Am o groază de povești de scris și nu știu pe care să o scriu prima. Haideți să vă povestesc un eveniment hazliu din trecut.
Era iarnă, final de Decembrie 1996, cred. În satul în care copilăream (Leamna de Jos) zăpada venea în fiecare sezon rece.
Aveam un mic deal pe care te puteai da cu sania. Întrebarea e cine e Mari? Mari, a fost primul meu cel mai bun prieten când eram mici.
Și dimineața pe la vro 9:00 am decis ca eu și el să ne dăm cu sania pe proaspăta zăpadă așezată cu o zi înainte.
Zis și făcut. Ne-am scos săniile și hai să îi dăm drumul. Dar înainte de a intra în miezul poveștii comice, vreau să specific faptul că erau 2 pozitii prin care te puteai da cu sania:
- șezut în fund pe sanie și du-te Dică...
- pe burtă (sau cu burta pe sanie)
Preferata noastră era cea pe burtă, deoarece aveai mai mult elan. Așa că am pornit. Mari primul, eu în spate.
Când să ajungem în vale, eu trec peste o sanie răsturnată în stânga mea, de unde se auzeau gemete.
Ajung în vale, fericit, tragând sania după mine, venind spre deal pentru o nouă tură.
Și ce văd? Mari era sub sania răsturnată cu tălpicii în sus, înjurând de mama focului.
- Da ce ai făcut frate? îl întreb.
- M-am dus pe o parte, zice el.
Am râs copios amandoi toată ziua pe tema asta. Și uite așa aventura cu sania. Dar nu vă temeți, mai am multe de spus, în alte povești.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu