiile de cuplu pe care le-am avut. Asta dacă poți numi cuplu, o relație între doi adolescenți.
De la drame și romance, am trecut la filme de acțiune. Rupeam în două mersul la cinematograf.
Nu zic că nu aș merge și acum la cinema, dar filmele produse în zilele noastre, numai au nici un gust.
Am fost anul trecut la cinema de mai multe ori, și am dat banii degeaba, mai mult mi-au plăcut reclamele dinaintea proiecției, decât filmul în sine.
Nu m-am dat în vânt niciodată după genul horror. Mi se par filme de prost gust făcute pentru oameni mai puțin inteligenți. Când am descoperit genul ăsta de filme, am zis nu frate, prefer să dorm bine noaptea.
Comediile sunt iarăși printre preferatele mele, îmi place cum se desfășoară firul acțiunii în timp ce râd cu poftă.
Dar cum mai spus, crești în vârstă și începi să dezvolți alte pasiuni, iar filmele cad pe locul 10 să zicem.
Sunt și persoane care nu renunță la ele. Unchiul meu, spre surprinderea mea încă se uită la filme și e trecut de 50 de ani.
Cred că diferă de la om la om. Până acum, cred că am văzut to ce se putea vedea: documentare, romantice, dramă, psihologice, acțiune, animație, horror (mai rar).
După părerea mea, filmele sunt doar de distracție, iar omului îi place să fie distrat și plătește scump pentru asta.
Cât la sută din banii tăi se duc pe distracție? Mult la sută. Sunt sigur. Dar nu vreau să fie asta problema mea. Fiecare știe exact cât cheltuie și pe ce.
Cam atât cu filmele. Ne vedem în postarea următoare. Până atunci, toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu