La țară la BU când eram mic, aveam un tablou cu Moș Nicolae sau Sf. Nicolae dacă vrei.
Bă nene și urma seara în care trebuia să vină Moș Nicolae cum vine el în fiecare an cu dulciuri. Bineînțeles că BU era Moșu, dar eu copil fiind credeam cu tărie că vine Moș Nicolae și lasă dulciuri în papuci.
Ce să îi ceri unui copil de 8-9 ani. Crede orice fantezie. Nu știu cum s-a făcut în noaptea aia dar când m-am trezit dimineață să plec la școală, am găsit papucii goi.
Bine, acuma eu aveam și două perechi de papuci, iar BU mi-a spus să nu ma încalț cu cei pe care îi vroiam eu, ci cu cealaltă pereche.
Scopul care era, ea mi-a pus dulciurile în perechea doi, dar eu nu și nu:
- Pe ăștia îi iau!
Am fost supărat toată ziua la școală. Toți copii se lăudau cu ce le-a adus Moșul, eu...nimica.
Oameni buni, vin acasă, pun mâna pe o nuia, mă duc în camera unde era icoana și încep a bate în icoană cu nuiaua, țipând:
- Nah, Moșule, nu mi-ai adus nimic, ia de aici.
Vine BU grăbită și când mă vede, să leșine.
- Da ce faci Vlad aici? De ce bați icoana?
- Păi nu mi-a adus Moșul nimica, și de aia.
- Eu când ți-am spus să te încalți cu ceilalți papuci, nu am zis degeaba. Ia du-te și vezi.
Și ce surpriză, papucii erau plini de bomboane și alte dulciuri. Așa că l-am bătut pe Sf. Nicolae degeaba.
Și asta dragii mei e povestea așa cum mi-o aduc eu aminte. Ne auzim în postarea următoare. Toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu