30/03/2022 - Povestea mea - Cum a început totul!

 M-am născut în Iași, pe 27 Februarie 1986. Nu îmi amintesc nimic din primii 5 ani de viață. M-am trezit brusc într-o zi de vară în 1991, într-o casă de la țară cu bunica mea. Abia atunci am început să realizez mediul înconjurator și sa îmi fac o idee despre unde mă aflu și ce e cu mine.

Știam cum mă cheamă, ce vârstă am și așa mai departe (cum de?). "Bu" (cum o alintam eu pe bunica), o femeie în vârstă de 70 de ani pe atunci a avut grijă de mine cum a putut ea mai bine.

Pot zice că nu am dus lipsă de nimic ca și copil, cât a trait ea (vreo 12 ani). Aveam dulciuri, banane, loc de joacă berechet (o curte mare), televizor, jucarii și multă afecține din partea ei.

Ea mi-a dat toate detaliile și mi-a răspuns tutuor întrebărilor pe care le-am avut (de genul)

- "Unde e mama?" "Dar tata?" "De ce ma aflu aici?" și așa mai departe.

Am aflat că tatăl meu murise când eu aveam doar 1 an și jumătate, iar mama locuia în Iași împreună cu partenerul ei de viață de pe atunci și cu sora mea mai mare.

Pe mama o vedeam de două ori pe an, odată de ziua mea si vara cand venea pe la noi. În rest nu știam nimic despre orașul în care m-am nascut.

Apoi am început școala pe la 6 ani. Țin minte că am fost foarte entuziasmat să încep, dar după prima zi de școală m-am și săturat. Voiam să stau acasă decât într-o bancă împreună cu alți colegi de clasă.

Spre norocul meu am învațat să citesc încă dinainte de a începe școala. Aveam cărți cu povești și poze colorate. Textul era destul de mare iar eu înțelegeam tot fără probleme, puteam citi fără să mă bâlbâi.

Bunica s-a stins când am împlinit vârsta de 12 ani. A avut cancer de piele, lucru pe care l-a ținut ascuns de toată lumea, însă boala s-a agravat și asta a fost.

Mi-am continuat studiile la școala din Craiova, sub tutela unchiului și mătușii mele. N-am rezistat mai mult de un an de zile acolo, așa ca m-am mutat în București la vărul meu încă un an, iar de acolo m-am întors în orașul natal (Iași)

Am terminat cu greu liceul și mi-am dat bacul, constatând că studiile superioare nu sunt pentru mine.

Am avut job-uri în diferite domenii. Am fost manipulant, tehnician reparații telefoane mobile, confecționer și operator calculatoare, dar nici un job nu s-a lipit de mine.

Ce mi-a plăcut cel mai mult în viață (pasiunea mea) a fost scrisul și IT-ul. Mă pricep foarte bine la calculatoare din punct de vedere tehnic dar asta nu mi-a adus un job pe atunci.

Așa că m-am gândit să scriu. Poate găsesc oameni pe Internet care fac același lucru ca și mine. Își spun povestea și țin jurnale online.

Pe final, mai zic doar că știu bine limba engleză, iar asta m-a ajutat foarte mult. În prezent locuiesc cu mama și bunicul într-un apartament din Iași. Da știu, e o nesimțire cam mare pentru un barbat de 36 de ani să locuiască cu familia. Dar viitorul sună bine...


Dacă ți-a plăcut povestea mea, nu uita să îmi scrii un comment mai jos. Răspund la toate în limita timpului.

Astea fiind zise, ne vedem în povestea următoare!

Cu drag,

Vlad




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Următorul nivel

  Cum stăteam așa și mă gândeam, am realizat ceva ce nu am mai simțit până acum. Prea mult timp am fost atașat de persoane, etichete, rezult...