Am doi bunici. Pe unul dintre ei nu am apucat să îl cunosc și anume pe cel de pe tată. Tot ce știu despre el e că a fost un anti-comunist convins și ar fi murit prin pușcărie, că deh, așa făceau aia înainte, dacă nu erai cu ei.
În schimb îl am pe bunciul de pe mamă încă în viață. Are 96 de ani și se ține foarte bine. Are o condiție fizică de invidiat.
El a fost militar la viața lui, plutonier mai pe scurt. A lucrat cu multe scule militărești: arme, tunuri, tancuri și avioane.
Acuma, eu nu știu ce face un plutonier, poate îmi povestiți voi în rubrica de comentarii. Cert este că el îmi mai povestește cum făcea armata azi aici, peste o lună îl muta în altă parte.
Avea grijă de avioane și de tancuri. Eu cred că un plutonier e un fel de lider care are în subordine mai mulți soldați.
Dar am să îl întreb direct pe bunicul, acum că mi-a venit ideea, și voi actualiza postarea asta când am să aflu ce face un plutonier în armată.
Duce o viață super aici la oraș alături de noi. Eu am grijă de el cât mama mai are treburi prin oraș sau pe la țară.
Mă asigur că mănancă în fiecare dimineață, că își ia pastilele iar în rest pot sta cu el sau să îl las singur să se uite la televizor și eu să îmi văd de treabă pe blog.
Fiind bătrân, încă îi place muzica populară. Cam asta asculta el pe vremuri. Bine că sunt canale TV cu așa ceva.
Când eram mic, țin minte că avea crescătorie de pui și găini la țară. Nu știu cum reușea. Mie mi se pare o responsabilitate mare să ai grijă de 30 de pui în fiecare zi plus găinile.
În rest mai uda plantele de prin grădină: vinete, roșii și castraveți.
Cam asta e în mare despre bunicul. Să ne trăiești bunele până la 100 de ani, ba chiar mai mult.
Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu