Haide să trecem la evenimente mai recente din viața mea. Am tot scris din trecut și voi mai scrie, dar simt nevoia să împart și povestea asta cu voi.
Ce este schizofrenia? Nu sunt medic să explic corect dar după părerea mea schizofrenia este atunci când auzi și vezi lucruri care nu sunt acolo, în jurul tău. Începi să auzi voci care nu există, să vezi "cai verzi pe pereți" și așa mai departe.
Eu am diagnosticul ăsta și vreau să vă spun cum am ajuns aici și cum e să trăiești cu treaba asta.
Totul a început când aveam 25 de ani. Dar cu un an în urmă (pe la 24 de ani) am făcut cea mai mare greșală din viața mea. M-am îndrăgostit de cine nu trebuia. Am greșit fata ca să spun așa. Nu trebuia dar s-a întâmplat.
Ca să pun și ceva paie peste focul ăsta, ea era cu 10 ani mai tânără. Fix ce nu trebuie să se întâmple. Dar să continuăam.
Totul lapte și miere doamenlor și domnilor timp de 1 an, ieșiri prin oraș, ținut de mână, pupături (ca orice îndrăgostit).
După vreun an și câteva zile, într-o vară, primesc pe e-mail un mesaj:
- Știi? îmi pare rău dar vreau să luăm o pauză.
Poate asta și însemna mesajul în sine. Dacă aș fi primit același mesaj acum la 36 de ani aș fi zis:
- Da frate, aia e, pauză, nepauză, se face.
Dar la 25 de ani, ca și tânăr, gândești? Nu, bineînțeles. Ce am înteles eu era:
- Ne despărțim!!!
Fapt pentru care m-am purat cu ea ca ultimul golan, am devenit agresiv, ea deja își pregătise teritoriul pentru altcineva, iar eu o țineam pe a mea.
Nu am vrut nici în ruptul capului să accept așa ceva.
Mă bag într-o seară în pat furios și fără somn, asta după ce i-am facut scandal, băut fiind.
Băi nene și încep să văd niște luminițe și să aud niște voci care îmi spuneau:
- Stai liniștit, că nu te-am părăsit, vreau să ne căsătorim.....
Și de aici a pornit toata nebunia. Vocile și luminițile se repetau continuu. N-am dormit o secundă.
Iar acum, din frânturile pe care mi le amintesc, o să vă povestesc pățaniile. M-am ridicat din pat dimineață.
Am ieșit afară și am luat de la un magazin 2 beri din frigider, fără să le plătesc și le-am băut.
Apoi am luat un taxi, tot fără să-l plătesc. Taximetristul a rămas șocat când m-am dat jos din mașină fără să îi platesc cursa, dar m-a lăsat în pace.
Am ajuns la un hotel (nu îi spun numele ca să nu îi fac reclamă). Am intrat înăuntru și m-am dat drept patronul hotelului in fața recepției.
Bineînțeles că băieții nu au stat mult pe gânduri, au chemat paza și m-au dat afară, după ce am primit câțiva bocanci în coaste.
Și uite așa am ajuns pe o stradă unde....mi-e greu să spun ce s-a întâmplat mai departe, dar risc.
M-am dezbracat la fundul gol și am început să merg pe stradă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
SĂ NU FACEȚI ASTA!!!
Mama era devastată, pe tema asta, și o cred. Apoi, încă 2 episoade din astea am mai avut. Unul în Spania, când am fost în vacanță la sora mea și încă unul când mi-am dat demisia de la locul de muncă.
Am să vă povestesc și astea 2 episoade rușinoase, dar pe mai încolo.
Revenind în prezent, Am găsit un doctor psihiatru foarte bun care mi-a spus așa:
- Măi băiete, eu nu văd nimic greșit la tine, eu te văd foarte normal. Diagnosticul ăsta e doar o bucată de hârtie care are multe beneficii. Hai să nu te pastilez ca pe un handicapat psihic.
- Uite cum facem, îți dau injectia asta de făcut lunar, tu vii după rețetă și aia e. În rest, du o viață normală. Bea o bere dacă vrei să te relaxezi, fumează o țigară sau ce faci tu acolo.
Cele mai încurajatoare cuvinte pe care le-am auzit vreodată de la un doctor, vă jur.
Și asta dragii mei e povestea cu schizofrenia. O să v-o spun și pe cea cu urechile mai încolo.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu