L-am întrebat într-o zi pe bunicul meu:
- Bre, bunele, de ce joci matale la Loto în fiecare săptămână?
La care el a zis așa:
- Când eram tânăr, era un moș în satul în care locuiam. Și moșul ăsta mi-a făcut o predicție că o să câștig la Loto dacă joc. Și am câștigat sume mari de vreo două ori. Uite de aia joc eu la Loto de două ori pe săptămână.
Pesemne că moșul respectiv avea darul de a ghici sau ceva. Că bunicul câștigă și acum dar sume mai mici.
Cert e că cel puțin odată pe lună îi ies câteva numere și mai ia câte un câștig mic acolo. Bineîțeles că nu el se duce să pună biletele. Merg eu sau maică-mea, ăștia mai tineri.
Problema enervantă e că odată pe lună rămânem fără bani de Loto și trebuie să facem sacrificii și să facem rost de bani pentru asta.
De ce? Pentru simplu fapt că e bunicul și el nu poate fi refuzat, cel puțin așa zice mama. Ea nu a putut niciodată să își refuze părinții.
După spusele bunicului meu, apartamentul ăsta în care locuim a fost cumpărat cu banii câștigați de el la loterie..
Trebuie să fi fost o sumă mare dacă și-a permis un apartament de 3 camere. Și uite așa de două ori pe săptămână, ne găsești (mai mult pe mine decât pe mama) în loterie, punând bilete.
Îi face mare plăcere lui bunicu să îmi dicteze numerele pe care eu le trec întâi pe o foaie de hârtie, apoi pe biletele de joc.
Mie asta îmi pare mai mult o dependență de jocuri de noroc. Dar ce să faci cu un bătrân care la 96 de ani nu are prea multe opțiuni.
Atât are și el să se bucure, loteria.
Și cu asta închei și ne vedem în postarea următoare. Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu