Să vă povestesc despre sor-mea. Consider că e bine ai un frate/soră ca să nu fii singur pe lume.
Când eram mai mic, sor-mea mă tot tachina. Ea e mai mare decât mine cu vreo 7 ani. Îmi aduc aminte că era tare la carte în liceu.
Știa foarte bine matematică și engleză. Întotdeauna mă punea să îmi fac temele la mate și eu nu voiam așa că jap o nuia peste fund.
Până să ajungă la facultate, sor-mea n-a avut nici un iubit. Am zis că nu va găsi niciodată pe cineva. Dar cine a fost prin facultate știe cum se creează legăturile acolo.
Eu care consider facultatea o pierdere de vreme, nu am de unde să știu cu ce se manâncă.
A copilărit cu mine la țară la Leamna o perioadă, până să se mute în Iași. Avea multi prietenni printre vecinii din sat. Eu niciodată nu am înțeles cum reușea să socializeze atat de ușor.
Timpul a trecut, ea a terminat liceul și s-a dus la facultatea de litere Spaniolă-Engleză. A rupt limba spaniolă în două și ca prin minune și-a găsit și pe cineva în timpul facultății.
Apoi s-a mutat în Spania și s-a căsătorit acolo. Cumnatul meu e un om de treabă, la locul lui. Îmi place de el.
Și uite așa s-a făcut profesoară de engleză. Visul ei este să predea într-o școală publică. Dar are și părțile ei negative.
Se consideră o persoană realistă, eu zic că e pesimistă de felul ei. Dă niște sfaturi de stă mâța în coadă.
Dacă te simți rău, în loc să empatizeze, îți spune direct:
- Du-te la medic! Fă tratament!
Dar suntem în legături bune, vorbim pe Whatsapp din când în când și mai povestim una-alta.
Mda, știu că nu e o povestire prea detailată, dar nici nu am amintiri prea multe despre ea.
Și cam asta e. Ne auzim în postarea următoare.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu