30/03/2022 - Primii prieteni și jocurile pe televizor

 

Aveam 6 ani. Unchiul meu "Tata Ionel" (cum îi spuneam eu din cauză că era singura figură paternă din viața mea pe atunci)  mi-a adus din Franța primul Nintendo (consolă video).

Pe atunci facea furori tipul asta de consolă și cine avea așa ceva era "șmecher". Cum unchiul meu lucra pentru coreeni pe atunci, la uzina Daweoo unde se fabricau autoturisme și alte electrocasnice, director de producție fiind, iși permitea să îmi cumpere tot felul de jocuri și jucării "fancy".

Devenisem cel mai popular băiat din sat datorită faptului că aveam joc pe televizor. Toți copii voiau sa îmi fie prieteni doar ca să îi invit la mine acasă să vadă și ei minunea.

Dar cum eu am o mare afinitate pentru oameni, i-am cam mirosit. Așa că am selectat doi băieți care mi-au fost buni prieteni ani de zile, și nu din cauza consolei video.

Petreceam mult timp împreuna jucând și alte jocuri, mergând prin pădure după ciuperci sau ascultam muzică din anii 90 care era la modă.

Dar, revenind la jocul pe televizor. Ca și copii, era atracția principală. Aveam așa numitele casete de joc cu tot felul de jocuri cool la acea vreme.

Jucam: Super Mario, Terminator 2, Țestoasele Ninja iar favoritul nostru Boulder Dash. 

Boulder Dash, este un joc cu un miner care caută diamante și încearcă să evite inamicii fugind spre ieșire. Secretul este să culegi îndeajuns de multe diamante astfel încât ieșirea să apară.

Grafica era de nota 10 pentru vârstele pe care noi le aveam, vreo 7-8 ani.

Ne loveam de zeci de obstacole, nu gaseam toate diamantele, reluam jocul, dar ne bucuram enorm când faceam progrese.

Dar ca orice poveste, totul are un sfarșit. Am crescut și toți trei am părăsit satul copilăriei noastre.

Eu calculatorist în România, iar cei doi prieteni ai mei, unul șofer de TIR prin Europa, iar celălalt plecat la muncă în Germania.

Am încercat să ținem legătura pe Facebook, dar eu am o problemă cu Facebook-ul despre care nu discut acum. O voi face într-o altă postare.

Până atunci, vă urez sănătate, numai de bine și ne auzim în postarea următoare.


Vlad

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Următorul nivel

  Cum stăteam așa și mă gândeam, am realizat ceva ce nu am mai simțit până acum. Prea mult timp am fost atașat de persoane, etichete, rezult...