Scriu postarea asta, ca să îmi aduc aminte, mâine la 16:30 să fiu la medicul ORL-ist. Am mai scris și aici despre problema mea cu urechile.
Nu aud sunetele joase. Dacă vorbești încet cu mine, eu aud bla-bla-bla. Doar zgomotul, cuvintele în schimb, nu.
Și multă lume obișnuiește să vorbească prea încet în preajma mea. Eu mă fac că tac sau îi spun interlocutorului să vorbească mai tare, sau:
- Huh? Ce ai zis?
Asta este enervant pentru ambele părți. Deja cred ce gândește cel/cea care vorbește cu mine:
- Uite și la surdul ăsta, nu aude nimic!
Iar chestia asta mă afectează psihic fiindcă nu pot comunica aferent cu oamenii. Ceea ce duce la amplificarea anxietății sociale, care la mine e deja la un nivel destul de ridicat.
Dacă e să pun aparat auditiv, aia e. Îl pun și pe ăla. Și atunci o să am și ochelari (placă video) și placă de sunet 🤣 adică și surd și chior.
Măcar să fie cu de toate dacă tot facem o shawarma aici.
Surditate de percepție, așa ascris medicul meu psihiatru pe trimitere. Așa că am sunat pentru o programare și ce credeți că mi s-a spus la telefon?
- Doamna doctor ORL vă poate prelua doar în sistem privat, adică plătiți consultația.
Eu, să plătesc? Dar nah, aia e. Totul în viață se plăteșste așa că...dă-i înainte.
Urmează o postare rușinoasă dar care e normală și trebuie discutată. Ne vedem acolo. Până atunci, numai de bine.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu