Probabil o simțiți și voi, cei din România mă refer. Eu nu aș duce lipsă de bani dacă aș trăi singur.
Puteți să mă criticați cât vreți dar cu 2000 de lei, într-o garsonieră sau apartament (fără chirie bineînțeles) eu m-aș descurca de minune.
Dar asta e doar o fantezie de-a mea. În schimb, ce e de știut e faptul că eu consum puțină mâncare, apă și curent ca și persoană.
Treaba se complică când trăiești în grup. O fi având grupul bani, dar se ceartă pe ei toată ziua.
- Iar trebuie eu să cheltui, iar trebuie eu să plătesc.
Și tot așa. Când eram mic nu simțeam lipsa banului. Mai îmi dădea mătușa câte ceva, mai bunica un ban acolo. Totul era minunat.
Până am ajuns în Iași. Maică-mea o să se supere citind asta, știu sigur, dar nu a fost niciodată chibzuită cu banii.
Cheltuie tot ce prinde pentru "nevoile casei". E drept că îl avem și pe bunicul, un om ajuns la 96 de ani cu nevoi speciale, deci avem pe ce da banii.
Mie personal, salariul îmi ajunge. Dar când trebuie să îl împart cu restul familiei, atunci mă seacă.
Da, înțeleg conceptul de ajutor în familie, dar să ajung să nu am bani pentru mine doar că "nevoile casei" (bunicul) trebuiesc împlinite, pai unde ajungem fraților?
Și treaba asta mă calcă pe nervi. De asta și scriu despre ea, ca să mă descarc.
Acuma, nu o să detailez câți bani intră în casă, e o chestiune de intimitate. Cer este că banii intrați, nu ajung.
Și trebuie să găsesc singur căi de a-i produce, în afară de job. Sper ca proiectul ăsta să mă poată ajuta.
Am să pun o adresă Bitcoin pentru donații. Cine vrea să doneze, apreciez, cine nu, nu îmi fac speranțe, eu doar încerc.
Ca și creator de conținut eu zic că merit. Mai ales când Google AdSense mi-a refuzat cererea pentru reclame pe motiv că blogul meu are "continut cu valoare scazută"
Așa să fie oare? Vom vedea. Orice ar fi eu voi continua să muncesc la el.
Toate bune,
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu