Am început școala la 6 ani. Am mai scris aici despre asta. Nu mi-a plăcut nicodată, deși am luat premiul întâi timp de 3 ani consecutivi și asta din cauza lui BU care și ea a fost profesoară la viața ei și mă ajuta la teme.
Ba chiar uneori ea mi le făcea. În clasa înâi am avut ca învățătoare (că așa se supnea pe atunci) pe doamna Giubilan, care ne-a luat și în prima excursie de grup despre care nu am multe amintiri.
Apoi a început clasa a doua până într-a patra cu doamna Paula. O profesoară severă care te bătea cu linia la palmă sau cu nuiaua. N-am mâncat eu multă bătaie în școală dar nici nu sunt de acord cu ea.
Nici elevul să nu bată profesorul, dar nici vice-versa. Aveam un coleg de bancă pe nume Dan, dar porecla lui era Milion.
De ce îi spunea Milion? Nu știu nici în ziua de azi. Țin minte că eram tare la citit, eu care învățasem să citesc la 5 ani, cărți pentru copii cum ar fi: Căluțul Cocoșat sau Doi Cocoși.
Prin clasa a patra, la matematică (materia mea cea mai detestată) ajunsesem cumva la ecuații cu o necunoscută. Știți voi, aia în care muți X-ul după egal, scazi sau aduni și scoți rezultatul.
Eu și Milion am fost scoși la tablă. Stăteam ca două lemne cu creta în mână amandoi neștiind ce să scriem.
Poc, Poc! Câte o nuia la fund primim din partea doamnei Paula. Am început să scriem ca doi savanți de știință și am umplut tabla cu ecuații rezolvate.
Prin clasa a doua am învățat despre Mihai Viteazul, iar Milion colegul meu de bancă avea mari probleme cu cititul, citind pe litere.
Ce n-am înțeles niciodată atunci era să scot ideile principale dintr-un text. Am început să scriu făcând bastonașe și liniuțe apoi au urmat literele din alfabet una câte una.
Aveam caiete pentru fiecare materie în parte și BU mă organiza ca la carte. Hăinuțe curate, ghiozdan, ce să mai, eram un elev mâna întâi.
Mai aveam și un obicei ciudat, luam apărarea celor de la grădiniță când încerca cineva să se ia de ei.
Da, și pe atunci exista bullying. Cred că el există de când s-a inventat școala. Nu știu dacă doamna Paula mai trăiește acum, dar îi sunt recuncător pentru educația de pe atunci.
Atât de prost stăteam cu matematica, încât BU angajase și un meditator care mă pregătea chipurile pentru examenul de trecere din clasa a patra, în clasa a cincea.
Dar examnul s-a scos până am ajuns eu în clasa a cincea și nu a mai fost nevoie să-l dau.
Clasa a cincea am făcut-o în Craiova iar pe a șasea la București. Pe final vă spun că eu nu am înțeles nimic din șscoală în afară de: scris, citit și făcut operații de adunare, scădere, înmulțire și împrțire.
Apoi au apărut radicali, fracții și m-am pierdut total. ca să aflu că matematica în timp devine plină de litere și formule care pentru mine reprezintă limba chineză.
Astea fiind zise, ne vedem în poastarea următoare. Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu