Pentru început haideți să vă spun ce era My Computer. Era un Internet Cafe din Iași, la vreo distanță de jumătate de oră față de casa în care locuiam și pe care îl frecventam împreună cu cel mai bun prieten al meu George.
Asta se întâmpla când aveam vreo 16-17 ani prin anii 2002-2003. Chiuleam de la școală pe atunci cu săptămânile amândoi și cum el avea mai mulți bani ca mine, făcea el cinste de cele mai multe ori.
Operatorii de la sala de Internet deja ne cunoșteau foarte bine, știau cam pe la ce oră apărem și ne rezervau ultima cameră din sală, unde nu venea mai nimeni, deci puteai avea intimitatea ta acolo și erai sigur că nimeni nu se uită la tine în ecran când conversai cu cineva pe mIRC
Treaba era serioasă, fiidcă noi când veneam să stăm pe Internet, luam câte 4-5 ore sau mai mult. Lucru pe care îl costa pe George vreo 10-15 RON să zic, în banii noștrii.
Pe vremea aia încă nu apăruse moneda nouă RON. Eram pe sistem vechi, cu sute de mii de lei. Deci costa în jur de 100.000-150.000 lei vechi.
În mare parte a programului, conversam cu alte persoane sau ne uitam la poze deocheate. Asta făcea orice adolescent la vârsta aia.
O fază comică de tot a fost cu așa zisul Mihai. Era unul din operatorii de sală care venise pînă la noi în cameră să verifice unul din cele 4 calculatoare de acolo care se stricase cred.
Eu și George îl întrebăm:
- Nu te supăra, dar venim de mult aici și nu știm cum te cheamă. Cum te cheamă?
- Mihai, răspunde el.
La care se aude o voce din partea opusă a sălii care strigă:
- Costiiin, măi Costin măi. La care Costin face:
- M-am dat dracu' ! 😂
Practic ne-a mințit că îl cheamă Mihai, când de fapt îl chema Costin.
O fază mai tristă de care îmi amintesc, au intrat în camera noastră niște polițiști care au adus un om ce furase ceva sau nu știu ce făcuse mai exact, și-l băteau acolo. Nu în sensul brutal, dar îi mai aplicau câte un capac după cap. Asta era trist.
Și unul din polițiști se întoarce către monitorul meu. Eu mă uitam la gagici dezbrăcate, dar lui nu i-a păsat de treaba asta. Și mă întreabă:
- Băiatu' ai mIRC?
- Am nenea polițist, cum să n-am.
- Ia caută și tu pe una, pe Iași, vezi dacă e online.
Practic trebuie să văd dacă vreo fată era online ca să vorbească el cu ea. Măi frate și o găsesc.
Și începe polițistul: Zi asta și zi ailaltă. Trebuia să specific că nu sunt eu cel care vorbește cu ea ci e nenea polițistul sub porecla mea, și că vor să se vadă nu știu pe unde.
Avea el o relație ceva cu vreo mândră și cum am menționat mIRC-ul pe atunci era un fel de Facebook acum.
Era singurul program de socializare pe care oamenii îl foloseau, mă refer la cei care știau să folosească un calculator.
Până la urmă au plecat polițiștii cu tot cu infractor și lucrurile s-au calmat. O oră mai târziu ne-am terminat și noi timpul de stat online și am plecat spre casă povestind intens despre faza cu polițiștii.
Mda, cam asta a fost treaba cu cel mai tare Internet Cafe pe care l-am vizitat vreodată. Acum e altceva în locul lui. L-au desființat. Era și normal, mai ales că acum ai Internet acasă și pe smartphone.
Urmează să vă spun povestea cu Yahoo Messegner și cât de tare a fost soft-ul ăla. Până atunci, toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu