Nu vă speriați. Nu am pățit nimic grav. Doar a dat o mașină peste mine când aveam 5 ani. Dar hai să descriu cum a fost.
Era intr-o dimineață de Aprilie 1991 parcă, nu mai știu sigur. Cert e faptul că era cald afară.
Primisem o minge de culoare albă cu niște dungi portocalii pe ea, mare, moale. Ca orice copil am ieșit în stradă să mă joc cu ea.
În stația de autobuz (care era aproape, ba chiar vis-a-vis de poarta casei) stăteau câțiva călători care așteptau autobuzul spre Craiova.
Și o fată, în jur de vreo 17 ani, s-a hotărât să jucăm volei cu mingea. Eu pasam către ea, ea pasa înapoi.
Din stânga mea venea o Dacie albastră cu o viteză destul de mare, iar mingea tocmai atunci căzuse în mijlocul străzii, iar eu după minge.
Ce să mai aibă șoferul timp să frâneze? Nimic! POC! Direct în mine. Norocul a fost că nu am ajuns sub mașină, impactul fiind puternic, izbitura m-a aruncat în aer vreun metru așa, și am ajuns în șanț.
M-am ales doar cu o mică luxație de picior drept, dar senzația nu pot să o uit nici în ziua de azi. Toate organele interne pe care le am, s-au zdruncinat în mine în ziua aia la impactul cu pamântul.
A sărit șoferul să mă ducă la spital, dar bunica nu l-a lăsat. Și uite așa am ajuns să stau în casă câteva zile, cu jocuri pe televizor, mâncare la cherem și multă grijă din partea bunicii.
Cam asta e povestea. Important e că am supraviețuit și că sunt bine mersi și în ziua de azi.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu