Am amintiri foarte frumoase din școală privind informatica. Nu îmi plăceau orele predate de profesori, cu programare și alte alea.
În schimb, în laboratorul de informatică era un inginer de sistem. Domn' inginer, dacă vedeți postarea asta, pentru dumneavoastră e, în semn de mulțumire.
Totul a început în clasa a 8-a, când am și făcut peste 300 de absențe din cauza asta. Ajung eu în laboratorul de informatică într-o pauză.
Domnul inginer mă îtreabă:
- Scopul și durata vizitei!
- Păi să mă joc un pic pe pc, am zis.
- Ia du-te tu și ia-mi un pachet de țigări și te las.
Am fost, i-am luat țigări și m-a lăsat să mă joc vreo oră. Clar chiuleam dar ce să-i faci, faptul era consumat. Care era treaba?
Nu întotdeauna se țineau ore în laborator, deci era liber, așa că eu îmi faceam de cap pe acolo.
Când m-a văzut inginerul așa interesat de calculatoare, mi-a spus:
- Ia vino încoace. Uite aici am un calculator desfăcut. Ăsta e Ram-ul, aici e procesorul și așa se instalează.
Preț de 3 luni în care am chiulit mișeleste de la ore, am învățat cum să asamblez și să configurez un PC.
Ba chiar îl ajutam pe inginer cu câteva pc-uri prin laborator. Trebuiau configurate și instalate.
Așa că domnul inginer a prins drag de mine și mă ținea pe lângă el. problema era absențele. Mai târziu am auzit că a și fost penalizat cu 10% din salariu pentru că mă ținea in laborator.
Jucam jocuri în rețea la vremea aia. Era plăcut. O altă fază tare, o profesoară de informatică care mă îndrăgea mult, pe final de program avea de predat ore în altă clasă.
Laboratorul trebua închis, dar eu mai voiam să stau. Era după ora 18:00. Și mi-a lăsat cheile laboratorului zicând:
- Mi le aduci tu după ora asta ok? Mă găsești in sala de clasă X (numai țin minte numărul)
A fost WOW pentru mine.
Și cam asta am făcut mai mult în școală, am învățat calculatoare și tehnică a informației. Deși programarea nu s-a lipit niciodată de mine.
Cam atat pentru acum. Ne vedem în postarea următoare.
Cu bine,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu