Nu sunt mândru de așa ceva, ba chiar îmi este rușine să povestesc treaba asta. Dar blogul este despre insecuritățile și vulnerabilitățile mele ca și copil.
M-am crezut cleptoman o periodă, dar spre binele meu, am încetat chestia asta pe la 16 ani și am început-o pe la 12 ani, după ce BU murise.
Mătușa mea de pe tată, Gabriela (Dumnezeu să o oihnească în pace) îmi dădea bani pe atunci, nu zic nu.
Câte 500-1000 de lei vechi cum era, dar nu în fiecare zi. Băi frate și când ea stătea și picta în atelier (că asta a fost meseria ei) eu mă duceam și îi băgam mâna în geantă și șterpeleam e adevarat sume mici de bani, ca să nu își de-a seama că lipsesc bani de acolo.
Nu s-a prins niciodată dar nah, ca și copil pentru mine era o bucurie să am bani chiar dacă erau furați.
Mergeam la cinema și mâncam înghețată de ei, sau îi spărgeam la Internet Cafe. Cam pe asta îi cheltuiam. Dar cea mai jenantă situatție a fost cu una din verișoarele mele.
Verișoara mea primară Ana, avea o colegă de servici și mă mai lăsa pe la ea când avea de lucru. Și rămăsesem eu singur în casa femeii așa că am început să îi caut printre lucruri și am găsit niște bani într-un dulap.
Erau vreo 50 de ron în banii noștrii, dar erau ultimii și eu i-am luat. Colega ei după câteva zile îi spune Anei:
- Bă Ana, vezi că îmi lipsesc 500 de mii din casă, știi ceva de asta?
Ana mă întreabă dacă nu cumva... iar eu am recunoscut că i-am luat. I-a dat Ana banii înapoi femeii și eu mi-am cerut iertare la final, dar senzația a fost de cacao.
De atuncci am încetat să mai pun mâna pe ce nu e al meu. Așa că am stat de vorbă cu sor-mea pe tema asta.
Spre surprinderea mea, sor-mea m-a liniștit zicând:
- Stai liniștit, că și eu luam bani din geanta mamei când eram mică!
Și am aflat de ce făceam eu asta. Sor-mea mi-a explicat așa:
- Când nu ai banii tăi (mai ales munciți) e normal să pui mâna pe tot ce prinzi.
Ceea ce e adevărat, pentru că de cum am început să am banii mei, nu am mai simțit nevoia să pun mâna pe nimic altceva care aparținea altcuiva.
Bine că m-am oprit la timp, și că nu am ajuns să am probleme mai grave. Și asta dragii mei e povestea cu mine la furat.
Ai pățit și tu la fel? rezonează cu tine? Dacă simți nevoia, scie te rog în comentarii.
Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu