Mă dădeam cu sania în fiecare an și de fiecare dată când aveam ocazia. Și într-o zi la săniuș apar doi prieteni mai în vârstă ca mine. Li se spunea: a lu' Ceacâr
Pârtia, era un pod care despărțea o baltă și mergea ca uns din deal în vale pe sanie. Și ce credeți că aveau de gând Ceacârii...sa mă pună să înjur, dar nu pe oricine ci pe un vecin a cărei curte se vedea în apropiere de pârtie.
Cum am ajuns din deal în vale, ăștia doi m-au luat de braț și mi-au zis:
- Îl vezi pe ăla care dă zăpada deoparte în curte? Eu zic:
- Da, cum să nu!
- Strigă la el și zi sugi p*** și că îți bagi p*** în măsa.
Acuma, eu aveam vreo 8 ani, nu știam prea multe așa că am început să strig la om:
- Suge-o bă, și toate de mai sus.
Ăștia doi se prăpădeau pe jos de râs. Liviu, că așa îl chema pe vecinul cu pricina, lasă lopata jos și iese pe poartă.
Prostovanii de Ceacâri nu îl văd, în schimb eu l-am văzut dar nu am zis nimic. Când am crezut că faza a trecut și am urcat cu săniile toți trei să ne mai dăm o tură, cine credeți că aștepta cu o nuia în mână în valea podului.
Liviu, roșu tot la față. Bă frate și mi-i ia pe ăștia doi Ceacâri la bătaie de le merga peticile.
Ăștia doi strigau:
- Stai bă că nu am zis noi, el a zis.
La care Liviu, face:
- Da, da, el a zis, dar voi l-ați pus să zică! Și poc, trosc.
Au fugit Ceacârii ca măgarii în ceață, bătuți măr.
Eu am scăpat ce deh eram copil și Liviu mi-a spus:
- Bă Vlade, nu te mai lua după ăștia că te învață numai prostii. Și m-a lăsat în pace.
Am ajuns acasă după mai multe ture cu sania și m-am amuzat copios. BU s-a amuzat și ea când i-am povestit.
Și cam asta a fost povestea. Ne vedem în postarea următoare. Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu