Ăsta este primul lucru pe care l-am învățat pe vremea când făceam dezvoltare personală. Țin minte că ascultam casete cu Tony Robbins și asta am înțeles eu din tot.
E adevărat că am renunțat de multe ori, la multe lucruri, însă niciodată nu am renunțat să scriu. Dacă nu am avut Internet, am scris în agendă, pe foi albe de hârtie, chiar și pe pereți.
De mic am avut atracția asta, nu știu de ce dar asta mi-a plăcut.
Visul tău care este? Pune-l în comentarii, sunt curios să-l știu. L-ai împlinit deja? Sau încă ești pe drum, la fel ca mine?
Oriunde te-ai afla să ții minte treaba asta. Nu renunța niciodată la visul tău, oricare ar fi el.
Știu că uneori pare dificil să ajungi să-l împlinești. Dar totul se face pe etape. Un pas mic azi, altul mâine și tot așa.
Eu sunt genul de persoană care preferă să muncească mult când vine vorba de un proiect. Fac greșeli uneori și amân multe lucruri dar le și termin dacă am un deadline bine stabilit.
Ca de exemplu, deadline-ul meu zilnic e să scriu cât mai multe postări într-o zi pe blogul ăsta. Fără număr boss...
Cu asta mă trezesc în fiecare zi și niciodată nu e de ajuns. Nu sunt mulțumit cu 5-10 postări, când știu că se poate mult mai mult.
Am mai avut bloguri în trecut, dar la care am renunțat tocmai din cauza faptului că vroiam vizite zilnice din start.
Porneam blogul, scriam 10 postări într-o zi apoi mă întrebam:
- De ce nu le citește nimeni?
Ca să îmi dau seama mai târziu că lucrurile pe Internet nu stau chiar așa. Întâi blogul trebuie să prindă o anumită vechime, apoi e indexat in Google și apoi poate lumea să îl citească.
Deci dacă ești la început, muncește Ioane. Ca la job, întâi faci munca, apoi vine plata. Așa și cu blogul, multă muncă la început, recompense mai târziu.
Dar și recompensele vor fi pe măsura muncii pe care ai depus-o. Și cu asta am terminat și postarea aici de față
Ne vedem în următoarea. Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu