Un subiect delicat aș putea spune, dar hai să riscăm și să fim vulnerabili.
Mai pe românește, sunt pe un sfert surd. Adică, dacă vorbești prea încet cu mine, eu aud sunetele dar nu înțeleg cuvintele deloc.
Tot ce aud e bla-bla-bla. Asta mă afectează psihic teribil. Așa că m-am gândit să iau măsuri și să merg la medic.
Așa că am sunat la clinica unde e doctorul meu psihiatru și am cerut o programare ORL. Cei de acolo mi-au spus:
- Ne pare rău, dar numai în sistem privat se poate, adică plătiți.
Eu să plătesc la sănătate? Asta e, am să o fac și pe asta, chair dacă am dreptul gratuit.
Dacă trebuie aparat auditiv, punem, nu e problemă. Eu sper să nu trebuiască.
Dar, de unde cred eu că a pornit toată treaba asta?
Accum vreo 20 de ani, am alunecat pe gheață cu tâmpla de pământ. Din urechea dreaptă a început să curgă sânge.
Nu va povestesc senzația, am văzut negru în fața ochilor de la izbitură. Mama s-a panicat și am mers direct la un doctor ORL-ist care mi-a scos dopurile de ceară și ne-a dat vești bune.
Vești cum ar fi că timpanul nu e perforat dar cert este că de atunci am început să aud din ce în ce mai prost.
Mai e ceva, iar aici sunt eu vinovat. Ascult sunetul în căști la maximum. Iar asta cu siguranță îmi afctează auzul. Nu-i bai, luăm măsuri și acolo, dăm mai încet 😊
Vă țin la curent cu rezultatele de după consult.
Până atunci, toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu