Mi-a plăcut orașul ăsta terbil de cum am pus piciorul acolo. Dar nu despre oraș este vorba, ci despre o mândră și o relație de 3 ani de zile foarte frumoasă cu multe urcușuri și coborâșuri.
Totul a început pe Yahoo Messenger acum vreo 17 ani de zile. Am scris despre YM aici.
Locuiam cu unul din verii mei, în aceeași cameră. El făcuse ceva și o agățase pe mIRC, iar de acolo, a trecut-o în lista de YM.
Eu pungaș de meserie pe atunci, i-am furat lista pe neve, am închis tot și am plecat la vecina de la parter care iar avea probleme cu calculatorul.
În timp ce lucram la calculatorul vecinei, intrasem și pe Yahoo cât ea plecase după țigări. Și hop mesaj de pe ID-ul ei:
- Bună dar cum m-ai adăugat în lista ta de prieteni?
I-am explicat eu acolo că fur liste de YM, printre care era și ea. Eu sunt cu zodiile, adică am o problemă de compatibiliate (în capul meu bineînțeles) așa că o întreb ce zodie e:
- Sunt Leu, îmi zice.
Fac și eu ca Jimmy Hex: Taaai să-mi bag! Eu sunt Pești. Sigur n-o să meargă.
Dar spre surprinderea mea, am creat o conexiune destul de puternică. Aveam o groază de subiecte de vorbit și ne prindea noaptea discutând.
Ne-am trimis poze reciproc și treaba mergea ca pe roate. Până în ziua în care i-am mărturisit dragostea mea pentru ea.
Ea nimic. Și dă-i și chinuie-te până într-un final a mărturisit că și ea are sentimente pentru mine.
Bun am zis eu, îmi iau inima în dinți și mă duc la Timișoara să o văd. Din Iași...
14 ore cu trenul dragii mei. Și asta nu e tot.
Am ajuns acolo, în gară și eram total debusolat. Ce să faci într-un oraș în care nu cunoști pe nimeni. Bine, știam de trupa Genius că erau de acolo, dar cu ce să mă ajute ei?
Așa că o sun și îi spun că am ajuns.
- Unde ne vedem?
- Păi vezi cum ajungi în parcul Rozelor (cred că era)
Am luat un taxi, am plasat comanda și am ajuns acolo. În 10 minute hop și ea, toată zâmbind și alergând spre mine.
- Iubirea mea, strigă ea și mă ia în brațe.
Să fii adolescent și să simți bucuria asta, dapoi ca adult?
Mulți adulți ar vrea o scenă ca asta dar numai e ce a fost. În fine, continuăm.
Ne așezăm noi pe o bancă de pe acolo, vorbim una alta și nu rezist și o pup. N-a avut nimic împotrivă.
Și uite așa începuse relația frumoasă cu final tragic. Ne-am dus fiecare la casa lui. Ea la casa ei eu în gară plângând de fericire.
Am juns până la urmă și eu în Iași, și am mai vorbit pe YM luni întregi. Până când sună telefonul...
- Alo, sunt eu, am juns în gara din Iași.
Ceee? WTF! Eram statuie. Ce făcuse mândra? Venise din Timișoara în Iași să mă vadă.
Abia atunci mi-am dat seama că nu e de bine cumva, m-a luat pe nepregătite. A stat ea la mine vreo câteva zile cred. Ce le-o fi spus părinților ei, habar n-am.
Cert e că începuseră să o sune să vină acasă. În fine, pleacă ea iar eu mă mut în București o perioadă.
Timp în care am vizitat-o de Sărbători câteva zile. Din București în Timișosara faci mai puțin timp cu trenul, deci e mai ușor de ajuns.
I-am cunoscut părinții care nu m-au plăcut din prima. Motivul? Sunt moldovean și ăștia beau mult.
Treaba a început să se răcească. Ea era genul de fată care era mereu în centrul atenției iar eu undeva pe lângă.
Asta nu mi-a plăcut. Și am încetat să mai vorbesc cu ea. După mult timp m-am dus din nou în Timișoara să îmi cer iertare, pe nevăzute bineînțeles.
Am stat un pic de vorbă și am aflat că dăduse la facultate, lucru care mie nu îmi place.
Mi-a spus să fac la fel, dar nu am vrut. Și uite așa s-a terminat totul. Și-a găsit pe cineva mai potrivit între timp și le merge bine.
Dar hei, suntem încă prieteni pe Facebook. Nu am vorbit unul cu altul încă dar niciodată nu se știe.
Dacă o să vadă postarea asta, aia e. S-a zis, s-a făcut. Și asta e dragii mei aventura mea din Timiș.
Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu