Acum că mi-am vărsat toate problemele în 30 de postări, trebuie să v-o zic și pe asta.
S-a întâmplat când aveam 15 ani. Noi aici în zonă avem o centrală termică, iar băieții, inclusiv eu, ne adunam acolo la stat de vorbă și băut.
Totul frumos până scoate unul din ei o țigară și zice:
- Hai să fumăm!
Eu am fost reticent la început am zis NU categoric, dar sub presiunea grupului, inclusiv a prietenului meu cel mai bun la vremea aia, care fuma bienînțeles am zis OK până la urmă.
Dar ce să fumez frate, că eu pufăiam. Nu știam pe vremea aia că fumul de țigară trebuie tras în plămâni.
Ăștia râdeau de mine și ziceau:
- Vlad, dar nu așa! Tragi fumul și apoi tragi aer în piept și spui "Vine Popa"
Asta așa ca să râdă de mine și mai tare. Bă frate, și mă pun eu și fac ca ei. Când să zic Vine...
M-a apucat o tuse instant, dar senzația a fost una plăcută, că deh, așa e țigara.
Azi un fum, mâine un fum, am început să cumpăr țigări la bucată, apoi au urmat pachetele, unul după altul.
Cu toate astea nu m-am considerat niciodată un fumător înrăit. N-am putut fuma mai mult de un pachet pe zi. Nici în ziua de azi n-o fac.
Mai târziu m-am lăsat vreo trei ani de fumat, ca apoi după episoadele mele psihotice, în spital să mă apuc din nou.
Poți spune unui fumător, ca și unui alcoolic:
- Lasă-te frate că nu e bun pentru sănătate.
Dar cine să înțeleagă. Și aia e, continui așa. Prietenul ăsta al meu mai avea o vorbă:
- Ce bă, că dacă vreau mă las oricând, dar nu vreau.
Fapt care nu e adevărat, bineînțeles. Nu știu dacă mă voi lăsa vreodată de fumat.
Eram la București, și am cunoscut un om care era operat de un plămân, și tot fuma înrăit. A murit săracul de el până la urmă.
Hai să zicem că dacă mi-ar spune un medic:
- Bă frate, lasă-le că nu e de bine!
Probabil l-aș asculta. Dar doar probabil. Și cam asta e istorioara cu țigara.
În rest, toate bune.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu